1. Dacă nu ţi-am dat follow de prima dată, de ce crezi că după o secvenţă unfollow-follow o să ai mai multe şanse? Mai bine dă-mi un reply ca să văd ca într-adevăr mă urmăreşti şi poate mă răzgândesc. Altfel, la follow-unfollow eu răspund cu block.

2. Dacă nu ai scris nimic, de ce să îţi dau follow? Scrie şi tu 2-3 twitturi înainte să începi campania de mass following!

3. Dacă nu ți-ai pus o poza la profil și nu ai scris 60 de caractere la descriere, ce m-ar face să cred că tu chiar iei twitterul in serios?

4. Dacă tot ce faci e sa dai linkuri către site-ul tău, cu ce te diferențiezi de spammerul obișnuit? Nu ești nici măcar original.

5. Dacă firma ta se numeşte Depozitul de uşi, de ce crezi că neapărat aşa trebuie să te prezinţi și pe twitter? Ai avea şanse mai mari dacă ai scrie în numele tău şi ţi-ai trece la bio: marketing guru la Depozitul de uşi. Ai fi mai uman şi fărâma de umor m-ar face să îţi dau o şansă. În plus ”depozitul de uși te urmărește pe twitter” te face să crezi că ești într-un film de groază.

Hai, succes, si da-mi follow după ce răspunzi la întrebările astea! Promit să fiu băiat bun și să te urmăresc!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Laud twitter-ul în sus și în jos iar oamenii se uita la mine cu îngăduință și uneori cu suspiciune. Ghicesc pe buzele lor întrebarea: și pe mine cu ce mă încălzește.

Se da următoarea situație: ai un seminar valoros. Se mai dă un buget de publicitate sublim, dar care lipsește cu desăvârșire. Cum orice problemă în sine, nu e decât o oportunitate deghizată, iată care e cererea mea de ajutor. Dacă reușesc, cu buget zero să aduc totuși oameni la acest eveniment, bazându-mă doar pe puterea social media (twitter) aș putea face o demonstrație pe care colegii mei să o înțeleagă. ”A, deci la asta folosește twitter, zi așa, că îmi fac și eu cont”. Așadar, ar fi o investiție în mine (fac cinste cu următoarea ocazie când ne vedem) și o ocazie să dovedim fără echivoc că social media chiar contează.

Evenimentul are o taxa de înscriere care, însă, acoperă doar costul materialelor și al indicatorul de personalitate Myer – Briggs pe care fiecare participant le va primi. Deci, nici un profit.

Ca să avem niște indicatori clari, am pus pe formularul de înregistrare câmpul ”cod reducere”. Dacă cineva își va scrie acolo id-ul de twitter, va beneficia de un pranz de networking cu trainerul după sesiunea de sâmbătă. Ăsta ar fi avantajul pe care l-ar avea ei. Nu am alta idee cu ce aș putea să îi tentez, dar sunt deschis la sugestii, eventual sponsorizări. :) Ca să se vadă niște chestiuni mai clar, în câmpul de reducere ar putea scrie contul tău de twitter (așa o știm clar cine, câți oameni a trimis).

Practic, ce ați putea face ca să contribuiți la această ”demonstratie”:

1. Promovați pe twitter articolul http://bit.ly/ceZOSJ Ex: Dacă scrii la cod reducere id-ul meu de twitter, mergi cu trainerul din SUA la un pranz de networking dupa seminar http://bit.ly/ceZOSJ sau ceva asemănător.

2. Scrieți un articol pe blog care să conțină linkul către articolul în care scrie despre eveniment și specificați același lucru: dacă în câmpul de cod reducere vor scrie id-ul vostru de twitter, beneficiază de un pranz de networking împreună cu trainerul John Schwaiger, în care pot pune întrebări suplimentare și pot stabili colaborări ulterioare.

3. Dacă aveți o sugestie mai bună decât acestea, o aștept cu plăcere.

4. Dacă vreți să sponsorizați evenimentul în vreun fel, posibilitățile sunt infinite :)

5. Promovati filmuletul de mai jos (incercarea mea disperata de a apela la oamenii cu inima buna) pe twitter si pe bloguri :)

Ce primiți în schimb:

• Putem să arătăm că twitter este o comunitate cu putere reală în offline. În plus putem să vedem clar pe rezultate dacă ceea ce facem noi online ”convertește” în acțiuni offline. Poți avea o statistică a celor care s-au înscris folosind id-ul tău.
• Apăreți pe site-ul fitzuica în secțiunea de parteneri media (cu contul de twitter sau blog) si primiți la pachet și recunoștința mea cu promisiunea că fac cinste când ne vedem.

Mi-am cam pus reputația în joc la pariul ăsta. Salvați-mă!  Nu uitați că cine salvează un om, salveaza o rețea socială întreagă :)

Hai ca se poate! Au inceput sa se miste lucrurile.

Mi-am adus aminte că am scris articolul de mai jos, când am citit că Google a lansat un sistem de căutare socială în varianta beta. Era o mişcare pe care prevedeam pe vremea când am redactat articolul. Astăzi văd că se fac primii paşi în direcţia asta. Nimeni nu e profet pe blogul lui?

———————————————

Internetul se schimbă constant şi cantităţi uriaşe de informaţie sunt adăugate în fiecare secundă. Nu numai că atotştiutorul google nu face faţă cu indexarea în timp real, dar din ce în ce mai mult va avea probleme cu relevanţa.

Utilizatorii încep să caute pe twitter informatiile pe care le căutau pe Google. E mult mai rapid şi mult mai relevant. Plus că este user generated content, mai degrabă decât search bot generated content.

Dezavantajul roboţilor de căutare este că sunt “orbi” şi desi algoritmii sunt destul de avansati nu prind exact ideea.
Mergând puţin mai departe putem anticipa că dacă Google nu prinde repede ideea cu social media, respectiv cu faptul că noi considerăm relevant nu informatia în sine ci mai degrabă cine o dă şi care este relaţia noastră cu cel care dă informaţia, atunci va intra în declin.

Să spunem că la un moment dat caut pe net informaţii despre un film, dar dacă un prieten sau doi îmi spun că nu merită văzut, că e plictisitor, atunci tendinţa mea e să dau o pondere mai mare relaţiei decât informaţiei de care nu mă leagă nimic. Acelaşi lucru e valabil în cazul produselor. Mai degrabă întreb un prieten care are un telefon ca cel pe care vreau să îl cumpăr decât să intru pe un forum unde oameni necunoscuţi vorbesc despre el.

Probabil “noul google” va avea capacitatea să investigheze reţelele ţesute între oameni, felul în care sunt conectaţi în social media precum şi interesele comune cu alţi utilizatori şi va livra conţinutul relevant în funcţie de relaţii, nu de cuvinte cheie.

Tendinţa se va manifesta probabil şi pe bloguri şi cel mai probabil puterea unui blog va fi nu în informaţiile unice pe care le aduce ci mai degrabă în relaţia pe care autorul o va dezvolta cu cititorii. Advertiserii vor fi foarte atenti la astfel de interacţiuni şi vor livra reclame în consecinţă. Nu va dura extrem de mult până când oamenii vor intelege ca un blogger care, pe langa informatia unica, are o interactiune excelenta cu cititorii, e de ajutor si intretine o comunitate, va fi mai relevant atunci când recomanda un produs decât unul care are o abordare impersonală sau o relaţie de semi-adversitate cu audienţa.

Indiferent daca asta se va întampla sau nu, acum e momentul sa uiţi de Search Engine Optimisation şi să începi să lucrezi la Community Engine Optimisation. In loc să te chinui să faci posturile tale relevante pentru motoarele de căutare, încearcă să dezvolţi relaţia cu cititorii tăi, ajută-i să înţeleagă că scrii pentru că iţi pasă de ei, nu de trafic şi pagerank-uri. Dezvoltă reţeaua finuţă de relaţii cu cititorii, fii de ajutor, pune linkuri, dă feedback, participă la acţiuni offline şi comunică real cu ei.
Tine minte că nici un articol nu începe şi nu se termină atunci când îl scrii! Contează ce ai citit înainte, cu cine ai interacţionat, ce ai cumpărat şi unde ai fost inainte de a-l citi şi contează ce vei face după ce ai apăsat butonul de publicare.
In definitiv oamenilor nu le pasă atât de mult de cât ştii până nu înţeleg cât de mult iţi pasă de ei!