chestiuni.info

Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei, dar nu numai la ei, termenul de creştin e folosit greşit, am zis să dau o mână de ajutor şi să fac nişte clarificări. Indiferent de confesiune, creştinii sunt de mai multe feluri.

1. Creştinul cultural. Nu are mare idee despre ce ar trebui să creadă, de fapt nu prea se omoară cu credinţa. La Paşti, Crăciun, onomastice respectă tradiţia. Mai ales când tradiţia implică băutură şi mâncare. În rest, chestiunea cu credinţa…poate mai la bătrâneţe, dacă o mai apucăm. Se conduce după zicala: Să nu faci ce zice popa, să faci ce face popa, mai ales dacă popa e om de viaţă.

2. Creştinul ereditar. Pentru că s-a născut aici iar aici majoritatea sunt creştini, e o mândrie să îşi declari apartenenţa la religia locului/părinţilor/strămoşilor. Motto-ul lui: M-am născut într-un garaj, asta înseamnă că sunt o maşină.

3. Creştinul microbist. Ca orice microbist care n-a dat niciodată cu piciorul în minge, dar ţine foarte tare cu o echipă şi creştinul din categoria asta nu practică “sportul”, dar e un mare susţinător. Arborează simboluri religioase specifice echipei religioase respective, face mare caz de ele, dar asta nu are mare legătură cu viaţa lui de zi cu zi. Ex: dacă e taximetrist poartă cu mândrie icoane şi/sau îşi face cruci când trece pe lângă biserici, dar la o adică te fentează la bani şi nu-ţi dă înapoi telefonul dacă l-ai uitat la el în maşină.

4. Creştinul practicant de duminică şi sărbătorile legale. E nelipsit de la biserică în zilele astea, într-un fel e de părere că îi face o favoare lui Dumnezeu şi speră ca El să-i întoarcă favorul în timpul săptămânii. Dar dacă nu are nevoie de un favor special în săptămâna aia nu prea îşi mai bate capul cu chestiunea numită Dumnezeu. Se conduce după zicala: Cred în Dumnezeu pentru că mă ajută. Exact aşa cum cred în bicicletă.

5. Creştinul – cititor de cartele perforate. Abordează viaţa creştină ca pe un set de instrucţiuni precise sau ca un contract. Ca să îmi fie bine trebuie să…şi se ţine de reguli cât de riguros poate. În aparenţă totul e ok, dar dacă lucrurile nu merg cum se aşteaptă se blochează. Atunci când se blochează are 2 alternative. Fie trece la punctul 6, fie spune: “pentru că Dumnezeu nu s-a ţinut de contract, înseamnă cu Dumnezeu nu există.

6. Creştinul care îl urmează pe Cristos. Creştinismul lui nu e un set de reguli ci o relaţie. Nu înţelege toate aspectele învăţăturii, nu are răspunsuri la toate întrebările, nu a scăpat de îndoieli. Uneori se comportă urât, alteori se supără pe Dumnezeu şi nu mai vrea să aibă de-a face cu El, dar îşi revine şi merge înainte.  Ca în orice relaţie adevărată, pe măsură ce “trăieşte mai mult cu Dumnezeu” se apropie mai mult de El, se maturizează, creşte. Motto-ul lui: Nu sunt perfect, sunt doar iertat.

Sper că am fost de folos şi am lămurit puţin lucrurile. Tu la care categorie te încadrezi cel mai bine?