Dacă am printre cititori evoluţionişti inteligenţi i-aş ruga să mă ajute şi pe mine cu un răspuns la întrebarea: Cum au ajuns albinele să danseze?

Albinele lucrătoare care se întorc în stup după ce au găsit o sursă de hrană, fac în faţa suratelor un dans specific. Dansul în sine este remarcabil, dar este mai mult decât atât. Linia “dansului” indică direcţia faţă de soare a sursei de hrană .

Un filmuleţ de pe youtube arată mai clar despre ce e vorba. Autorul nu permite embedul deci trebuie să daţi click şi să il vedeţi în altă fereastră.

Întrebarea este: cum s-a dezvoltat un astfel de dans prin mijloacele evoluţiei darwiniene, mutaţii genetice şi selecţia naturală?

Evoluţioniştii vor să credem că dansul a apărut ca urmare a unor mutaţii genetice aleatoare pe care selecţia naturală le-a păstrat ca benefice. Într-un final, dansul le-a oferit albinelor avantaje evolutive asupra celor care nu aveau abilitatea artistică de orientare în spaţiu. În competiţia acerbă, au supravieţuit doar coloniile posesoare de ansambluri artistice. Cum ar veni, doar urmaşele albinelor dansatoare au dus moştenirea genetică mai departe. Şi nu oricare urmaşe ci numai acelea ale albinelor care indicau corect unghiul, faţă de soare, la care se află sursa de hrană. Şi cum au învăţat albinele că unghiul sub care se desfăsoară dansul reprezintă unghiul faţă de soare? Prin trial and error infinit?

Ok, să presupunem acum că după ce albina aia a început să danseze,  unele au s-au luat după dansul ei şi au găsit hrana, ce diferenţă a făcut picătura aia de miere în plus în economia întregii colonii ca selecţia naturală să marcheze mutaţia ca benefică?

Ca să nu mai zic că sunt cazuri extrem de rarisime când o albină lucrătoare se reproduce. Slujba asta specializată e lăsată mătcii, dar asta e o altă poveste.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!