De fiecare dată când mă întorc din Ungaria sunt uimit de implicațiile majore pe care o decizie minoră la momentul respectiv le poate avea asupra unei generații.

De fiecare dată mă minunez de procentul foarte mic de unguri vorbitori de engleză. Nu mă refer la generația părinților noștri ci la cei de-o vârstă cu mine și chiar mai mici. Aceeași chestiune și in Bulgaria,  în Ucraina, Serbia, etc. Diferența între numărul vorbitorilor de limba engleză e dată de faptul că în România, spre deosebire de toți vecinii noștri, filmele sunt subtitrate, nu dublate.

O decizie aparent de mic impact, luată probabil din comoditatea sau din spiritul de “lasă, mă, că merge și așa” a vreunui decident comunist român a făcut diferența.

Mi-ar plăcea să stiu cine a fost cel care a luat decizia și care au fost considerentele care au avut ca efect secundar faptul că un procent destul de mare de români vorbesc sau înțeleg engleza. Ca să nu mai vorbim de reprezentantele sexului frumos care, fie că recunosc sau nu, pricep destul de bine spaniola vorbită prin țările sud-americane producătoare de telenovele.

Apropo de generația părinților noștri, deși la scoală a învățat rusa, tata stie destul de bine să citească în engleză. Trăiască Dallas!

Altfel nici nu vreau să mă gândesc unde am fi ajuns dacă toate filmele de la tv ar fi fost dublate de Irina Margareta Nistor.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Am observat ca romanasii nostri care stau mai mult timp prin strainatate, cand vin in tara au toti accentul limbii din tara de resedinta.
Ma intreb daca americanii care vorbesc romana ani de zile atunci cand pleaca acasa vorbesc engleza cu accent romanesc. Sau daca in conversatiile cu americani mai scapa cate un cuvant romanesc.