Mi-am autodefinit un canon pentru o saptamana. Desigur canonul nu respecta nici o regula religioasa in afara de una si anume: postul este pentru suflet, nu pentru trup.

Imediat ce m-am hotarat sa renunt la statistici pret de o saptamana am inceput sa ma gandesc la moduri in care pot sa ocolesc regula. M-am gandit ca as putea sa scot doar contorul de trafic.ro si sa las invizibil pe cel de statcounter. Evident cu promisiunea ca nu ma voi uita pe ele ci doar sa pot sa vad saptamana viitoare evolutia din timpul asta.

Apoi m-am hotarat sa sterg si statcounter-ul si multumit de mine m-am dus glont pe blogoree sa vad cati mi-au votat articolul despre lepadarea mea de statistici. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trimit mailuri despre initiativa mea catorva bloggeri cunoscuti in speranta ca ei vor prelua ideea si vor scrie despre asta. In timp ce coboram scarile, am avut revelatia! Uite ce zace in mine!
Iau o hotarare care sa imi slabeasca ego-ul si ma gasesc cautand cai de a-i multiplica satisfactia ratand prin asta chiar scopul initial.

Si atunci a venit revelatia numarul 2 si anume: Postul imi spune ceva despre mine. Indiferent care ar fi obiectul postului:  mancarea, mancarea de origine animala, doar dulciurile, televizorul, calculatorul sau statisticile blogului intotdeauna vor fi doua tendinte la mine. Si astea se manifesta vizavi de oricare regula. Prima e sa ma razvratesc daca regula a fost impusa de altul, vezi biserica, stat, scoala, etc.
A doua e sa caut o cale de ocolire daca regula a fost impusa de mine sau de catre o autoritate pe care o recunosc ca atare. Uneori cedez tentatiei, alteori nu!
Nu stiu de unde vine ideea ca in Saptamana mare sa nu mananci produse de origine animala dar vad in asta o regula ca oricare alta. Cei care ma cunosc stiu ca mancarea nu e niciodata pe lista mea de prioritati asa ca de fiecare data cand am vrut sa tin post am ales sa ma abtin de la ceva care ma tenteaza cu adevarat: televizorul sau calculatorul. De fiecare data am agonizat si m-am gandit cu disperare la momentul in care voi putea apasa butonul de pornire. Alteori am cazut din post si l-am apasat prematur.

Postul, de orice natura ar fi el, are menirea sa scoata la iveala ceva din firea noastra, caderea in ispita (de orice natura) ne reduce imaginea despre capacitatea noastra de a fi buni si stapani pe noi insine la ceea ce suntem in realitate. Postul ne aduce aminte, ca si apostolului Pavel despre o lege care e in noi: “cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine”.

Poate, in cele din urma postul nu e facut ca sa il tinem ci mai degraba sa nu il tinem, sa esuam lamentabil si sa intelegem, daca vrem, motivul pentru care, de Pasti, sarbatorim Invierea. Iisus a murit nu pentru ca noi suntem pacatosi ci pentru ca suntem razvratiti. Impotriva lui Dumnezeu, impotriva parintilor, impotriva a orice se ridica ca autoritate. Chiar daca autoritatea suntem noi.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Luati la intrebari, cei mai multi bloggeri vor spune ca ei nu scriu pentru trafic desi nu se supara daca il au.
Acceasi bloggeri stau cat e ziua de lunga cu ochii pe statistici sa vada cat de mult au crescut, cine le-a mai pus link. Stiu asta pentru ca ma incadrez in categorie perfect.

Cum s-ar modifica blogul meu daca as renunta la statistici? Daca, pana la urma, scopul meu nu e sa am cat mai mult trafic, ce nevoie am de statistici?
Am decis sa fac un experiment. Saptamana asta voi renunta cu totul la statistici si voi scrie in orb, fara sa stiu daca cineva imi pune link, imi trimite postul pe twitter, etc. Intr-un fel singurul instrument de evaluare vor fi comentariile.
La sfarsitul saptamanii, mai degraba dupa Pasti, o sa scriu ceva despre asta.
I-as invita sa faca acelasi experiment pe: neneaiancu, florinpuscas, reinvented, artistu’, zamolxis, ionut pepenar, cby, menialy, corneliu…de fapt invitatia e valabila pentru toti cititorii blogului.

Daca sunteti credinciosi, puteti lua initiativa si ca pe o invitatie la un post nonconformist. In loc de abtinerea de la alimente de origine animala, ne abtinem de la satisfacerea unei alte pofte de origine animala :) si am numit aici setea de statistici mangaietoare de ego.

Dupa Paste, scriem fiecare un articol despre cum ne-a influentat lipsa statisticilor. Ce ziceti?
Pentru ca nu o sa stiu daca ati intrat in joc din statistici, va rog sa ma anuntati printr-un comentariu ca v-ati alaturat initativei.

Despre fata necunoscuta a oamenilor de langa noi

Sunt unul dintre oamenii cu aparenta normala pe langa care treci in fiecare zi, langa care transpiri in tramvai si pe care il injuri la semafor. Ne vedem pe scari si ne salutam pe la evenimente, stau vizavi de tine la serviciu si discutam colegial in pauze.

Dar…in strafundurile fiintei mele licareste sinistru el: Mr. Blogger. Cu ochii aprinsi dupa subiecte de blog merge pe strada fotografiind, prospectand subiecte de scris. Odata ajuns in fata calculatorului transformarea este completa, ochii ii cauta infrigurat iconul de la trafic de unde isi devoreaza statisticile. Alearga din mail in mail, din comentariu in comentariu, cauta subiecte noi, posteaza, verifica statistici din nou si niciodata nu e satisfacut. Vrea mai mult in fiecare zi, in tramvai compune posturi si isi imagineaza controverse care l-ar propulsa mai sus in statistici, viseaza intalniri de bloggeri si proiecte care sa-l scoata din anonimat.

Priveste statisticile altora cu ochi flamanzi si noaptea il prinde in fata calculatorului scriind si citind si mai tot timpul verificand la statistici, adoarme obosit lasand-i locul pe perna celuilalt.

Uita-te cu atentie in oglinda si vezi daca nu cumva sub scrobeala fina de dr. Jeckyll nu se iveste cu ochii sticlosi, Mr. Blogger, adevaratul Tu pe care il urasti si il iubesti in acelasi timp!