Din când în când certurile lor degenerează în câte o mică încăierare, cine are copii ştie despre ce vorbesc. De frică să nu-şi scoată ochii sau cine ştie ce, le-am interzis astfel de chestiuni. Cel care îşi loveşte fratele, primeşte una la palmă. Durere contra durere. Nu ne place să facem asta, dar am zis că decât să plângem mai târziu că s-au rănit unul pe altul, mai bine să plângă ei când îşi lovesc fratele.

Într-o zi Ciprian l-a lovit intenţionat pe Mihai. Pentru că ştia că trebuie să primească una la palmă şi-a pus în mişcare toate mijloacele de persuasiune. Că nu vrea, că îi e frică. Dar lacrimile îi erau sincere şi probabil îi părea rău şi de ce făcuse. Ca părinte ştii că dacă ai început cu excepţiile, se alege praful de reguli. Şi dacă l-aş fi lăsat nepedepsit pe Cipi, n-ar fi fost corect faţă de Mihai care nu numai că fusese lovit de fratele lui, dar care, atunci când l-a lovit pe Cipi, a primit pedeapsa convenită.

Aşadar, trebuia să fiu drept faţă de toată lumea şi milos faţă de Ciprian, fără să încalc regula.

L-am luat cu mine în camera lor şi i-am zis: ai încredere în mine, totul va fi bine. Ciprian ştia că n-are cum să fie în regulă atâta vreme cât urma să fie pedepsit aşa că a continuat să plângă. Când a întins palma, mi-am pus-o pe a mea peste a lui şi atunci am aplicat pedeapsa. Am putut să fiu şi drept şi milos în acelaşi timp. Şi m-a durut pe mine, nu pe el.

I-am explicat lui Cipi că aşa a făcut şi Dumnezeu cu noi. Pentru păcatele noastre aveam pregătită o pedeapsă, dar Dumnezeu a vrut să fie milos şi drept şi a primit El pedeapsa în locul nostru.

Cipi putea să aibă multe reacţii după chestia asta. Putea să continue să îşi lovească fratele ştiind că are o cale de a scăpa de pedeapsă, putea să ingnore complet chestiunea asta şi să se comporte ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, putea să-mi mulţumească, putea să spună că sunt nebun etc.

Reacţia care m-ar fi bucurat cea mai mult a fost cea pe care a şi avut-o, mai târziu în aceeaşi zi. Mi-a spus: Tati, te iubesc!

Dacă nu apucăm să ne mai citim, Crăciun fericit!

PS: Acum câteva zile Cipi mi-a făcut o propunere. A zis că data viitoare când o să ţip la cineva din casă, se oferă să facă el genoflexiunile în locul meu, “aşa cum a făcut Dumnezeu”.

Related posts:

1. Am vopsit oua, ne-am intâlnit cu prietenii. La Teatrul Masca A devenit o tradiție ca Teatrul Masca să organizeze un...
2. Daca copilul iti cere un peste, da-i o undita Stăteam pe malul bălții la Tâncăbești așteptând să vedem ”bătaia”...
3. Un proiect care merita aplaudat – Scoala de pescuit De când am aflat de la Nicu de la InfoDelta...

Am fost surprins însă să văd și la maghiari același zâmbet în toate contactele oficiale: la magazin, la agenții imobiliari, la proprietarii de case. Chiar dacă nu pricep o boabă din ce spui, tot dau din cap și zâmbesc. Nu, nu sunt toți așa. Au și ei mutre acre, de exemplu la casa de bilete din gară.

Îmi dau seama că, chiar dacă știu că mai oamenii zâmbesc de complezență sau pentru că așa e cultura, asta creează un mediu în care funcționez bine. Iar dacă am de ales între o grimasă sinceră și un zâmbet ipocrit, îl prefer pe cel din urmă.

Related posts:

1. Institutia Retweet-ului. Cele 10 tipuri de RT, utile si inutile 1. RT-ul amical: Eşti prieten cu omul şi e normal...
2. Viata la tara in Ungaria De câteva zile suntem în Ungaria. Am plecat cu treabă...
3. Majoritatea tacuta Am auzit în ultima vreme de un milion de ori...

Azi am făcut o vizită prin împrejurimi, pe străzile mărginașe. În afară de faptul că vezi foarte rar pe cineva pe afară și nu auzi alt zgomot în afară de trenul care trece prin apropiere am mai fost uimit de câteva lucruri.

Pentru că străzile din sat sunt mici și nu încap 2 mașini una pe lângă alta, de obicei cel care vede primul mașina cealaltă trage pe dreapta și așteaptă. E normal, așa. Dacă ești tu cel care a tras pe dreapta, de fiecare dată primești o mulțumire. Dacă ești cu copiii și ai ocupat jumătate de stradă, după ce le faci loc să treacă cu mașina îți mulțumesc din nou. Nici un claxon până acum.

Pe undeva pe o uliță (foarte îngrijită și aia) ramurile unui cireș copt atârnau peste gard la un metru de pământ cu cireșele neculese. Peste drum de el, un altul asemănător. Îmi închipui cu greu o ceva asemănător în Romania.

Pe o altă stradă, am văzut improvizate coșuri de gunoi. Au luat coșuri din alea pentru hartii (pe care le vezi prin birouri) si le-au atasat de stâlpi. Fiecare coș cu pungă înăuntru. Mă gândesc că pe la noi, doar așa de distracție le-ar fi furat băieții.

Pe partea cealaltă sunt uimit de faptul că mulți oameni de vârsta noastră nu rup o boabă de engleză. Dar la magazine sunt foarte amabili, te salută la intrare și la iesire și sunt încântați dacă zici ceva pe ungurește. Chiar dacă nu pricep ce zici, te privesc în ochi și zâmbesc iar faptul că ești din Romania nu pare să le trezească vreun fel de reacție.

Le-or avea și ei pe ale lor, dar dacă o țin tot așa, la întoarcere mă înscriu în UDMR.

Related posts:

1. Pentru ca Cristos a inviat, viata mea e altfel Învierea lui Cristos, despre care toată lumea vorbește astăzi e...
2. O zi din viata mea de microb Am un nume complicat, n-are rost să-l menționez, dar toți...

Dincolo de toate discuțiile despre dacă și când, e o întrebare al cărui răspuns s-ar putea să fie interesant. Dacă ai ști cu siguranță că mâine este sfârșitul lumii, cum ți-ai petrece ziua de azi?

Încep eu că vă știu timizi.

1. Aș face ce fac în mod obișnuit.Aș vorbi cu Ana, i-aș pune pe copii la culcare, mi-aș suna părinții, iar seara (dacă seara ar trebui să vină sfârșitul) m-aș duce la culcare. În plus aș suna câtiva oameni cu care n-am apucat să discut mai deschis despre ce înseamnă relația cu Dumenzeu și implicațiile acesteia din perspectivă eternă.

2. Aș dormi

Tu?

PS: Între timp, dacă vreți să susțineți financiar sfârșitul lumii, puteți face o donație pe site-ul lor. Oamenii au făcut toate eforturile să securizeze site-ul în așa fel încât, după sfârșitul lumii să nu vă folosească cineva cardul într-un mod fraudulos.

Family Radio has upgraded and improved the security of its Donation Form. To ensure optimal security, we implemented a two-part process for submitting your donation. After completing and submitting this form, you will be taken to secure form to enter your card information.

Related posts:

1. Poate stiinta sa explice prajitura matusii Matilda? Despre ceea ce poate sau nu poate știința să explice....
2. Harta minelor antipersonal in twittosfera romaneasca Când păşeşti cu mult entuziasm în blogosfera sau microblogosfera scriitoare...
3. #mascatweetmeet – Sluga la doi stapani – pentru bloggeri Aseară s-a jucat la Teatrul Masca piesa Slugă la doi...

Gestul e hidos de-a dreptul. Poate fetița nu îți va dori niciodată o carieră în showbiz, poate va vrea să se facă matematician sau pilot de curse, poate cu totul altceva. ”Investiția„ pe care o face maică-sa în ea acum, departe de a-i lărgi orizonturile și de a-i da o sansă, îi reduce, practic opțiunile. Din cauză că maică-sa a și hotărât deja ce traiectorie va urma copilița.

Oricât ne-am oripila și noi cu corul indignaților, trebuie să recunoaștem că tendința e în fiecare dintre noi. Ne uităm la cei care sunt sub influența noastră și vrem să îi injectăm cu propriile nostre vise și aspirații. Am vrea să fie ca noi sau mai degrabă să fie ceea ce noi n-am putut fi niciodată, convinși că asta îi va face fericiți. Așa cum ne-ar fi făcut și pe noi, de bună seamă dacă am fi reușit. În tot demersul ăsta nobil ignorăm ceva. Îgnorăm chiar persoana în care ”investim”. Dar dacă ea nu vrea să devină ce visăm noi să devină? Dacă ceea ce îi aduce împlinire e cu totul altceva?

Avem șansa să îi ascultăm pe cei care ne sunt momentan ”followers” și să îi ajutăm să își clarifice obiectivele și căile pe care vor ajunge la ele. Avem șansa să le fim modele și să îi inspirăm să facă lucruri mari.

Dacă ratăm șansa asta și injectăm în ei propriile noastre aspirații, nu ne vom deosebi de femeia din articol. Pe un alt palier, vom injecta Botox în angajații, colegii, prietenii și de ce nu, în copiii noștri. Iar asta nu ne va transforma în niște lideri, ci mai degrabă în monștri.

PS: Profit de ocazie să vă reamintesc de invitația de a participa la Scoala de Vară Liderii de Mâine din 17-23 Iulie. O investiție bună a acelei săptămâni de vară. La vremea mea, mi-ar fi prins foarte bine o astfel de tabără. Iată mai jos de ce:

No related posts.

2. RT-ul de obligaţie: E cineva care te-a ajutat în trecut şi acum te simţi şi tu. Ai grijă măcar să citeşti articolul din link. Să nu ai cine ştie ce surprize

3. RT-ul sincer şi util: Ţi-a plăcut sau ţi s-a părut foarte util link-ul sau tweet-ul ca atare. Îl dai dezinteresat

4. RT-ul de ajutor: E cineva care pune o întrebare sau cere ajutorul cu ceva şi te grăbeşti să îl ajuţi. Please RT! :)

5. RT-ul haios: Te-a amuzat şi vrei să îi distrezi şi tu pe cititorii tăi. Eventual adaugi o replică în faţă sau măcar un zâmbet. Uneori e mai amuzant decât originalul. Alteori nu :)

6. RT-ul ipocrit: Te dai şi tu solidar cu o cauză pentru care n-ai mişca un deget sau te dai lovit când vreo personalitate şi-a dat obştescul sfârşit.

7. RT-ul de personal branding: Vrei ca oamenii să te identifice cu cauza, subiectul sau persoana care a scris respectivul tweet. E bine să nu exagerezi cu ăsta. Se ştie că tipul ăsta de RT are picioare scurte.

8. RT-ul de networking: Îţi faci relaţii. Ajuţi azi pe cineva, conversezi cu el, cine ştie…poate în viitor îţi întoarce favoarea

9. RT-ul corporate: Se poate numi şi RT-ul papagal. Administrezi un cont “de firmă” şi vrei să îl creşti puţin folosindu-ţi propria reţea de influenţă

10. RT-ul breaking news: Vrei să fii printre primii care dau vestea proastă.

Tu pe care le foloseşti cel mai des? Care te enervează cel mai tare?

Related posts:

1. Top 30 Cei mai Retweet-uiti romani Inspirat de postului lui Sorin Tudor: Top Retweet Rank Users in...
2. Cum sa obtii maximum din Follow Friday O dată pe săptămână, vinerea, pe twitter, sub numele Follow...
3. Top 10 twitter pe regiuni. Updatat cu scorurile Klout si alte doua clasificari În cadrul evenimentului SMS Iași a fost prezentat topul conturilor...

Ana Voiculescu

Alex Raileanu – Cumnatul meu

Ar trebui să găsiți și alte răspunsuri în ziua de Înviere la Ionut Popescu și la Iosif Murariu

Related posts:

1. Lansarea Noului Testament pentru sportivi În Săptămâna Patimilor, o surpriză frumoasă pentru sportivi. Deși nu...
2. O zi din viata mea de microb Am un nume complicat, n-are rost să-l menționez, dar toți...
3. Ar trebui crestinii sa sustina legiferarea moralitatii? O parte dintre chestiunile care țin de moralitate sunt legiferate....

1. Am început să scriu pentru că aveam ceva de spus nu pentru că aveam nevoie de cineva care să mă asculte

2. Blogul e o experienţă din care continui să învăţ

3. Blogul mă ţine conectat cu o lume orientată pe nou şi prin interacţiunea cu alţi bloggeri aflu lucruri importante pentru dezvoltarea mea

4. Sunt încântat că am oameni care s-au abonat la feed-ul meu (un număr dublu faţă de vizitatorii unici pe zi). Pentru mine asta înseamnă un respect din pe care vreau să îl onorez.

5. Blogul este încă o platformă bună pentru a comunica ceva. Îl folosesc ca atare, nu pierd vremea cu el

6. Deşi încă nu îl folosesc prea mult în sensul asta, e o unealtă pentru a dezvolta o comunitate, chiar daca nu atat de eficient ca facebook

7. E un instrument care contribuie la brandul personal, chiar dacă nu atât de eficient cum o face twitter

Când citesc toate motivele de mai sus, întrebarea mea nu mai e de ce nu-mi închid blogul ci mai degrabă de ce nu investesc mai mult în el.

Poate ar trebui să îmi fac şi eu un plan de blogging aşa cum şi-au făcut Stefan Murgeanu şi Pavel Ionut

Tu de ce nu ţi-l închizi?

Sursa imaginii: http://cac.ophony.org

Related posts:

1. Doua extensii pentru Chrome care fac Tweetdeck aproape inutil De mai multa vreme scriu pe twitter direct de pe...
2. Cum sa participi la Roblogfest fara sa ai blogul inscris in competitie Roblogfest-ul e un fel de competitie electorală pentru bloguri. Se...

“Să ne imaginăm că mătușa Matilda a pregătit o prăjitură excelentă și o prezentăm spre analiză unui grup de oamenii de știință de top. Eu, ca maestru de ceremonie, le cer să-mi explice prăjitura iar ei se apucă de lucru. Specialistul în nutriție ne va spune despre numărul de calorii din prăjitură și despre efectele nutriționale; biochimistul ne va informa despre structura proteinelor, grăsimilor, etc; chimistul despre elementele implicate și felul în care sunt legate; fizicianul va analiza prăjitura în termenii particulelor fundamentale iar matematicienii ne vor oferi, fără îndoială, un se de ecuații care să descrie comportamentul acelor particule.

Acum că toți acești experți, fiecare folosind termenii propriei discipline științifiice, ne-a dat o descriere exhaustivă a prăjiturii, putem să spunem că prăjitura a fost complet explicată?

Cu siguranță ne-a fost dată descrierea a cum a fost făcută prăjitura și cum componentele care o constituie se relaționează unele la altele, dar să presupunem le pun acum grupului de experți o întrebare finală: De ce a fost făcută această prăjitură? Expresia de pe fața mătușii Matilda arată că ea știe răspunsul, pentru că ea a făcut prăjitura și a făcut-o cu un scop. Dar toți nutriționiștii, biochimiștii, chimiștii, fizicienii și matematicienii din lume nu pot să răspundă la întrebare și nu e insultă la adresa disciplinelor lor să afirmăm încapacitatea lor de a răspunde la întrebare. Disciplinele lor care au de-a face cu întrebările despre natura și structura prăjiturii, răspund la întrebarea ”cum”, dar nu pot răspunde la întrebarea ”de ce”  care se referă la scopul pentru care a fost făcută prăjitura.

De fapt, singurul mod în care putem găsi un răspuns este dacă mătușa Matilda ni-l ”revelează”. Dar dacă ea nu ni-l va face cunoscut, adevărul este că nici un fel de știință nu ne va ajuta.

…………………

Medawar spune că ”Existența unei limite în știință este aratată limpede de inabilitatea de a răspunde la întrebările pe care le pun copiii, întrebări elementare care au de-a face cu începutul și sfârșitul, întrebări ca acestea: Cum a început totul? De ce suntem aici? Care este scopul vieții”

Francis Collins, directorul Human Genome Project, de asemenea subliniază:  ”Știința este fără putere în fața unor întrebări ca: De ce există universul? Care este sensul existenței umane? Ce se întâmplă după ce murim? ”

Related posts:

1. Cum a cazut Galileo victima razboiului dintre stiinta si religie. Mituri ateiste Că Galileo a fost un luptător secularist împotriva religiei organizate,...

Pe modelul ridicătorilor de maşini parcate “ilegal”, se înfiinţează un serviciu de ecarisaj privat care să se ocupe de “ridicarea” cîinilor fără lesă sau aflaţi în spaţii ne destinate lor şi a celor fără stăpân.

După ridicare, stăpânii câinilor care au fost “adoptaţi” înainte sau a celor cu stăpâni legitimi să fie anunţaţi şi să fie invitaţi să plătească pentru serviciul de ridicare şi pentru găzduire.

Câinii fără stăpân sau nemarcaţi ca atare să fie ţinuţi o perioadă în care să poată fi “adoptaţi” de sufletele milostive pe care le cunoaştem cu toţii. În cazul în care cineva vrea să îşi adauge această faptă bună în palmares, să plătească pentru sterilizare, vaccinare şi cazare. Dacă, nu…câinii să fie trimişi pe tărâmurile vânătoarei veşnice.

Iubitorii de patrupede organizaţi în asociaţii de profil să poată să “infieze” câinii dacă asta le aduce satisfacţie şi donaţii, dar în acelaşi condiţii.

Dacă animalele ajung din nou în stradă, ciclul se reia. La fel şi plăţile.

A…hingherii să fie plătiţi gras pentru fiecare câine prins. În cât timp credeţi că am scăpa de câinii de pe stradă în acest mod?

No related posts.