Povestea  începe cu mine bântuind prin magazinele de bijuterii de pe Magheru și aiurea. Eram împreună cu Ana de un an. Oficial vorbind, pentru că neoficial ne plăceam de mai multă vreme. I-o mărturisisem pentru prima dată pe 2 ianuarie 2003 la cota 2000 la Sinaia.

M-am considerat norocos când am reușit să cumpăr inelul de logodnă, după îndelungi sondări de gusturi și aproximări de mărimi că doar nu puteam să îi fac o surpriză dacă îi ceream un inel de probă înainte.

Apoi a început conspirația. Am aranjat cu o prietenă de-a Anei care dormea la ea atunci să vină dimineța la ușă, să preia un trandafir și un plic. Când Ana s-a trezit le-a găsit lângă pat. Mai pățise chestii asemănătoare, așa că nu a intrat definitiv la idei. La 10 urma să ne întâlnim ca să avem sesiunea de Pregătire pentru căsătorie. De ceva vreme parcurgeam împreună un material despre căsătorie pe care îl discutam împreună și apoi cu un alt cuplu mai matur. Cumnatul Dan și Anca (sora Anei) au jucat rolul ăsta cu succes pentru noi. Era rândul meu să printez materialul așă că mi-am luat libertatea să inserez niște pagini care vorbeau despre Ana, despre lucrurile care mă atrag la ea și pe care le apreciez.

Alesesem ca loc de întâlnire Grădina Botanică.  Nu mi-a venit să cred că lucrurile se aranjează așa de bine când la intrare, Ana a zis că ar vrea să plătească ea. Am îndemnat-o atunci să meargă la casă  dacă tot s-a oferit. Doamna de la casă în loc să îi ia banii i-a spus că pentru ea este gratis astăzi și i-a înmânat un plic. Plicul venea chipurile din partea conducerii și spunea câteva lucruri frumoase despre Ana și că se bucură că îi vizitează în ziua respectivă.

Când ne-am așezat pe bancă, Anei numai de “Pregătirea pentru căsătorie” nu îi mai ardea, dar am insistat să continuăm. M-am felicitat în gând că inserasem paginile ”pirat” undeva la începutul materialului. S-a panicat de tot atunci când, exact când parcurgea pagina inserată fraudulos a început să se audă motorul unui elicopter pe deasupra noastră. De data asta nu avea nici o legătură cu mine, dar fusese picătura care a umplut paharul. Am plecat să ne plimbăm dacă tot nu mai eram în stare de altceva.

Am cerut-o de soție sub o cupolă de flori după cea mai infocată declarație de dragoste de care mă credeam în stare și am plecat să modificăm inelul.

O iubeam atunci atât cât o cunoșteam, dar astăzi o cunosc mai mult. Mult mai mult!

Multumesc pentru vizita!Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!