Nu una ci trei maşini erau prezente azi pe Bulevardul Timişoara ca să ridice maşinile parcate ilegal.  Cred că băieţii ăştia au angajat ceva nemţi că atâta harnicie, scupulozitate şi dedicare n-am văzut în Romania.

După ce că au venit 3 maşini, probabil s-au anunţat între ei, ridicau voioşi maşinile care erau parcate chiar lângă indicatorul care semnaliza sfârşitul zonei de parcare, pentru că, nu-i aşa locurile de parcare sunt grămadă în Bucureşti şi trebuie să îi taxeze pe nesimţiţii care nu respectă regulile. Până şi poliţaiul comunitar dă o mână de ajutor.

Aceeaşi soartă a avut-o şi maşina care a parcat înainte de indicatorul care marchează începutul zonei de parcare.

Remarcaţi rapiditatea cu care se mişcă.

Dacă îi cunoaşte cineva, să îi recomande dom’le la Oprescu pentru autostrada aia suspendată, că la ce rapid se mişcă, în două luni n-au ce face.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Pentru entuziaştii colectării selective a deşeurilor am o veste proastă. Chiar şi astea se fură.

In limbajul blogosferei s-ar traduce aşa: în timp ce unii se chinuie să adune hârtie cu hârtie, să se deplaseze până la pubela cu princina şi aşa mai departe, baieţii aştia doar dau copy din pubelă şi paste la ei in geantă. Apoi fac bani din munca voastră. Nu cine ştie ce…dar suficient cât să te simţi fraierit.

România, te iubesc!

Viata dupa colectare e chiar dura.

Mersul “cu nasul” e sport national pe trenurile CFR. Aparent toata lumea are de castigat. Tu dai un ban mai putin si iti ramane sa iti iei o votca pe tren sa o bei cu prietenii, nasul isi ia si el o votca ca sa aiba motiv sa isi bata nevasta cand ajunge in vila contruita din aceeasi bani, supracontrolul isi ia si el o votca si ii face cinste si sefului lui, cfr-ul castiga angajati multumiti. Toata lumea e fericita iar euforia ajunge pe masa ministrului transporturilor sub forma de rapoarte nasoale.
Iar ministrul ce face? Zice ca e multa ineficienta pe trenuri si taie din ele. Si din angajati.
Moneda isi face obisnuitul flic-flac prin aer si ne loveste in cap cu reversul.
Tu pierzi trenul cu care te duceai acasa si trebuie sa iei un maxi-taxi jegos sau un autobuz obosit care te costa mai mult decat trenul iar soferul platit direct din incasari e motivat sa iti ia ultimul banut, nasul isi ia banii de votca din ajutorul de somaj, supracontrolul isi ia o slujba de birou cu jumatate de salariu iar ministrul isi ia in nas greve si alte feluri de proteste.
Suntem o tara plina de veselie si de oameni inventivi! Sa ne fie de bine!

Articolul asta e din seria amintiri din studentie dar cu o morala sanatoasa :)

Pe vremea cand se potcovea sesiunea cu cate cinci restante de otel si tot sarea cu ele pana in toamna, in loc sa invat ca omul ziua stateam noptile sub pretextul aprofundarii materiei.
Aprofundarea o faceam in mai multe moduri: FIFA, Age of Empire, plimbari prin centru, discutat filosofie inutila, plans de mila, etc.
In seara cu pricina am plecat cu sora-mea si cu un coleg/vecin/prieten la plimbare prin padurea Trivale. Ca sa ne relaxam neuronii inainte sa mergem la culcare.
La un moment dat in cursul plimbarii nocturne auzim niste zgomote care aduceau a petrecere, a gasca de prieteni care se distreaza cu muzica la maxim. Zic: bai, cine da, frate, chef in padure? Apoi auzim si clopote de biserica. Ni se face parul maciuca la perspectiva unei petreceri la manastirea care era la vreun kilometru.
Pe masura ce ne apropiam, strigatele se clarificau din ce in ce. Au inceput sa sune ca un cantec popesc acompaniat cu urlete.

Am inceput sa urcam scarile catre curtea manastirii cu un ochi la cei care

Vrea sa povestesc doua chestii pe care le-am auzit zilele trecute si care m-au convins de eternitatea natiei noastre.

1. Sunt romani in Spania care isi iau un credit pentru constructia unei locuinte. Sa zicem ca omul cere 100 000 de euro sau cerea pe vremea cand se dadeau. Se apuca sa isi faca o locuinta, sau angaja firma unui prieten care ii facea o casa de 2 lei. O caramida da, doua lipsa, pe deasupra rigips. Casa frumoasa si stralucitoare dar rapciugoasa pe dedesubt nu il costa mai mult de 50 000. Dupa vreo cateva rate la creditul sau la banca, romanul nostru se prezinta la banca cu cheile de la casa spre predare intrucat el nu mai poate plati rata.
Bani la ciorap 50 000, banca tapuita cu o casa pe care n-o va vinde in veci, – 50 000. Satisfactia unei tepe bine date – nepretuita.
Injuraturi de la spanioli catre romanii cinstiti si restrictii la credite… Cat de curand!

2. Un prieten care a lucrat in Italia mi-a dezvaluit un alt miracol al geniului romanesc. Firma la care lucra, apartinea unui roman, si se ocupa de desfundat canale in mai multe orase italienesti. Nu prea placut sau frumos mirositor dar era o munca ca oricare alta. (am subliniat singur cacofonia sa scutesc cititorii mai carcotasi dar si pentru ca se incadreaza bine in context). Bun, dupa ce operatiunea de desfundare se incheia cu succes, patronul jucator, lua o bucata de lemn potrivita sau o bucata de cactus (in genul Limba Soacrei) si o arunca in canalul proaspat desfundat. Actiunea le dadea o paine de mancat si peste 2 luni cand canalul cu pricina se infunda din nou.

Eu d-asta zic ca romanii vor supravietui chiar si unei explozii atomice. Cred ca s-ar pricepe de minune sa tepuiasca inclusiv radiatiile. Era sa zic sa le traga in piept…dar se iveau confuzii.