Cum ar fi arătat blogosfera dacă internetul ar fi rămas în stadiu de proiect pe undeva iar oamenii ar fi dezvoltat telefonia fixă în schimb.

1. Conflictul bloggeri mari – bloggeri mici.

Phoneloggerii mici ar fi fost frustraţi că ăia mai mari nu vorbesc despre ei şi nu îi recomandă prietenilor lor. S-ar fi plâns constant că cei care şi-au pus telefon mai devreme, nu îi trec în agenda telefonică pe care o împart cu cunoştinţele lor.

2. Comentarii pe blog.

Te-ar suna toţi necunoscuţii să îţi spună că sunt sau că nu sunt de acord cu ce ai spus tu la un moment dat iar tu ai considera politicos să le mulţumeşti pentru efortul depus

3. Linkuri plătite pe alte bloguri.

Ai fi dat bani unora ca în timpul conversaţiilor cu prietenii lor la telefon să pomenească şi numărul tău de telefon

4. Solicitarea de voturi.

Îţi suni prietenii şi cunoştinţele să îi rogi să dea telefon la centrală ca să îi anunţe că la numărul tău de telefon s-a spus ceva foarte interesant. Centralele în cazul ăsta ar contoriza telefonu şi ar face topuri cu cele mai votate ziceri la receptor.

5. Zelisturi şi alte topuri.

S-ar face topuri cu cei mai sunaţi oameni şi cei mai pomeniţi în conversaţii cu precizarea numărului de telefon

6. Twitter

Ar lovitura cineva care ar  inventa un dispozitiv cu ajutorul căruia să poţi să suni toate cunoştinţele în acelaşi timp ca să le transmiţi un mesaj de câteva secunde de genul: Ia uite ce am citit în cartea asta sau acum mă duc la culcare iar vecinii mei lucrează cu bormaşina. Cei cărora li s-ar fi părut interesant ar sunat şi ei la toate cunoştinţele ca să îţi răspundă ţie sau să le spună şi lor ceea ce tocmai ai zis.

7. Spamul prin comentarii

Spammerii ar da telefoane scurte celor mai populari doar ca spună: mişto număr de telefon, sună-mă şi pe mine!

8. Publicitatea “online”

Dacă ai fi o persoană interesantă,  mai mulţi oameni s-ar oferi să plătească pentru mesaje care să întrerupă convorbirea cu propuneri ca interlocutorii tăi să cumpere diverse lucruri. Ar fi făcut cei mai mulţi bani o companie care ar fi inventat sistemul ce opreşte convorbirea doar la apariţia anumite cuvinte pentru care s-a licitat în prealabil. Phoneloggerii ar folosi intenţionat astfel de cuvinte ca să îşi crească şansele de câştig.

Şi desigur lista poate continua!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

A venit vremea sa zicem si noi ca parinti si bunicii nostrii: pe vremea noastră nu era aşa ceva. Noi ne uitam la televizor şi ne jucam cu jucării adevărate.

webkinz, jucarii virtuale

Copiii din ziua de azi au preocupări mai virtuale. Păpusile şi căţeluşii de pluş sunt compuse din biţi şi sunt accesibile online. Părinţii sunt dispuşi să plătească pentru ele ca şi pentru cele “reale”.

Câteva exemple de jucării online:

barbiegirls.com unde fetele îşi îmbracă păpuşa preferată, îi cumpără accesorii, mobilă, etc. Unele item-uri sunt pe bani adevărati.

Club Penguin: similar cu cel de sus, numai că jucăria este un pinguin care face şi sport, dansează, cântă. La fel, unele facilităţi sunt disponibile doar contra abonament.

Webkinz: eşti proprietarul unui pet. Diferenţa făţă de celelalte două e că aici ai acces doar pe baza de abonament. Mergi în magazin, cumperi jucăria, găseşti codul pe etichetă, îl introduci pe site şi un an de zile poţi să te distrezi cu pet-ul virtual. La noi un webkinz costa 40 Lei. După un an trebuie să îţi reînoieşti abonamentul.

Şi nu zic că e rău, nu zic că e bine. Doar să ştim la ce să ne aşteptam şi în ce direcţie mergem.

Ce ziceţi? Că nu ar da nimeni banii pe aşa ceva? Să avem pardon, doar eu ştiu cel puţin două persoane până acum.

Suntem o ţară de inflamaţi! Asta e clar. Se vede din felul în care tratăm ştirile, evenimentele de zi cu zi şi micile scandaluri care ne fac viaţa interesantă.

Am tot stat pe gânduri dacă să scriu sau să nu scriu articolul ăsta convins fiind că oricum ar fi n-o să fie bine.

Pentru cei care aţi deschis browserele mai târziu, Florin Puşcas, client fidel FTW.ro (exblogoree) a fost enervat de un RT neinspirat al @ftwro care dădea mai departe un articol în care utilizatorii ftw erau numiţi, să-mi fie cu iertare, putzoi.

Povestea a mers cam aşa…Florin, i-a contactat pe privat pe cei de la ftwro si le-a explicat ce anume l-a jignit şi că data viitoare să nu mai facă. Plus că i-a trimis un email  lui BobbyVoicu şi i-a bătut finuţ obrazul.

FtwRo şi-au cerut scuze exagerate şi i-au explicat lui Florin că nu sunt de acord deloc cu articolul şi că le pare rău că acţiunea lor l-a jignit, că el e un user valoros al ftw şi ca nu şi-ar fi permis aşa ceva cu nici unul dintre utilizatori oricum.  Bobby Voicu l-a liniştit cu câteva cuvinte PR-istice de maestru şi totul a intrat in matcă.

Florin este un user fericit, ftw are un client fericit şi motivat să contribuie la comunitatea de acolo!

Right? Wrong! Scenariul de mai sus s-ar fi petrecut probabil prin Germania nu prin Balcania noastră dâmboviţeano-timişoreano-pontică. În schimb iată ce tărăşenie a ieşit din toată treaba asta. Citiţi comentarile că acolo e distracţia mare!

P.S: FTW, Florin, toată stima şi respectul dar sunteţi oameni în toată firea!

Oameni

Suntem tweet-uri răzleţe pentru urmăritori anonimi şi interesaţi de autopromovare. Lumea e o gură flămândă, fără posibilitatea saţului.

Facem cu toţii parte din cultura efemerului în cautare de reply-uri şi retweet-uri şi mereu în aşteptare de followers.

Ai 50 de abonaţi pe blog şi 280 de followers pe twitter.  Sunt nişte numere fără chip care se dau peste cap din când în când şi se transformă în comentatori sau replieri (ca să inventez un cuvânt). Dacă tragi o linie şi faci socoteala, ce-ţi rămâne din sutele de caractere trimise în eter, din zecile de posturi menite să schimbe lumea? Dacă într-o zi s-ar termina internetul, cum ai justifica activitatea?

Incerci să îţi cuantifici înfluenţa în online şi îţi găseşti cu greu unităţi de măsura.

Dacă ar fi să treacă toate lucrurile, ar rămâne în urmă oamenii pentru care ai insemnat ceva, cărora le-ai dăruit ceva care le-a schimbat viaţa, care te-au considerat prieten, cărora le lipseşti!

Dacă vrei să îţi verifici influenţa in blogosferă şi pe twitter opreşte-te din postat o saptamână-două şi vezi cine îţi simte lipsa. Vezi cine îţi trimite un email sau un dm să te întrebe dacă mai trăieşti sau dacă eşti bine. Numără-i bine şi ţine minte: ei sunt realizările tale din online. Cei care au ajuns să le pese de tine!

Vezi, tu, in final, tot ce contează sunt oamenii. Nu cantitatea de biţi vehiculată pe net sub nickname-ul de sub avatarul tau, nu topurile şi nici banii incasaţi de la Google ci oamenii. Cei care te iubesc, cei care te  urăsc şi cei care sunt indiferenţi. Cei a căror viaţă o faci mai bună şi cei a căror viaţă o laşi neatinsă.

Spor!

*Am imprumutat sintagma cultura efemerului de la Adrian Ciubotaru

Sursa pozei

Creta, Publicitate

Publicitatea este un concurs de inteligenţă! La care pierde cel care dă click sau cel care nu primeşte click.

Publicitatea online e cursă a înarmarilor cu metode de păcălire. Publisherul vrea să te facă să dai click şi foloseşte orice fel de metodă să te “păcălească” să apeşi pe bannerul care îi va aduce lui cei câţiva cenţi preţioşi.

Userul, la rândul lui, simte că e prostit şi ocoleşte cu cea mai mare grijă click-ul norocos. Chiar dacă în principiu ştie că ăsta e rezonul pentru care există site-uri comerciale. Chiar dacă el însuşi are un blog pe care are afişate bannere, ocoleşte cu grijă capcanele puse în calea click-ului său pe alte site-uri pentru că nu vrea să piardă timpul. Majoritatea utilizatorilor înrăiţi navigheaza cu browsere care blocheaza reclamele.

Cele două poziţii aparent ireconciliabile pot cădea la pace într-un punct: relevanţa.