O problema de logica

White pebble surrounded by black pebbles

Ca să nu vă ruginească neuronii în weekend-ul ăsta, am zis să nu pierd ocazia să par inteligent şi să vă şi dau ceva de gândit.

Am auzit următoarea poveste.

Un ţăran dintr-un sat indian a ajuns dator la cămătarul local. Când a venit vremea să dea banii înapoi, ţăranul nu i-a avut. Cămătarul a vrut să-l trimită la închisoare. Însă cum el era bătrân, ştirb şi urât iar fiica ţăranului tânără şi frumuşică, a venit cu o soluţie de compromis. Dacă ţăranul i-o dă pe fică-sa de soţie, cămătarul îi iartă datoria. Cum soluţia nu li s-a părut atractivă ţăranului şi mai ales fetei, cămătarul, om evlavios, a zis:

- Hai să lăsăm zeii să decidă! Uite cum vom face.  Voi lua un săculeţ, voi pune în el o pietriciă albă şi una neagră iar fata, fără să se uite va trage una dintre pietre. Dacă fata va trage piatra albă, cămătarul îi iartă datoria ţăranului iar fata e liberă. Dacă trage piatra neagră, fata se merită cu cămătarul şi el îi iartă datoria ţăranului. Dacă refuză să tragă o piatră, ţăranul se duce la puşcărie.

Apoi cămătarul se aplecă şi culese două pietre pe care le-a pus în săculeţ. Fata a văzut că a luat de jos două pietre negre.

Cămătarul i-a întins sacul fetei ca să aleagă o piatră.  Fără să încalce regulile cămătarului, să adauge sau să ceară modificarea lor şi fără să îi spună că l-a văzut că a pus două pietre negre, fata a obţinut ce a  dorit. Nu s-a măritat cu cămătarul şi acesta i-a iertat datoria.

Ce a facut? 

Problema are cel puţin o soluţie. Ana, soţia mea a descoperit-o! Prea târziu însă, era deja căsătorită cu mine.

 

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

De ce greseste Darwin?

Pentru cei care, aşa ca Dawkins, cred că Darwin a făcut posibil să fie atei impliniţi intelectual (intellectually satisfied atheists) am o întrebare: De ce greseşte Darwin când sugerează că vaccinurile ar fi o idee proastă?

Într-o traducere aproximativă  in română găsiţi mai jos citatul din The Descent of man, capitolul 5, urmat de textul in engleză.

În cazul sălbaticilor, cei slabi la trup sau la minte sunt eliminaţi repede; şi cei care supravieţuiesc dovedesc în mod obişnuiţi o stare a sănătăţii viguroasă. Noi, oamenii civilizaţi, pe de altă parte facem totul să ocolim procesul eliminarii; construim azile pentru debili mentali, pentru schilozi; instituim protecţia socială; şi medicii noştri îşi exercită cele mai bune abilităţi ca să salveze viaţa oricui, până în ultimul moment. Sunt motive să credem că vaccinarea a salvat mii, care altfel, din cauza unei constituţii slabe ar fi murit de variolă. Astfel membrii slabi ai societăţilor civilizate îşi propagă speţa. Niciun crescător de animale domestice nu se va îndoi de faptul că aceasta fapt este foarte dăunător rasei umane. E surprinzător cât de rapid, grija sau grija greşit direcţionată, conduce la degenerarea unei rase domestice; dar exceptând însuşi cazului omului, aproape nimeni n-ar fi atât de ignorant încât să permită celor mai slabe animale ale sale să se reproducă.

 

With savages, the weak in body or mind are soon eliminated; and those that survive commonly exhibit a vigorous state of health. We civilised men, on the other hand, do our utmost to check the process of elimination; we build asylums for the imbecile, the maimed, and the sick; we institute poor-laws; and our medical men exert their utmost skill to save the life of every one to the last moment. There is reason to believe that vaccination has preserved thousands, who from a weak constitution would formerly have succumbed to small-pox. Thus the weak members of civilised societies propagate their kind. No one who has attended to the breeding of domestic animals will doubt that this must be highly injurious to the race of man. It is surprising how soon a want of care, or care wrongly directed, leads to the degeneration of a domestic race; but excepting in the case of man himself, hardly any one is so ignorant as to allow his worst animals to breed.

Ziua Romaniei cand nu esti acasa

A, astăzi e ziua Romaniei? Cum sărbătoriţi? mă întreabă colegul american cu care mă întâlnesc in birou. Quietly, îi zic eu. E ziua în care Transilvania s-a unit cu Romania. Ar fi aiurea să facem mare caz de asta în Ungaria. Râde şi el, râd şi eu.

Adevărul e că ziua naţională petrecută în afara ţării e altfel. Cât ai fi de nepatriot şi oricâte reproşuri ai avea de făcut patriei, tot te simţi dator să îţi lauzi ţara în faţa străinilor. Şi să le dai o mică lecţie de istorie, “varianta adevărată”.  :)

Dincolo de asta, m-am bucurat să văd pe twitter poze cu tricolorul, oameni care s-au bucurat că sunt români măcar o dată pe an, să citesc despre români excepţionali şi să mă gândesc cu drag la ţară.

Să zicem şi noi ca Pavel Stratan: Eu cred că ziua mea mi-o fac în fiecare zi. Dacă trebuie câteodată chiar de două ori pe zi.

Dacă nu cu aceeaşi exaltare, măcar cu acelaşi optimism. La mulţi ani, România! În fiecare zi!

Fel de fel de crestini

Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei, dar nu numai la ei, termenul de creştin e folosit greşit, am zis să dau o mână de ajutor şi să fac nişte clarificări. Indiferent de confesiune, creştinii sunt de mai multe feluri.

1. Creştinul cultural. Nu are mare idee despre ce ar trebui să creadă, de fapt nu prea se omoară cu credinţa. La Paşti, Crăciun, onomastice respectă tradiţia. Mai ales când tradiţia implică băutură şi mâncare. În rest, chestiunea cu credinţa…poate mai la bătrâneţe, dacă o mai apucăm. Se conduce după zicala: Să nu faci ce zice popa, să faci ce face popa, mai ales dacă popa e om de viaţă.

2. Creştinul ereditar. Pentru că s-a născut aici iar aici majoritatea sunt creştini, e o mândrie să îşi declari apartenenţa la religia locului/părinţilor/strămoşilor. Motto-ul lui: M-am născut într-un garaj, asta înseamnă că sunt o maşină.

3. Creştinul microbist. Ca orice microbist care n-a dat niciodată cu piciorul în minge, dar ţine foarte tare cu o echipă şi creştinul din categoria asta nu practică “sportul”, dar e un mare susţinător. Arborează simboluri religioase specifice echipei religioase respective, face mare caz de ele, dar asta nu are mare legătură cu viaţa lui de zi cu zi. Ex: dacă e taximetrist poartă cu mândrie icoane şi/sau îşi face cruci când trece pe lângă biserici, dar la o adică te fentează la bani şi nu-ţi dă înapoi telefonul dacă l-ai uitat la el în maşină.

4. Creştinul practicant de duminică şi sărbătorile legale. E nelipsit de la biserică în zilele astea, într-un fel e de părere că îi face o favoare lui Dumnezeu şi speră ca El să-i întoarcă favorul în timpul săptămânii. Dar dacă nu are nevoie de un favor special în săptămâna aia nu prea îşi mai bate capul cu chestiunea numită Dumnezeu. Se conduce după zicala: Cred în Dumnezeu pentru că mă ajută. Exact aşa cum cred în bicicletă.

5. Creştinul – cititor de cartele perforate. Abordează viaţa creştină ca pe un set de instrucţiuni precise sau ca un contract. Ca să îmi fie bine trebuie să…şi se ţine de reguli cât de riguros poate. În aparenţă totul e ok, dar dacă lucrurile nu merg cum se aşteaptă se blochează. Atunci când se blochează are 2 alternative. Fie trece la punctul 6, fie spune: “pentru că Dumnezeu nu s-a ţinut de contract, înseamnă cu Dumnezeu nu există.

6. Creştinul care îl urmează pe Cristos. Creştinismul lui nu e un set de reguli ci o relaţie. Nu înţelege toate aspectele învăţăturii, nu are răspunsuri la toate întrebările, nu a scăpat de îndoieli. Uneori se comportă urât, alteori se supără pe Dumnezeu şi nu mai vrea să aibă de-a face cu El, dar îşi revine şi merge înainte.  Ca în orice relaţie adevărată, pe măsură ce “trăieşte mai mult cu Dumnezeu” se apropie mai mult de El, se maturizează, creşte. Motto-ul lui: Nu sunt perfect, sunt doar iertat.

Sper că am fost de folos şi am lămurit puţin lucrurile. Tu la care categorie te încadrezi cel mai bine?

 

Bagatelizarea persecutiei

Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau chiar persecuţie în Romania. E dreptul lor.

Mă întreb însă  ce îi trece prin cap unui ateu care dă 20 de dolari pe tricoul ăsta şi cum ar trebui să mă simt eu ca practicant creştin când văd asta.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu subiectul persecuţiilor, un mic rezumat: începând cu Nero, continuând cu Domiţian, Traian (da, strămoşul nostru), până la Decius, Diocleţian şi Iulian Apostatul creştinii au fost persecutaţi şi martirizaţi. Unii dintre ei au ajuns şi prânz pentru leii pentru care îşi declară iubirea o parte dintre clienţii magazinului  http://www.atheists-online.com
Da, ştiu, trăim într-o ţară liberă, fiecare poate să poarte ce tricou vrea. Mă întreb cum s-ar simţi prietenii atei dacă ar vedea prin magazine tricouri pe care să scrie I love Medieval Inquisition

Ironia situaţiei e cu atât mai mare atunci când afli că primii creştini (şi cei mâncaţi de lei) erau acuzaţi printre altele şi de… ateism

Persecuţia creştinilor, chiar dacă nu se întâmplă cu aceeaşi intensitate în tările unde se vinde tricoul de mai sus, este un subiect de actualitate. Creştinii încă mor pentru credinţa lor, unii în moduri la fel de crude ca cele pentru care îşi declară iubirea proprietarii de tricouri cool.

PS: Doar de dragul discuţiei să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă pe liste ca: 20 coolest atheist T-shirts for sale on the web ar fi figurat tricouri cu inscripţii ca I love Austrian Concentration Camps sau I love Christian Crusades.

 

 

Subscribe to RSS Feed Follow me on Twitter!
  • Categories

  • Recent Comments


  • View My Stats
  • Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin