Pe unde mai sunt

Scriu primul meu articol din Ungaria, unde pentru 10 luni facem un internship/formare profesională la o organizaţie parteneră cu cea din Romania. Lucrăm într-un mediu internaţional şi limba în care ne exprimăm e engleza.

Locuim într-un sat liniştit de lângă Budapesta.  Ne-am acomodat aproximativ, am învăţat cum şi de unde să facem cumpărături şi am prins câteva cuvinte din foarte complicata limbă a poporului vecin şi prieten.

Cu proprietarii casei ne înţelegem foarte bine. Ei vorbesc maghiara la perfecţie, noi ne descurcam de minune în română. Ei mai rup câte un cuvânt în engleză, rusă şi germană, noi mai ştim ceva engleză şi google translate. La mimă, însă, mi se pare că suntem  mai buni decât ei. De altfel, am descoperit că în Ungaria mima este cea mai utilă limbă de circulaţie internaţională.

Am vrut să laud puţin civilizaţia din trafic, dar astăzi m-a claxonat unul la semafor de am crezut că m-am teleportat în Bucureşti.

Acesta nu este un articol în care îmi cer scuze că n-am mai scris demult (deşi ar trebui să o fac), nici unul în care dau explicaţii ci pur şi simplu e primul meu de aici.

Să ne citim cu bine!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging

1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când începi un blog eşti foarte motivat, sunt chestii noi, fiecare lucru ţi se pare o plăcere sau o provocare. După o vreme, deşi continui să descoperi lucruri noi, nu mai eşti aşa de entuziasmat şi intri într-o rutină. Rutina nu e rea în toate aspectele ei, îţi dă o oarecare stabilitate, te echilibrează după entuziasmul iniţial şi intri într-o altă etapă.

2. Când pasiunea nu te duce mai departe, te duce dedicarea. Sentimentele vin şi pleacă şi nu poţi să te bazezi pe ele. Dedicarea nu depinde de emoții. E vorba de o decizie pe care ai luat-o și te ții de ea. Ești gata să lupți pentru că așa ai hotărât și ai promis.

3. Chiar dacă sunt bine intenţionaţi, comentatorii nu ştiu ce e mai bine pentru tine. Nu te lua după ei. Unii zic într-un fel, alții în altul. Chiar dacă par bine intenționați, nu poți să îți faci viața după ce spun altii. E bine să ții cont, dar ia deciziile pe baza valorilor și credințelor tale, nu pe baza presiunii pe care o simți din partea lor. Indiferent de cât de apropiați îți sunt.

4. Dacă îi vorbeşti de rău pe toţi, nu înseamnă că tu o duci bine. Dimpotrivă. 

5. Copiii îţi vor lua timp şi energie, dar fără ei ajungi să te plafonezi şi nu te mai dezvolţi. În termenii blogului, vine un moment în care trebuie să investești și în alții, să îi ajuți să crească și să se dezvolte. Îi inveți ceea ce știi și te bucuri dacă într-o zi te vor depăși.

6. Banii n-aduc fericirea. Resursele materiale sunt importante și unul dintre motivele pentru care ai început relația a fost că e mai bine împreună decât singur. Ai grijă însă ce sacrifici pentru a le obține. Nu merită să renunți la prieteni, valori sau credibilitate pentru bani. În general nu merită să faci compromisuri pentru bani.

7. Pasiunea poate fi reaprinsă. Adu-ți aminte de motivele care v-au adus împreună și vezi că sunt valabile și astăzi. Ieși puțin din contextul în care te-ai obișnuit, fă ceva diferit. Pe de altă parte pofta vine mâncând. Sau, parafrazând un citat (pe care nu știu de unde să-l iau acum): dacă omului îi lipsește pasiunea, să facă ca și cum ar avea pasiune.

5 lucruri care imi plac la Google +

Google Plus

1. Adaugi de la început prietenii într-un cerc, iar asta te obligă să te gândeşti cam cum vrei să se desfăşoare comunicarea ta pe reţeaua asta. În Facebook ai listele pentru ceva similar, dar se pare ca FB nu prea le agreează. De ex. e greu să vezi pe ce liste ai pus un prieten, în timp ce pe Google+ faci asta cu un singur mouse over.

2. Nu e obligatorie reciprocitatea. Aici G+ se aseamănă cu Twitter. Poţi să urmăreşti oameni fără ca ei să te urmărească şi invers. Nu trebuie să de declari prieten cu cineva necunoscut. Poţi să îl pui într-un cerc care are are o prioritate mai mică şi interacţionezi cu el aşa.

3. Poţi să editezi statusul. Dacă ai greşit o literă sau ai uitat să adaugi link-ul sau poza, nu e nevoie să îl ştergi şi să îl repostezi corect aşa cum trebuie sa faci pe FB. Poţi pur şi simplu să editezi ce ai scris.

4. Poţi să postezi direct din Gmail. În contul de email, în colţul din dreapta sus îţi apar căsuţa de share şi notificările. Deci nu trebuie să mai deschizi un tab special pentru G+

5. Exact ca pe twitter, dar cu poze. Bine, cu poze şi cu mai mult de 140 de caractere. Cei mai mulţi early adopters sunt cei de pe twitter. Cel mai populat dintre cercurile mele este cel numit Twitteristi. Asta îţi dă posibilitatea să interacţionezi mai în profunzime şi fără să deranjezi ceilalţi utilizatori.

Dintre facilităţile pe care le-am folosit acestea sunt cele care îmi plac şi mi se par avantajoase pentru mine. Desigur sunt şi minusuri, dar e prematur să vorbim despre ele cât timp G+ abia s-a lansat.

Social Network Conference – Rezumat in 30 de secunde facut de vorbitori

Ca blogger oficial al Social Network Conference am făcut live blogging în timpul evenimentului alături de Emil Dragotă, Dragoș Șchipu, Ana Maria Tatucu, Florența Dănilă și am încercat să notez lucrurile esențiale. Pe cele mai importante le-am trimis și pe twitter.

Vă prezint astăzi un rezumat făcut chiar de vorbitori, la cald, imediat după încheierea sesiunilor. Vorbitorii au răspuns la întrebarea: dacă audiența ar uita tot ce am spus astăzi în afară de un singur lucru, mi-ar plăcea ca acesta să fie… Sper să vă fie de folos!

Nici unul dintre mini-interviuri nu are mai mult de 45 de secunde iar majoritatea au sub 20.

SESIUNEA I SOCIAL NETWORKS STRATEGY




SESIUNEA II SOCIAL NETWORKS STRATEGY




FACEBOOK WORKSHOP





Cugetarea de duminica seara

Te gândești la viața ta și vezi multele lipsuri, te plângi subtil către prieteni și către tine însuți. Că n-ai una, că altul are alta. Până când te îmbolnăvești tu sau cineva din familie.

Atunci îți dai seama că ai nevoie de un singur lucru și poți trăi bine mersi și fără celelalte.

Suntem bine, sănătoși, nu e nici un motiv de îngrijorare. Unul dintre băieți a avut ceva la stomac câteva zile (și nopțile aferente). N-am fost niciodată mai recunoscători decât în momentul în care i-a scăzut febra și s-a mai inveselit. Și fiind vorba de Ciprian, nu de Mihă, ne-am dat seama că e spre bine când, pe la le jumătatea jocului de Nu te supăra frate a zis: sunt trist…mi-e teamă că n-o să câștig.

 

Subscribe to RSS Feed Follow me on Twitter!
  • Categories

  • Recent Comments


  • View My Stats
  • Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin