Institutia datului la gioale. Pe gratis

Critica şi bălăcăreala ieftină ar putea să fie ceva specific nouă ca naţie. Nu ştiu dacă e adevărat, dar am văzut frecvent atitudinea asta şi prin blogosferă şi e dăunătoare pentru toată lumea.

Omul sau firma lansează o campanie pe bloguri. După bunul obicei, bloggerii neparticipanţi la campanie (mai mulţi decât cei care participă, evident) vor umple de…respect campania în cauză. Unii cu motive justificate (experienţe proaste cu compania sau scoşi din sărite de menţionările prea dese), alţii de distracţie, alţii din obişnuinţă. La sfârşitul campaniei cineva va merge la client şi îi va arăta rezultatele. 100 de menţionări pozitive şi 200 de menţionări negative. Vrei să zici că am mai şi plătit pentru asta,va întreba el?  Şi data viitoare îşi va îndrepta bugetul spre ceva mai benefic.

Bun. Până aici îţi convine. Şi aşa nu îţi ieşea nimic, ai avut şi motiv să mai scrii un post pe blog şi oricum ăla care e lansat campania e un nesuferit, bine că şi-a luat-o.

Dar cu ocazia asta blogosfera şi tu odată cu ea şi-a mai luat un şut şi s-a poziţionat şi mai bine în mintea potenţialilor clienţi drept un mediu neserios şi în care nu merită să bagi bani.  Iar din chestia asta n-are nimeni de câştigat.

 

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Stii ca ai imbatranit daca

1. Ai format un număr de telefon învârtind un disc

2. Părinţii tăi ţineau un peşte de sticlă pe mileul de pe televizor

3. Ai fost şef de detaşament sau ţi-ai dorit să fii unul

4. Ai colectat selectiv hartie, fier vechi şi sticlă deşi nu erai ecologist

5. Ştii ce înseamnă Quick Cola, Brifcor şi Zmeurată

6. Ai scris cu stilou cu peniţă de “aur”

7. Pentru tine chinezesc încă înseamnă de calitate (stilouri, penare şi jucării cu cheiţă)

8. Ai cumpărat gumă Turbo “de la ‘tigani”

9. Ai avut o colecţie de abţibilduri cu fotbalişti brazilieni

10. Ai mâncat bomboane Cip şi îngheţată Polar

11. Ai văzut emisiuni TV în alb-negru şi ţi s-a părut normal

12. Ai invăţat engleza de la Dallas

13.  Te-ai certat la telefon cu cuplajul

14. Te-ai distrat formând numere de telefon aleator şi conversând cu necunoscuţii

15. Pentru tine Discovery este un fel de Teleenciclopedia diluată

16. Ai inregistrat muzică de la radio

17. Ai spălat rufe cu săpun de casă şi Perlan

19. Ai cumpărat pâine pe cartelă şi ţi s-a părut normal

20. O casetă de 60 de minute conţinea suficientă muzică şi oricum bateriile de la walkman nu te ţineau mai mult

21. Ai avut pe bloc antenă pentru bulgari/sârbi/unguri/ruşi

22. Ai cumpărat din piaţă decodor de HBO pirat

23. Te-ai uitat la Tarzan de 7 ori pentru că asta aveau la “Video”

24. Ieşeai pe scara blocului şi făceai schimb de timbre. Ştii ce înseamnă cuvântul coliţă

26. Ai nostalgii când auzi cuvântul tovarăşa

27. Ai votat cu Iliescu ca să nu câştige Vadim

28. Ai mâncat salam cu soia. La propriu

29. Ai fost în practică agricolă la porumb, la struguri şi la gogoşari

30. Articolul ăsta te-a făcut melancolic şi ai zâmbit de câteva ori :)

 

Daca iei initiativa faci prozelitism. Si asta e rau?

Detail of Creation of Adam

“Mesajul creștin nu a fost cerut, și asta e prozelitism” – spune Olivian Breda într-un comentariu la articolul despre marsul gay şi marşul celor de la Noua Dreaptă.

În acest context m-am întrebat în ce cazuri este ok să lansezi “mesajul creştin”? E nevoie ca acesta să fie cerut de interlocutor pentru a fi legitim?

Sunt şi eu circumspect de fiecare dată când cineva ia initiativa să vorbească cu mine. Când cineva deschide discuţia în tren, pe stradă, la magazin mă uit pe sub sprâncene şi mă întreb care e poanta. Care e poanta cu adevărat, căci dacă a luat iniţiativa sigur îmi vrea răul. Corect?

Creştinismul presupune iniţiativă din moment ce Dumnezeu a luat iniţiativa în relaţia noastră cu El. Iisus a predicat Evanghelia în cele mai multe cazuri când oamenii nu au cerut-o. Apostolii au procedat asemănător. Şi au plătit şi preţul pentru asta. Creştinismul a evoluat aşa de rapid pentru că adepţii lui luau iniţiativa şi vorbeau despre credinţa lor, nu numai vecinilor ci mergeau şi în alte zone.

Să revin acum la prozelitism. Nu la definiţia din dicţionar ci la cuvântul folosit tendenţios de fiecare dată când cineva ia iniţiativa să vorbească despre Dumnezeu. A lua iniţiativa să oferi ceva valoros chiar dacă omul nu l-a cerut este un lucru negativ?

Să vedem câteva exemple de astfel de prozelitsm: părinţii tăi ţi-au dat viaţa deşi tu nu ai cerut-o. Profesorul de liceu te influenţează să înveţi fizică, deşi tu nu ai cerut-o. Vânzătoarea de la magazin îţi oferă o pungă chiar dacă tu nu te-ai manifestat ca atare. Un tip care se ocupă de SEO optimizează site-ul ca tu să găseşti informaţia utilă mai uşor, un medic încearcă să-ţi explice că e bine să te laşi de fumat etc.

Dacă ai descoperi un leac miraculos pentru o boală incurabilă te-ai cenzura doar pentru că mesajul despre leacul miraculos n-a fost cerut?

Aş zice că depinde de cât de mult a însemnat pentru tine aflarea leacului miraculos. Dacă te-a salvat de la moarte într-o situaţie critică vei fi recunoscător şi entuziasmat să spui şi altora. Dar asta nu te va ţine foarte mult. După ce trece entuziasmul iniţial şi îţi iei câteva refuzuri ce va face diferenţa între a continua şi a te opri este atitudinea faţă de oameni. Dacă îi iubeşti, vei trece peste reticenţa lor şi peste faptul că mesajul n-a fost solicitat şi, da, vei face prozelitism. Daca asta înseamnă să faci prozelitism.

 

Respectele mele, domnilor bloggeri

De ceva vreme mi-am propus un numar de 5 postari pe saptămână. Cu ocazia asta mi-am dat seama mai bine ce înseamnă să fii blogger pe bune.  Diferenţa între un amator şi unul profesionist e ca primul scrie doar de plăcere pe când al doilea e dedicat şi munceşte şi când nu are chef. Şi chiar dacă nu are inspiraţie, trebuie să scrie ca şi cum ar avea. Şi asta mi-a crescut admiraţia faţă de cei care scriu constant, ca să nu mai zic de cei care scriu constant şi bine.

Când treci graniţa dintre hobby spre profesionism, dai de muncă şi determinare. Cam pe acolo se termină cele mai multe cariere de bloggeri. Cam pe acolo sunt şi eu acum.

 

Marsurile ipocriziei

A devenit o tradiție ca odată pe an să se desfăsoare parada Gay și tot o tradiție ca înainte de ea să se desfășoare marșul normalității al Noii Drepte.

Homosexualii au importat un model din vest în speranța ca românii se vor obișui cu ei și vor simpatiza în cele din urmă. Așa cum se întâmplă cu mai toate importurile românești și aici oamenii o dau cu mucozitățile în fasole. Nu de alta, dar scoțând în față personaje ca Naomi et co homosexualii nu se apropie de de ideea de normalitate. Dimpotrivă, sugerează că locul lor este undeva în periferia stridentă și mă îndoiesc că asta e scopul marșului.

Înțeleg neliniștea creștinilor atunci când apar manifestări de acest gen. Teama lor e că tăvălugul nu se va opri niciodată și pe măsură ce mișcarea homosexuală va câștiga mai multă greutate va deveni obraznică și va restrânge din drepturile celor care nu sunt ca ei.

Creştinii se tem că este o agendă progresivă (şi în parte au dreptate) care urmează pașii:
- legalizare
- legalizare căsătorii gay
-legalizare adopții pentru cuplurile gay
şi de aici încolo lucrurile pot să o ia razna:
- educaţie sexuală gay obligatorie în școli la vârste mici
- interzicerea Bibliei (considerată hate literature) – propunerea făcută în Canada
- interdicţia ca părinții să-și educe copiii aşa cum doresc (sub pretextul că promovează discriminarea pe criterii de orientare sexuală).

Pe de altă parte marșul ”normalității” organizat de Noua Dreaptă îmi dă mai mulți fiori decât orice agendă homosexuală reală sau închipuită. Dacă e ceva ce i-ar putea face simpatici pe homosexuali aceasta este  marșul Noii Drepte. Dacă Naomi și compania sunt niște papagali care vor să pară amuzanți, marșul ”normalității” e serios. Genul ăla de seriozitate care ți-ar lua gâtul și nici măcar n-ar clipi doar pentru că ei sunt români iar tu ești ungur, țigan, pocăit, etc

Noua Dreaptă își arogă poziția creștină iar opinia publică îi asociază pe creștini cu aceștia. Sunt sigur că printre creștini, fie ei și evanghelici există simpatie față de marșul organizat de Noua Dreaptă, dar o astfel de atitudine este păguboasă din mai multe puncte de vedere. Odată că se asociază cu o mișcare legionară și a doua oară că astfel de marșuri n-au nimic în comun cu învățătura lui Hristos.

E drept că trebuie să fim sare și lumină într-o lume aflată în degradare și întuneric. Dar asta nu se face  purtând pancarte semi-obscene și strigând slogane legionare. Dacă mișcarea pentru drepturile homosexualilor e dușmanul creștinilor, Noul Testament ne învață cum să ne purtăm cu dușmanii:

”Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea;
căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.”
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.

Mi-ar plăcea să văd creștini care oferă apă sau mâncare participanților la ambele marșuri alături de mesajul că Dumnezeu îi iubește și că vrea ca ei să se întoarcă la El.

Subscribe to RSS Feed Follow me on Twitter!
  • Categories

  • Recent Comments


  • View My Stats
  • Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin