O discuţie despre ADN pe un blog generalist e o chestiune riscantă dar vorba unui coleg, odată în viaţă face omul 18 ani! Suportaţi că n-o să vă pară rău iar dacă vă pare aveţi la dispoziţie comentarii. :)

Pentru cei care nu au răbdare să citească tot, rezumatul e următorul: Nu există în codul AND nici o informaţie care să genereze diferenţele între tine şi o muscă. Aceleaşi gene sunt responsabile pentru construcţia ambelor tipuri de structură corporală. De unde se adaugă restul informaţiei? În orice caz, nu din genom!

David Klinghoffer de la Institutul  Discovery a scris un editorial in Ierusalim Post despre dovezi ale designului inteligent în ADN şi care este efectul asupra materialismului:

ADN-ul – trei litere pline de paradox. Ce reprezintă ele, rămâne puţin înţeles de către public, dar ele sunt prezente în toate discuţiile.  În mijlocul vorbăriei populare, se pierde din vedere faptul că ADN-ul este unul dintre cele mai puternice indicii ale existenţei unei realităţi spirituale, poate chiar a existenţei lui Dumnezeu.

Acronim pentru acidul dezoxiribonucleic, ADN-ul se referă la forma luată de informaţiile biologice care direcţionează producţia de proteine şi de alte componente celulare. In 1953, James Watson si Francis Crick i-au descris forma sa celebră de spirală dublă. Informaţiile astfel codificate, genomul, influenţează modul în care corpul unui organism viu e construit dar cât de departe merge acest lucru şi cum funcţionează, sunt întrebări care rămân fără răspuns.

. . .

In timp ce ADN-ul oferă informaţii pentru construcţia celulară de bază, informaţiile necesare pentru a construi restul creaturii sunt, în mare măsură, aparent  absente.

Să luăm în considerare genele “master” HOX care se presupune că determina configuraţia externă a fiinţelor diferite ca broaşte, şoareci şi oameni. Aşa cum  scrie şi medicul britanic James Le Fanu în noua şi fascinanta sa carte Why Us? How Science Rediscovered the Mystery of Ourselves, biologul elveţian Walter Gehring a demonstrat că aceleaşi gene “master” sunt responsabile pentru construcţia structurii tri-dimensionale a tuturor vieţuitoarelor. Aceleaşi gene care fac o muscă să zboare, dau şi soarecelui forma de şoarece. Informaţia necesară diferenţierii şoarecelui de muscă pur şi simplu nu există fizic. “Ideea” de muscă (sau oricare alt organism), transcede genomul care, teoretic, o generează.

Klinghoffer examinează mai departe enigma informaţiei codificate în ADN, o problemă frustrantă pentru evoluţia darwiniana.

Explicaţiile care se bazează pe procesele materialiste neghidate de obicei eşuează în paradoxuri de tipul oul sau găina:  “informaţiile specificate în ADN generează proteinele, dar pentru a copia şi a traduce informaţiile din molecula ADN-ului sunt necesare proteine specifice.” Cu alte cuvinte informatiile necesare crearii proteinelor ar fi nefolositoare in absenta proteinelor care ajuta la copierea si “traducerea” lor. Deci, cine a fost mai întâi: ADN-ul sau proteina? Sau au fost proiectate să apară în acelaşi timp de un designer inteligent?

ADN-ul acţionează ca un cod de computer, sau ca un limbaj compus din litere şi cuvinte, dispuse în secvenţe pentru a realiza o anumită sarcină sau transmite o anumită semnificaţie. Aşa cum observă dr. Meyer, singura sursă capabilă să producă un sistem integrat de procesare a informatiei, funcţional, ca cel al celulei este o sursă inteligentă.

Pentru cei pasionaţi, găsiţi restul articolului aici.

Sursa DNA: The Alphabet of Life

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Moartea lui Michael Jackson şochează prin normalitatea ei rău prevestitoare. Un geniu, un star, un extraordinar muritor. Într-un final Michael şi-a dat arama pe faţa-i modificată de nenumărate operaţii. A fost şi el un muritor extraordinar. Ca noi toţi, de altfel.

Ne trăim idealurile şi alergăm legaţi la ochi voluntar spre prăpastia care ne nivelează pe toţi. Spre momentul final în care culoarea pielii modelată de zeci de intervenţii chirurgicale, când milioanele de albume convertite în conturi bancare şi case de vis, când visele însele comprimate spre a lăsa loc ultimului film de scurt metraj al cărui protagonist suntem vor trage după ele un mare semn de egal. Iar după egal va fi acelaşi rezultat banal  pentru toţi.

Michael Jackson îşi încheie cursa, notele din care i-a fost compusă melodia vieţii se risipesc în eter odată cu sunetele difuzate obsesiv şi ipocrit de toate posturile de radio.

Nimic nu ne înfioară mai tare decât normalitatea morţii lui, o normalitate pe care o urâm din toată inima, o normalitate care ne îngrozeşte.

Cât mai contează acum culoarea pielii, octavele în care a cântat, discurile de platină, fanii care îl plâng, personajele care varsă lacrimi de mucava? Cât mai contează faima şi banii când eşti mort?

Şi totuşi articolul meu nu este despre Michael ci este despre viaţă. A ta şi a mea. Şi într-un fel este şi despre investiţii şi despre obiectele în care ne-o investim.

“Căci ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul”.

Chiar aşa…ce ti-ar folosi? În ce îţi investeşti viaţa limitată?

Citisem la Ioan T. Morar despre un studiu care arata ca oamenii care merg la biserica traiesc mai mult. Era vorba de un studiu din State, evident.
Foarte interesant ca la cateva zile am gasit in cartea pe care ma chinui sa o termin, Zvonurile altei lumi, de Philip Yancey, un pasaj care prezinta aceleasi informatii la prima mana.
Si imi permit sa reproduc pasajul spre discutie aici:

“Medicul David Larson, autor al unor studii referitoare la influenta vietii religioase asupra starii de sanatate cu accent nu atta pe efectele comportamentale negative, cat pe beneficiile vietii spirituale, imi marturisea, cu prilejul unui interviu, ca rezulttele cercetarii sale fusesera intru totul surprinzatoare. Cei ce se descriu ca fiind religiosi, de pilda, prezinta o incidenta considerabil mai mica a cazurilor de infarct, arterioscleroza si hipertensiune. Frecventand biserica, acestia au, in medie, o tensiune cu 5mm sub valoarea inregistrata de ceilalti. Credinciosii sunt mai putin predispusi abuzului de alcool si cu atat mai putin consumului de droguri. oameni care participa in mod regulat la slujbe, se roaga si citesc Biblia sunt spitalizati mai rar, isi revim mai curand in urma operatiilor, au sisteme imunitare mai rezistente si duc, in general, o viata mai lunga.

Dr. Larson imi spunea ca statisticile cu privire la casatorie au fost cele mai in masura sa-l impresioneze. Persoanele casatorite par sa se restabileasca mai usor, au venituri mai mari, si adopta un stil de viata mai sanatos. Divortul reprezinta, fara indoiala, unul dintre riscurile majore cu care se confrunta sanatatea americanilor moderni cata vreme, intr-o asemenea situatie, atacurile de cord, hipertensiunea, cancerul respirator si intestinal devin de departe mai probabile. Rata sinuciderilor se dubleaza in cazul celor divortati. Tot atat de uimitor este faptul ca un nefumator divortat poate contracta aceleasi boli carora le este expus unul care fumeaza un pachet sau mai multe pe zi.”

Unul dintre comentatorii de la postul despre campania de promovare a ateismului ca precursor al unei vieti fara griji spunea ca, parafrazez, chiar daca ateismul nu te scapa de toate grijile te scapa de grija fricii de Dumnezeu. Ei bine, dupa cum se vede, cei fara grija lui Dumnezeu nu au mai putine griji ci se pare ca au mai multe din moment ce sunt mai predispusi la boli.

Dupa cum se vede, credinta in Dumnezeu iti poate prelungi viata si vorba lui Ioan T. Morar, ca sa nu mai vorbim si de sansa vietii de dupa.