Am făcut astăzi ceea ce mi-am tot propus de 13 ani încoace. Am reușit să merg cu un buchet de flori la profesoara de fizică din liceu.

Am găsit-o în cabinetul de fizică, împreună cu alți profesori, s-a uitat la mine nedumerită și m-a întrebat: cine ești? A, da, mi-am amintit, mi-a spus, după ce i-am spus numele, stăteai în ultima bancă pe rândul de la mijloc. Nu mai știi când ți-am spus că dacă aș fi avut un băiat, mi-ar fi plăcut să semene cu tine? Vai, ce surpriză mi-ai făcut, uite, oamenii ca tine ne fac să rezistăm în învățământ. Ai slabit, în rest nu te-ai schimbat deloc, să știi.

Mă uit la chipul peste care cei 13 ani și-au pus puternic amprenta. Nici dumneavoastră nu v-ați schimbat, îi spun. Ei, am îmbătrânit. Spune-mi ce faci, unde ești. Îi povestesc pe scurt și îi mulțumesc pentru toată bătaia de cap pe care a avut-o cu clasa de Roboți industriali de la modestul Liceu nr.1.

Da, am fost rea la început, dar apoi ați văzut că a fost altfel. Amintirile se derulează rapid, abia am timp să-mi trag respirația. Hai să te mai pup o dată, ce surpriză mi-ai făcut! Mă duc acum că am pregătire cu niște elevi. Au zis că vor mai mult și i-am învoit de la alte ore ca să facă fizică, dacă asta vor, vreau să îi ajut.

Zambește și pleacă spre copiii care vor să știe mai multă fizică. Nu v-ați schimbat deloc, îmi spun în gând și plec cu un nod în gât. Mi-am adus aminte între timp momentul când mi-a spus că dacă ar fi avut un băiat ar fi vrut să semene cu mine și parcă îl văd pe Șerbănică, colegul de bancă, râzând: te-ai scos, Voicule!

Faceți-vă un serviciu și vizitați-vă dascălii care au însemnat ceva pentru voi! Nici nu știți ce pierdeți!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Am fost astăzi pe la fostul meu liceu, în Pitești și v-aș fi povestit cum l-am găsit după 13 ani de absență dacă n-ar fi fost întâmplarea cu secretara de la final.

Ca să fac rost de numărul de telefon al fostei diriginte, am trecut pe la secretariat. Am bătut respectuos, am intrat și pentru 2 minute am crezut că joc în Omul invizibil ca personaj principal. După ce doamna secretară a terminat conversația cu alte 2 doamne prezente în același birou, m-a învrednicit cu privirea clasică de secretară și a așteptat să spun ce vreau cu aerul că ea e voluntară acolo și eu îi mănânc zilele.

Nu mă pricep prea bine, dar bănuiala mea e că, la scoala de secretare, se fac cursuri speciale pentru așa ceva. Parcă le și văd întrebându-se una pe alta:

Ce faci fată? Ce să fac, am examen mâine. La ce? La cursul de nesimțire? Tu? Eu am avut ieri. Și ce ai făcut? Ce să fac, m-a picat, javra! Păi de ce? Nu știu fată, că am avut proba practică și când a intrat elevul de test, am ridicat puțin ochii din dosare și cred că m-a văzut asta. Mi-a zis, domnișoară, cu așa o atitudine o să ajungi secretară la Paștele cailor. Ne vedem la toamnă!

Am dovada clara ca puştimea amatoare de mesengereza de baltă a început să absolve diverse unităţi de învăţământ. Mă rog…aşezăminte scolare.

Nu parkti!

Sa vezi când vor începe să termine liceul şi facultăţile ce distracţie o să fie.

Ex. In geam la casa de bilete: BRB

La cabinetul medicului de familie: DND sau dacă s-au specializat între timp – SMTMS (Show me the money, sucker!)

Lista poate continua prin bunăvoinţa voastră. E cazul să recunoaşteţi şi această abilitate.

Do you speek messengereza?