Păi ce să facem? Ce face toată lumea. Olecuţică de post, ceva pioşenie asortată la haina nouă, o slujbă de Înviere necesară stropită după aia cu vin şi cozonac. ( ştiu, cozonacul nu curge, dar aşa e clişeul). Plus ouă roşii şi  Cristos a înviat.

Ca să ieşim din monotonie asta, vă propun un experiment. Hai să citim împreună măcar o Evanghelie până la Paşti. Aşa avem şi noi proaspăt în minte motivul pentru care spunem Cristos a înviat.

Fie că sunteţi credincioşi sau nu, vă propun ca pe lângă postul tradiţional să adăugaţi încă o “caznă”. Sunt 21 de capitole în Evanghelia după Ioan şi 4 săptămâni până la Paşte. Asta înseamnă că dacă citim câte un capitol pe zi avem şansa ca până în noaptea de înviere să terminam de citit toată cartea. Desigur, cartea poate fi citită şi într-o oră, dar am zis să ne dăm timp să şi procesăm ce citim.

Ca lucrurile să fie mai interesante şi mai interactive, putem să ne întâlnim, să zicem, duminicile la un cappuccino şi să împărtăşim ce-am citit, ce-am înţeles şi întrebările pe care lectura ni le-a ridicat. Fac eu cinste cu casa şi cu cappuccino.

Există prejudecata că credinţa, fiind un lucru personal, este neapărat şi individualistă, dar comunitatea a fost contextul în care s-a manifestat credinţa creştină încă de la început. Cei care nu pot să participe, ar scrie un post pe blog care ar fi publicat duminica iar noi l-am citi şi l-am comenta online şi offline. Sunt sigur că experimentul ar fi mai plăcut dacă adăugăm şi ingredientul ăsta.

Ok, ştiu că nu e ceva obişnuit, dar hei, e mai puţin de o lună din viaţa noastră, ce rău ar putea să iasă din asta?

Ce ziceţi, vă înscrieţi? Aveţi alte sugestii?

Programul ar fi aşa:

Duminică 14 Martie – Capitolul 1 (Ne întâlnim, ne cunoaştem, bem un cappuccino, eventual avem o discuţie generala despre Evanghelia după Ioan sau despre Pasti)

15 Martie – Capitolul 2

16 Martie – Capitolul 3

17 Martie – Capitolul 4

18 Martie – Capitolul 5

19 Martie – Capitolul 6

20 Martie – Capitolul 7

21 Martie – Capitolul 8 (Ne întâlnim şi povestim ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, intrebări, etc)

22 Martie – Capitolul 9

23 Martie – Capitolul 10

24 Martie – Capitolul 11

25 Martie – Capitolul 12

26 Martie – Capitolul 13

27 Martie – Capitolul 14

28 Martie – Capitolul 15 (Ne întâlnim şi povestim ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, intrebări, etc)

29 Martie – Capitolul 16

30 Martie – Capitolul 17

31 Martie – Capitolul 18

1 Aprilie – Capitolul 19

2 Aprilie – Capitolul 20

3 Aprilie -  Capitolul 21

Deci, cine vrea să participe să lase un comentariu ca să ştim unii de alţii.

PS. Dacă nu ai un Nou Testament disponibil, puteţi citi Biblia Online. Dacă preferi să citeşti mai degrabă dintr-un Nou Testament pe care poţi să îl ţii în mână şi nu ai de unde să faci rost de unul, pot să caut şi să îţi împrumut unul.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Mi-am autodefinit un canon pentru o saptamana. Desigur canonul nu respecta nici o regula religioasa in afara de una si anume: postul este pentru suflet, nu pentru trup.

Imediat ce m-am hotarat sa renunt la statistici pret de o saptamana am inceput sa ma gandesc la moduri in care pot sa ocolesc regula. M-am gandit ca as putea sa scot doar contorul de trafic.ro si sa las invizibil pe cel de statcounter. Evident cu promisiunea ca nu ma voi uita pe ele ci doar sa pot sa vad saptamana viitoare evolutia din timpul asta.

Apoi m-am hotarat sa sterg si statcounter-ul si multumit de mine m-am dus glont pe blogoree sa vad cati mi-au votat articolul despre lepadarea mea de statistici. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trimit mailuri despre initiativa mea catorva bloggeri cunoscuti in speranta ca ei vor prelua ideea si vor scrie despre asta. In timp ce coboram scarile, am avut revelatia! Uite ce zace in mine!
Iau o hotarare care sa imi slabeasca ego-ul si ma gasesc cautand cai de a-i multiplica satisfactia ratand prin asta chiar scopul initial.

Si atunci a venit revelatia numarul 2 si anume: Postul imi spune ceva despre mine. Indiferent care ar fi obiectul postului:  mancarea, mancarea de origine animala, doar dulciurile, televizorul, calculatorul sau statisticile blogului intotdeauna vor fi doua tendinte la mine. Si astea se manifesta vizavi de oricare regula. Prima e sa ma razvratesc daca regula a fost impusa de altul, vezi biserica, stat, scoala, etc.
A doua e sa caut o cale de ocolire daca regula a fost impusa de mine sau de catre o autoritate pe care o recunosc ca atare. Uneori cedez tentatiei, alteori nu!
Nu stiu de unde vine ideea ca in Saptamana mare sa nu mananci produse de origine animala dar vad in asta o regula ca oricare alta. Cei care ma cunosc stiu ca mancarea nu e niciodata pe lista mea de prioritati asa ca de fiecare data cand am vrut sa tin post am ales sa ma abtin de la ceva care ma tenteaza cu adevarat: televizorul sau calculatorul. De fiecare data am agonizat si m-am gandit cu disperare la momentul in care voi putea apasa butonul de pornire. Alteori am cazut din post si l-am apasat prematur.

Postul, de orice natura ar fi el, are menirea sa scoata la iveala ceva din firea noastra, caderea in ispita (de orice natura) ne reduce imaginea despre capacitatea noastra de a fi buni si stapani pe noi insine la ceea ce suntem in realitate. Postul ne aduce aminte, ca si apostolului Pavel despre o lege care e in noi: “cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine”.

Poate, in cele din urma postul nu e facut ca sa il tinem ci mai degraba sa nu il tinem, sa esuam lamentabil si sa intelegem, daca vrem, motivul pentru care, de Pasti, sarbatorim Invierea. Iisus a murit nu pentru ca noi suntem pacatosi ci pentru ca suntem razvratiti. Impotriva lui Dumnezeu, impotriva parintilor, impotriva a orice se ridica ca autoritate. Chiar daca autoritatea suntem noi.

Luati la intrebari, cei mai multi bloggeri vor spune ca ei nu scriu pentru trafic desi nu se supara daca il au.
Acceasi bloggeri stau cat e ziua de lunga cu ochii pe statistici sa vada cat de mult au crescut, cine le-a mai pus link. Stiu asta pentru ca ma incadrez in categorie perfect.

Cum s-ar modifica blogul meu daca as renunta la statistici? Daca, pana la urma, scopul meu nu e sa am cat mai mult trafic, ce nevoie am de statistici?
Am decis sa fac un experiment. Saptamana asta voi renunta cu totul la statistici si voi scrie in orb, fara sa stiu daca cineva imi pune link, imi trimite postul pe twitter, etc. Intr-un fel singurul instrument de evaluare vor fi comentariile.
La sfarsitul saptamanii, mai degraba dupa Pasti, o sa scriu ceva despre asta.
I-as invita sa faca acelasi experiment pe: neneaiancu, florinpuscas, reinvented, artistu’, zamolxis, ionut pepenar, cby, menialy, corneliu…de fapt invitatia e valabila pentru toti cititorii blogului.

Daca sunteti credinciosi, puteti lua initiativa si ca pe o invitatie la un post nonconformist. In loc de abtinerea de la alimente de origine animala, ne abtinem de la satisfacerea unei alte pofte de origine animala :) si am numit aici setea de statistici mangaietoare de ego.

Dupa Paste, scriem fiecare un articol despre cum ne-a influentat lipsa statisticilor. Ce ziceti?
Pentru ca nu o sa stiu daca ati intrat in joc din statistici, va rog sa ma anuntati printr-un comentariu ca v-ati alaturat initativei.

Primesc astazi pe ym un mass care indeamna la boicotarea produselor italiene:

 Fetiţa de 8 ani a fost scuipată ieri între ochi pe o stradă din Milano pentru că e româncă. Colegilor de la şcoală li s-a interzis să se mai joace cu ea din acelaşi motiv. Vrem să scuipăm şi noi, însă nu ne stă în fire, aşa că, în replică, vă propunem ca începând de sâmbată, vreme de două săptămâni, să nu mai cumpăraţi produse «Made in Italy». Dă mai departe, măcar de data asta să facem ceva…”, se arată în îndemnul la protest faţă de presupusul comportament al italienilor faţă de romani! Dak acest mesaj iti starneste anumite sentimente… Fii liber si da-l mai departe!!!!

Idee, interesanta de altfel, dar cu putina aplicabilitate. Din mai multe motive. Probabil nici cei care au gandit-o nu au vrut chiar sa obtina boicotarea produselor italienesti ci doar putina valva. Asta din cauza ca nu exista o lista a produselor Made in Italy pe care sa nu le mai consumam. Daca ne apucam sa nu mai mancam pizza si paste, boicotam mai degraba economia romaneasca si comerciantii din cartier decat pe italieni. Ce sa facem, sa nu mai cumparam aluminiu de la Slatina ca e combinatul in proprietatea unor italieni, sa nu ne mai cumpărăm Fiat si Alfa Romeo? Oricum nu intentionam in urmatoarele 2 saptamani, deci treceti-ma si pe mine pe lista!

Una peste alta, fiecare vrea sa profite de valva asta cum poate. Un deputat PC, propune si el boicotarea ca tot se apropie alegerile, un magazin online scoate de la vanzare produsele italienesti si da un comunicat de presa ca sa stie lumea ce adresa web are magazinul patriot, eu scriu un post pe tema asta, convins ca o sa-mi aduca trafic gras de patrioti boicotari, daca se mai face valva si ziarele or sa aiba o paine de mancat, apoi analistii omniprezenti o sa ne explice cum sta treaba, doar doar o sa uitam ca trebuie sa mergem la referendum pe 25 noiembrie.

Apropo, exista o discutie pe softpedia despre asta si un blog specializat pe boicoturi. Deci unii o iau si in serios…