Pentru entuziaştii colectării selective a deşeurilor am o veste proastă. Chiar şi astea se fură.

In limbajul blogosferei s-ar traduce aşa: în timp ce unii se chinuie să adune hârtie cu hârtie, să se deplaseze până la pubela cu princina şi aşa mai departe, baieţii aştia doar dau copy din pubelă şi paste la ei in geantă. Apoi fac bani din munca voastră. Nu cine ştie ce…dar suficient cât să te simţi fraierit.

România, te iubesc!

Viata dupa colectare e chiar dura.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

In clasa a cincea am avut o profesoara de botanica foarte inimoasa care m-a inspirat sa plantez primul pom. Pe al doilea l-am plantat din entuziasm si pe al treilea…pentru ca intrevedeam deja o afacere. Elanul meu copilaresc a trecut dar pomii au ramas ca marturie a influentei profesoarei in viata mea.
Astazi, nu am ocazia sa plantez prea multi pomi dar macar niste cartoane sau pet-uri as putea sa arunc selectiv in pubelele de pe Timisoara.

Pubelele pentru colectarea selectiva a deseurilor sunt plasate intr-o pozitie ideala ca sa ma faca sa ma simt vinovat in fiecare dimineata cand trec pe langa ele. Adevarul e ca, fara sa fac mari eforturi, as putea sa arunc o punga sau doua in timp ce trec spre birou. Niciodata insa nu m-am deranjat sa o fac desi am fost insufletit de ganduri nobile de mai multe ori.

Poate ai nevoie de o inspiratie, poate ai nevoie de un exemplu, cum si eu am…dar sunt sigur ca daca o vom face prima data, a doua oara o vom face din entuziasm iar a treia oara din convingere.
Poate salvam un pom sau scutim plamanii de o noxa in plus cand in loc sa fie arse sunt reciclate. Mai sunt cativa bloggeri care o fac.