Cum ar fi arătat blogosfera dacă internetul ar fi rămas în stadiu de proiect pe undeva iar oamenii ar fi dezvoltat telefonia fixă în schimb.

1. Conflictul bloggeri mari – bloggeri mici.

Phoneloggerii mici ar fi fost frustraţi că ăia mai mari nu vorbesc despre ei şi nu îi recomandă prietenilor lor. S-ar fi plâns constant că cei care şi-au pus telefon mai devreme, nu îi trec în agenda telefonică pe care o împart cu cunoştinţele lor.

2. Comentarii pe blog.

Te-ar suna toţi necunoscuţii să îţi spună că sunt sau că nu sunt de acord cu ce ai spus tu la un moment dat iar tu ai considera politicos să le mulţumeşti pentru efortul depus

3. Linkuri plătite pe alte bloguri.

Ai fi dat bani unora ca în timpul conversaţiilor cu prietenii lor la telefon să pomenească şi numărul tău de telefon

4. Solicitarea de voturi.

Îţi suni prietenii şi cunoştinţele să îi rogi să dea telefon la centrală ca să îi anunţe că la numărul tău de telefon s-a spus ceva foarte interesant. Centralele în cazul ăsta ar contoriza telefonu şi ar face topuri cu cele mai votate ziceri la receptor.

5. Zelisturi şi alte topuri.

S-ar face topuri cu cei mai sunaţi oameni şi cei mai pomeniţi în conversaţii cu precizarea numărului de telefon

6. Twitter

Ar lovitura cineva care ar  inventa un dispozitiv cu ajutorul căruia să poţi să suni toate cunoştinţele în acelaşi timp ca să le transmiţi un mesaj de câteva secunde de genul: Ia uite ce am citit în cartea asta sau acum mă duc la culcare iar vecinii mei lucrează cu bormaşina. Cei cărora li s-ar fi părut interesant ar sunat şi ei la toate cunoştinţele ca să îţi răspundă ţie sau să le spună şi lor ceea ce tocmai ai zis.

7. Spamul prin comentarii

Spammerii ar da telefoane scurte celor mai populari doar ca spună: mişto număr de telefon, sună-mă şi pe mine!

8. Publicitatea “online”

Dacă ai fi o persoană interesantă,  mai mulţi oameni s-ar oferi să plătească pentru mesaje care să întrerupă convorbirea cu propuneri ca interlocutorii tăi să cumpere diverse lucruri. Ar fi făcut cei mai mulţi bani o companie care ar fi inventat sistemul ce opreşte convorbirea doar la apariţia anumite cuvinte pentru care s-a licitat în prealabil. Phoneloggerii ar folosi intenţionat astfel de cuvinte ca să îşi crească şansele de câştig.

Şi desigur lista poate continua!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Chestia asta cu bloggingul e treabă serioasă. Dacă vrei mai mult de un hobby, ajungi la responsabilităţi.

Fie că ai chef sau nu,  trebuie mai şi publici din când în când. Dacă nu ai ce scrie, trebuie să îţi storci creierii, ca mine acum şi să vii cu ceva.

Dacă vrei să ai mai mult decât un hobby, trebuie să răspunzi la comentarii atunci când vin, nu când ai tu poftă, să trimiţi mailuri de multumire celor care ţi-au comentat sau ţi-au pus link pentru prima dată, în aceeaşi zi, nu peste o săptămână când pofta de viaţă îţi revine.  Deci muncă!

Asta mi-am găsit eu de zis, într-o zi ploiosă şi în lipsă de inspiraţie. Acum va trebui să mai răspund şi la comentarii…ce viaţă! :)

Tu ce faci când n-ai chef de blog? Ai posturi pregătite în draft, rogi prietenii să îţi scrie guest-posturi?

Daca poti sa iti multumesti toti cititorii tot timpul esti mai bun decat 99,99% dintre noi. Orice subiect ai aborda, din orice unghi sau directie tot se va intampla sa primesti comentarii negative.

Bineinteles ca ai alternativa de a sari la bataie, pana la urma e blogul tau, ai investit în el timp şi bani şi nu ai chef să te injure toţi nebunii.

Sau ai putea sa încerci să îi câştigi.

1.  Numără până la zece înainte de a răspunde la comentariu. Aşteaptă să te linişteşti înainte de a raspunde unui comentariu maliţios. Mai ales dacă ai avut o zi proastă.

2. Încearcă să înţelegi punctul de vedere al comentatorului. Poate e bine intenţionat dar nu ştie să se exprime. Sau poate are o zi proastă.

3. Judo, nu box. Canalizează-i energia în loc să o contrezi. Foloseşte-i elanul şi ajută-l să construiască mai degrabă decât să îl trezeşti din pumni. S-ar putea să câştigi bătălia dar să il pierzi ca cititor.

4. Fii empatic! Arată-i că te interesează ce spune şi că îi înţelegi frustrarea chiar dacă nu poţi fi de acord cu el. Fii de acord cu ce se poate din ce spune el fără să-ţi compromiţi punctul de vedere.

5. Tratează problema pe privat. Un email scurt în care ii mulţumeşti pentru contribuţie şi îl asiguri de cordialitatea ta ar trebui să facă toţi banii.

6. Dă-i ocazia să arate ce poate! Dacă omul e articulat cât de cât, propune-i să-ţi scrie un guest post. Chiar dacă va avea aceeasi opinie contrară, cel puţin îl pui pe el în poziţia de autor care încearcă să o apere.

7. Răspunde-i cu altă monedă. Intră pe blogul lui (dacă are unul) şi postează un comentariu pozitiv la unul dintre articole. Arată-i prin exemplul tău că se poate şi altfel.

Disclaimer:

Sunt perfect constient că internetul e plin de frustraţi şi nebuni care n-au unde să-şi descarce dejecţiile dar nu la ei ma refer.

Sunt şi oameni decenţi cărora pur şi simplu nu le place punctul tău de vedere sau nu le placi tu şi aleg să ţi-o spună. Unii cu mai mult tact, alţii cu mai puţin. Printre cei din această ultimă categorie sunt cei pe care poţi spera să îi câştigi drept cititori.

Blogul tău este mai mult decât un loc în care exprimi autist nişte păreri. E mai degrabă un loc de întâlnire cu cititorii care îţi validează sau evaluează ideile.

Comunicarea este bidirectională iar interacţiunea doar prin comentarii este insuficientă. Cei care îţi citesc blogul sunt în mare parte bloggeri. Prezenţa ta pe blogurile lor îi va ajuta să înţeleagă că sunt importanţi pentru tine şi să revină pe al tău. Dacă ai peste 10 cititori ştii că e greu să le ţii minte adresele.

O piedica în calea uitării – RSS readerul

RSS-readerul sau feed-readerul suplineşte lipsa ta de memorie. Un creion prost e mai bun decât memoria cea mai performantă. În cazul nostru – un creion virtual.

Nu trebuie să te chinui să-ţi aminteşti blogurile tuturor şi nici măcar nu e nevoie să dai ture permanente ca să vezi daca au mai scris ceva. Folosind readerul ai