”El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ce era al Lui, dar ai Săi nu l-au primit” – spune evanghelia după Ioan.

Era începutul unei povești triste cu final fericit în Duminica învierii!
Iar al doilea final fericit stă să vină, căci ”dacă Cristos nu a înviat, credința voastră nu are nici un rost și voi sunteți încă în pacatele voastre„.
Însă tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. – zice tot evanghelia după Ioan.
Faptul că Dumnezeu ne-a dat dreptul să devenim copii ai lui, nu înseamnă că și suntem automat, fără îndeplinirea condiției inițiale: să-l primim, să credem în El.

Dacă nu ai certitudinea că ești un copil al Lui, poate merită să-ți pui întrebarea dacă nu cumva ești dintre cei care fac povestea de Paște tristă: ”ai Săi, care nu l-au primit”.

Adevărat a înviat!
Iepurași fericiți, miel și ouă, bănuiesc că v-a urat toată lumea, nu vă mai agasez!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Păi ce să facem? Ce face toată lumea. Olecuţică de post, ceva pioşenie asortată la haina nouă, o slujbă de Înviere necesară stropită după aia cu vin şi cozonac. ( ştiu, cozonacul nu curge, dar aşa e clişeul). Plus ouă roşii şi  Cristos a înviat.

Ca să ieşim din monotonie asta, vă propun un experiment. Hai să citim împreună măcar o Evanghelie până la Paşti. Aşa avem şi noi proaspăt în minte motivul pentru care spunem Cristos a înviat.

Fie că sunteţi credincioşi sau nu, vă propun ca pe lângă postul tradiţional să adăugaţi încă o “caznă”. Sunt 21 de capitole în Evanghelia după Ioan şi 4 săptămâni până la Paşte. Asta înseamnă că dacă citim câte un capitol pe zi avem şansa ca până în noaptea de înviere să terminam de citit toată cartea. Desigur, cartea poate fi citită şi într-o oră, dar am zis să ne dăm timp să şi procesăm ce citim.

Ca lucrurile să fie mai interesante şi mai interactive, putem să ne întâlnim, să zicem, duminicile la un cappuccino şi să împărtăşim ce-am citit, ce-am înţeles şi întrebările pe care lectura ni le-a ridicat. Fac eu cinste cu casa şi cu cappuccino.

Există prejudecata că credinţa, fiind un lucru personal, este neapărat şi individualistă, dar comunitatea a fost contextul în care s-a manifestat credinţa creştină încă de la început. Cei care nu pot să participe, ar scrie un post pe blog care ar fi publicat duminica iar noi l-am citi şi l-am comenta online şi offline. Sunt sigur că experimentul ar fi mai plăcut dacă adăugăm şi ingredientul ăsta.

Ok, ştiu că nu e ceva obişnuit, dar hei, e mai puţin de o lună din viaţa noastră, ce rău ar putea să iasă din asta?

Ce ziceţi, vă înscrieţi? Aveţi alte sugestii?

Programul ar fi aşa:

Duminică 14 Martie – Capitolul 1 (Ne întâlnim, ne cunoaştem, bem un cappuccino, eventual avem o discuţie generala despre Evanghelia după Ioan sau despre Pasti)

15 Martie – Capitolul 2

16 Martie – Capitolul 3

17 Martie – Capitolul 4

18 Martie – Capitolul 5

19 Martie – Capitolul 6

20 Martie – Capitolul 7

21 Martie – Capitolul 8 (Ne întâlnim şi povestim ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, intrebări, etc)

22 Martie – Capitolul 9

23 Martie – Capitolul 10

24 Martie – Capitolul 11

25 Martie – Capitolul 12

26 Martie – Capitolul 13

27 Martie – Capitolul 14

28 Martie – Capitolul 15 (Ne întâlnim şi povestim ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, intrebări, etc)

29 Martie – Capitolul 16

30 Martie – Capitolul 17

31 Martie – Capitolul 18

1 Aprilie – Capitolul 19

2 Aprilie – Capitolul 20

3 Aprilie -  Capitolul 21

Deci, cine vrea să participe să lase un comentariu ca să ştim unii de alţii.

PS. Dacă nu ai un Nou Testament disponibil, puteţi citi Biblia Online. Dacă preferi să citeşti mai degrabă dintr-un Nou Testament pe care poţi să îl ţii în mână şi nu ai de unde să faci rost de unul, pot să caut şi să îţi împrumut unul.

Crestinismul este pliat in jurul vietii, mortii si invierii lui Cristos. Daca unul dintre lucrurile astea nu are valoare istorica atunci totul devine un castel de carti de joc din care tocmai ai extras o carte esentiala.

Gramo pune intrebarea din titlu si are o abordare interesanta dar care rateaza la mustata esentialul. Invierea lui Iisus este cruciala nu numai pentru credinta ci si pentru obiectul credintei crestine. D-asta a fost intotdeauna o batalie asupra invierii lui Iisus. D-asta se scriu carti si se fac filme care ne explica cum ca Iisus a fost casatorit si a trait bine mersi ba prin India, ba pe nu stiu unde iar acum i-au gasit mormantul adevarat.

Dragi atei, va dau aici argumentul pregatit pentru oricare semicredincios care va baga pe gat chestii de genul ca nu e important daca Iisus a existat sau nu, daca a inviat sau nu ci mai degraba e importanta invatatura lui. Aveti in pasajul de mai jos argumentul care le va face stabilimentul praf.

Luca, scriitorul cartii Faptelor Apostolilor inregistreaza una dintre predicile apostolului Pavel adresate unei gasti de filosofi atenieni

Fapte 17:28

Din moment ce noi suntem copiii Lui, nu ar trebui sa credem ca Dumnezeu arata ca un obiect facut de indemanarea si imaginatia omului, din aur, argint sau piatra. Dumnezeu a trecut vederea timpurile cand oamenii nu l-au cunoscut, dar acum le cere tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca, deoarece El a fixat o zi in care va judeca cu dreptate oamenii din intreaga lume printr-un Om pe care l-a ales deja. SI Dumnezeu a aratat tuturor ca El este cel pe are l-a ales prin faptul ca l-a inviat dintre cei morti.

Cand au auzit de invierea mortilor unii isi bateau joc dar altii spuneau vrem sa te mai auzim si alta data vorbind despre aceastea.

Si inca unul aproape identic

1 Corinteni 15:14

Si daca Cristos nu  a inviat dintre cei morti, atunci mesajul pe care il predicam noi este lipsit de valoare si la fel este si credinta voastra. Noi chiar am fi considerati vinovati de marturie mincinoasa cu privire la Dumnezeu pentru ca am marturisit inaintea Lui Dumnezeu spunand ca L-a inviat pe Cristos. Daca mortii nu invie, atunci nici Cristos nu a inviat. Si daca Cristos nu a inviat, credinta voastra nu are nici un rost si voi sunteti inca in pacatele voastre.

Asadar invierea lui Cristos este piatra de temelie a crestinismului! Iar daca nu credeti cu adevarat in Inviere, nu are rost sa va maimutariti!

Mi-am autodefinit un canon pentru o saptamana. Desigur canonul nu respecta nici o regula religioasa in afara de una si anume: postul este pentru suflet, nu pentru trup.

Imediat ce m-am hotarat sa renunt la statistici pret de o saptamana am inceput sa ma gandesc la moduri in care pot sa ocolesc regula. M-am gandit ca as putea sa scot doar contorul de trafic.ro si sa las invizibil pe cel de statcounter. Evident cu promisiunea ca nu ma voi uita pe ele ci doar sa pot sa vad saptamana viitoare evolutia din timpul asta.

Apoi m-am hotarat sa sterg si statcounter-ul si multumit de mine m-am dus glont pe blogoree sa vad cati mi-au votat articolul despre lepadarea mea de statistici. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trimit mailuri despre initiativa mea catorva bloggeri cunoscuti in speranta ca ei vor prelua ideea si vor scrie despre asta. In timp ce coboram scarile, am avut revelatia! Uite ce zace in mine!
Iau o hotarare care sa imi slabeasca ego-ul si ma gasesc cautand cai de a-i multiplica satisfactia ratand prin asta chiar scopul initial.

Si atunci a venit revelatia numarul 2 si anume: Postul imi spune ceva despre mine. Indiferent care ar fi obiectul postului:  mancarea, mancarea de origine animala, doar dulciurile, televizorul, calculatorul sau statisticile blogului intotdeauna vor fi doua tendinte la mine. Si astea se manifesta vizavi de oricare regula. Prima e sa ma razvratesc daca regula a fost impusa de altul, vezi biserica, stat, scoala, etc.
A doua e sa caut o cale de ocolire daca regula a fost impusa de mine sau de catre o autoritate pe care o recunosc ca atare. Uneori cedez tentatiei, alteori nu!
Nu stiu de unde vine ideea ca in Saptamana mare sa nu mananci produse de origine animala dar vad in asta o regula ca oricare alta. Cei care ma cunosc stiu ca mancarea nu e niciodata pe lista mea de prioritati asa ca de fiecare data cand am vrut sa tin post am ales sa ma abtin de la ceva care ma tenteaza cu adevarat: televizorul sau calculatorul. De fiecare data am agonizat si m-am gandit cu disperare la momentul in care voi putea apasa butonul de pornire. Alteori am cazut din post si l-am apasat prematur.

Postul, de orice natura ar fi el, are menirea sa scoata la iveala ceva din firea noastra, caderea in ispita (de orice natura) ne reduce imaginea despre capacitatea noastra de a fi buni si stapani pe noi insine la ceea ce suntem in realitate. Postul ne aduce aminte, ca si apostolului Pavel despre o lege care e in noi: “cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine”.

Poate, in cele din urma postul nu e facut ca sa il tinem ci mai degraba sa nu il tinem, sa esuam lamentabil si sa intelegem, daca vrem, motivul pentru care, de Pasti, sarbatorim Invierea. Iisus a murit nu pentru ca noi suntem pacatosi ci pentru ca suntem razvratiti. Impotriva lui Dumnezeu, impotriva parintilor, impotriva a orice se ridica ca autoritate. Chiar daca autoritatea suntem noi.