Dacă ai aspiraţii de pro-blogger sau pur şi simplu jurnalismul te pasionează, ai putea să arunci un ochi peste oferta Centrului pentru Jurnalism Independent!

Cele care ar avea aplicabilitate pentru bloggerime ar fi următoarele:

Stirea – Tehnici de redactare si scriere; trainer: Marian Chiriac, jurnalist freelancer/ Asociatia de Investigatii Media in Balcani – marti, 10.00 – 12.00, 10 sedinte saptamanale; 
- data inceperii: 20.10.2008
- curs de initiere – taxa: 300 RON.
- grupa optima – 15 – 20 cursanti; sala de curs A/B

Jurnalism online; trainer – George Hari Popescu, jurnalist freelancer & asistent universitar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti
– luni – vineri, 17.00 – 20.00, 5 sedinte in perioada 9 – 13 noiembrie a.c.;
- data inceperii: 9.11.2008.
- jurnalism specializat – taxa: 300 RON.
- grupa optima – 10 cursanti; sala de curs A/B

Evident, nici celelalte cursuri CJI nu sunt de neglijat!

Da, sunt doar pentru Bucuresti şi da, costa 300, dar orice lucru valoros are un preţ.

Toţi absolvenţii primesc şi o diplomă care, din câte îmi dau seama are ceva greutate. Acum vreo 3 ani când am făcut eu cursul de redactare ştiri, în aceeaşi serie erau trimişi şi jurnaliştii tineri de la Adevărul şi de la Mediafax, chiar dacă aveau o facultate de profil.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Am fost la prelegerea despre Citizen Journalism tinuta de George Gladney, la CJI.
Desi s-au anuntat vreo 90 de participanti,nu cred ca au fost 40 de oameni. Altfel prelegerea a fost interesanta iar dezbaterea a venit natural.
Am fotografiat cateva slide-uri ca sa vedeti cam despre ce a fost vorba.

Ce am invatat?
In primul rand, ca blogger si ca jurnalist ai nevoie de credibilitate. Cum iti construiesti credibilitatea? Verificand informatia.
Am mai discutat despre tabloidizare si jurnalism de calitate in conditiile in care presa trebuie sa produca bani iar azi nimeni nu mai citeste ziare, ci doar cartile care se dau la promotie cu ziarul.
Am mai auzit despre site-uri de stiri non-profit care traiesc din contributii individuale (nu la noi, evident) si despre initiative hibride, site-uri care primesc stiri de la cititori si pe care le verifica profesionist, le editeaza si le publica.
Un alt aspect a fost subiectivismul bloggerului vs obiectivitatea jurnalistului. Si am auzit aici pentru prima data ca neutralitatea nu este o cerinta a jurnalismului. Cu toate astea, comentatorul-jurnalist trebuie sa fie dedicat pe de-a intregul adevarului si interesului public (aici ramane de stabilit cum isi da seama care este interesul public).

Unul dintre participanti a deplans bloggerii care, in opinia lui nu ar beneficia de un editor si de un sistem de ranking al stirilor astfel pierzand din vedere intregul. Respectiv ca bloggerului nu ii spune cineva despre ce sa scrie.

Consideratii personale

Bloggerii sunt jurnalisti oportunisti care scriu despre evenimentele peste care dau intamplator sau despre lucruri de care le pasa. Tinerii din Moldova au scris in timpul revolutiei twitter despre lucrurile care ii pasionau si de aceea au fost de 100 de ori mai credibili decat presa clasica.
Unii jurnalisti sunt bloggeri deghizati si prezinta opinii subiective si sub masca obiectivitatii isi urmaresc agenda proprie sau pe a patronului. Din punctul asta de vedere e mai de incredere un blogger care isi face cunoscute crezurile decat un jurnalist “impartial”.

Am schimbat cateva vorbe cu: cineva de la hailateatru.ro, cu Dan Tudoroiu si Anca Vrinceanu. Daca stiti pe cineva care a participat sau recunoasteti in poze, anuntati-ma!

Discutia bloggeri versus jurnalisti este veche si poate, la un moment dat desueta. CJI organizeaza o noua runda, de data asta in limba engleza.

Dezbaterea va fi prefatata de o prelegere sustinuta de George Gladney, profesor de jurnalism la Universitatea Wyoming.
Prezentarea se va axa pe conceptul jurnalism cetatenesc (citizen journalism), precum si pe factorii care diferentiaza acest tip de scriitura si blogurile de jurnalismul traditional. Prelegerea si discutiile se vor desfasura in limba engleza la sediul CJI din B-dul Regina Elisabeta nr 32 (52), etaj 1.
Pentru a participa trebuie sa va confirmati prezenta prin email sau prin telefon:carmen@cji.ro sau la tel: 021 311 1375, pana vineri, 16 mai, orele 17.00.
Persoana de contact: Carmen Macavei.
Eu unul intentionez sa particip!
Sursa

E o vorba jurnalistica care ne spune ca nu e o stire daca un caine a muscat un om ci daca un om a muscat un caine.
Principiul este contrazis aproape in fiecare seara cand ni se prezinta jaful vreunei banci.
Pai daca niste oameni au jefuit o banca e stire dar daca bancile jefuiesc oameni in fiecare zi, asta nu e stire?

Asistam la o discutie bloggeristica la dojo despre teama noastra de articole lungi. Iar eu spuneam ca nu exista articole lungi ci doar cititori plictisiti. Vorba asta am tradus-o din ce ne-a spus domnul Ferenc Vasas la cursul de redactare stiri. Se referea la jurnalismul clasic, nu la bloguri dar e valabila oricum.
Poti scrie oricat de lung, daca scrii intr-un mod care mentine interesul cititorului. Si ca sa nu fiu ipocrit, trebuie sa recunosc ca pe net sunt si eu foarte tentat sa sar cu privirea intr-un alt tab sau pe o alta pagina. E clar ca netul ne reduce capacitatea de concentrare, dar un text bine scris ne tine pe scaun sau ne face sa revenim cand avem mai mult timp.

Spun asta avand in unul dintre tab-urile de firefox, necitit in intregime, articolul  publicat in washingtonPost pe 8 aprilie 2007. Textul de 7000 de caractere i-a luat autorului 5 luni sa il definitiveze si este despre un violonist de succes coborat incognito intr-o statie de metrou impreuna cu vioara. E despre capacitatea noastra de a recunoaste lucrurile pretioase sau poate, despre graba cu care ne traim vietile. Avem nevoie de o campanie de publicitate care sa ne vanda un bilet de 100$ ca sa intelegem ca ceea ce ne e dat e exceptional.
Calitatea imbracata in jeansi, intr-o statie banala de metrou face mult mai putini bani. Cam 32$ aruncati de putinii cativa din cei peste 1000 de oameni care au trecut in cele 45 de minute pe langa el. Povestea in sine e fascinanta dar articolul face toti banii. In cazul asta, merita citit chiar daca iti ia o ora.
Am auzit despre intamplare prima data la Tudor Chirila pe blog dar nu am citit textul. Ce m-a facut sa il citesc a fost un alt text bine scris sub titlul “stiri pe care le simti” pe care vi-l recomand cu caldura.

Autorul articolului Pearls Before Breakfast a si filmat toata povestea iar filmul e inclus.

Technorati Tags: jurnalism, articol, stire, pearls before breakfast