Cu ocazia sfintelor alegeri din turul doi au început lamentările carpato-danubiano-pontice despre imposibilitatea alegerii dintre două rele. C-o fi, c-o păţi, că am fost înşelaţi, că ne e greaţă. Mă rog, ştiti voi, toată gama.

Şi iarăşi ne metamorfozăm în fecioare ambetate cu apă chioară. Politica,  dragii moşului, nu este pentru demoazele, oricât ne-am dori noi asta. Aşa că ar trebui să le întoarcem favorul domnilor politicieni şi să ne calibram aşteptările.

Recomandarea mea e să coborâm din “ceruri line” pe tărâmurile pragmatismului şi să ne facem propriile socoteli la rece. Setaţi-vă propriile jaloane şi purcedeţi la evaluare în funcţie de interesele voastre după cum fac şi politicienii.

Aşadar:

1. Cu stânga sau cu dreapta?

2. Pe cine sunt mai dispus să văd fâţâidu-se pe la Cotroceni, pe Udrea sau pe Nastase?

3. Alfabet chirilic sau latin?

4. Cum vreau sa fie Academia Caţavencu, plictisitoare sau amuzantă?

5.  Care vreau sa fie televiziunile mele de ştiri preferate, OTV+B1 sau RTV+A3?

6. Graseiat sau hăhăit?

7. Mai multi săraci bogaţi sau mai mulţi bogaţi săraci?

Mă rog, intrebările astea sunt la mişto, ideea e pe bune!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Odată cu câştigarea Nobelului pentru literatură de către Herta Muller, memoria noastră selectivă şi-a revenit din visare.

Herta Muller aparţine culturii române. Adică România îşi asumă meritul de a-i fi făcut viaţa grea, prilejuindu-i astfel exprimarea artistică aducătoare de premiu.

“România a primit premiul Nobel”. Ca şi cum dacă ar fi câştigat chinezul dizident premiul pentru pace, cei de la Realitatea ar fi anunţat că premiul Nobel a fost primit de China.

Pe lângă asta, fiecare a băgat propriile şopârle ca de obicei.  Mda…ca să fie treaba-treabă televiziunile ar fi trebuit să relateze evenimentul astfel:

Realitatea: Băsescu – vinovat de exilul Hertei Muller în Germania.

Antena3: Mircea Badea – Şi fraiera asta a ajuns să ia premiul Nobel înaintea lui Patapievici

Antena1: Fundaţia Dan Voiculescu oferă premiul Nobel pentru excelenţă, Hertei Muller

ProTv: Prima manea compusă în cinstea Hertei Muller:

Din Germania la mare / Herta este cea mai tare /Când cu Nobelu’ apare/Toţi duşmanii dânsei moare

Prima TV: Trăzniţi în Stockholm

Acasă Tv: Fără Nobel nu există paradis

Kanal D: Pierduţi în Panama (discuţii intre concurenţi) Cine bip, biiiip, biiip, e Herta Mu biiip asta? Fată, dar Nobel ăsta face ţoale mişto?

OTV: Senzaţional, Herta Muller va scrie o carte despre Elodia

Deşi nu sunt mare prevăzător, o chestiune simplă tot pot să spun. Facebook, ca şi OTV, ca şi twitter (dacă suportaţi “blasfemia”) sunt pândite de un faliment răsunător.

Cauza este chiar succesul lor fulminant şi intrarea lor in mainstream. Sa le luam pe rând!

Facebook

A fost o vreme când facebook era doar pentru iniţiaţi. Era versiunea mai deşteaptă şi mai onorabilă de social media. Acum când ai 1245 de prieteni dintre care 98% îţi sunt necunoscuţi îţi dai seama că nu mai are nici un farmec. Succesul tău şi succesul reţelei duce la moartea pasiunii. Probabil cauţi deja o altă reţea mai elevată.

OTV

A avut succes pe nişa lui. Oricât de hulit, OTV-ul s-a dovedit un trend-setter. Acum şi alte televiziuni transmit în direct de la înmormântări şi au emisiuni cu dezvăluiri incendiare. Până şi Lazaruşii şi Ciumacele au migrat către alte televiziuni încununaţi cu succesul de la OTV.

Care e problema? Deşi OTV-ul a inregistrat un succes bazându-se pe o nişă ingustă şi “mirositoare”, acum doreşte intrarea în lumea bună prin emisiuni ca cea la care amfitrioni sunt Pepe şi Ramona Badescu si prin lansări de reviste online cu plată. Migrând în mainstream, OTV-ul îşi părăseşte publicul ţintă care se va răzbuna căutând următorul OTV pentru că primul va deveni doar o altă televiziune, fără specific.

Twitter

A crescut vertiginos şi işi datorează succesul utilizatorilor entuziaşti, uşor fanatici care şi-au convins prietenii să îşi facă cont. Acum prietenii prietenilor îşi conving la rândul lor cunoştinţele iar twitter devine uşor-uşor un caritas de followers spre dezamagirea early-adopters-ilor care văd în migraţia asta o “întinare a idealurilor comunicării în 140 de caractere”. Sunt foarte curios cine o să dea startul spre “the next best thing” scârbit de “prostimea” de pe twitter.

Sa nu ziceţi că nu v-am spus!