Mi-am adus aminte că am scris articolul de mai jos, când am citit că Google a lansat un sistem de căutare socială în varianta beta. Era o mişcare pe care prevedeam pe vremea când am redactat articolul. Astăzi văd că se fac primii paşi în direcţia asta. Nimeni nu e profet pe blogul lui?

———————————————

Internetul se schimbă constant şi cantităţi uriaşe de informaţie sunt adăugate în fiecare secundă. Nu numai că atotştiutorul google nu face faţă cu indexarea în timp real, dar din ce în ce mai mult va avea probleme cu relevanţa.

Utilizatorii încep să caute pe twitter informatiile pe care le căutau pe Google. E mult mai rapid şi mult mai relevant. Plus că este user generated content, mai degrabă decât search bot generated content.

Dezavantajul roboţilor de căutare este că sunt “orbi” şi desi algoritmii sunt destul de avansati nu prind exact ideea.
Mergând puţin mai departe putem anticipa că dacă Google nu prinde repede ideea cu social media, respectiv cu faptul că noi considerăm relevant nu informatia în sine ci mai degrabă cine o dă şi care este relaţia noastră cu cel care dă informaţia, atunci va intra în declin.

Să spunem că la un moment dat caut pe net informaţii despre un film, dar dacă un prieten sau doi îmi spun că nu merită văzut, că e plictisitor, atunci tendinţa mea e să dau o pondere mai mare relaţiei decât informaţiei de care nu mă leagă nimic. Acelaşi lucru e valabil în cazul produselor. Mai degrabă întreb un prieten care are un telefon ca cel pe care vreau să îl cumpăr decât să intru pe un forum unde oameni necunoscuţi vorbesc despre el.

Probabil “noul google” va avea capacitatea să investigheze reţelele ţesute între oameni, felul în care sunt conectaţi în social media precum şi interesele comune cu alţi utilizatori şi va livra conţinutul relevant în funcţie de relaţii, nu de cuvinte cheie.

Tendinţa se va manifesta probabil şi pe bloguri şi cel mai probabil puterea unui blog va fi nu în informaţiile unice pe care le aduce ci mai degrabă în relaţia pe care autorul o va dezvolta cu cititorii. Advertiserii vor fi foarte atenti la astfel de interacţiuni şi vor livra reclame în consecinţă. Nu va dura extrem de mult până când oamenii vor intelege ca un blogger care, pe langa informatia unica, are o interactiune excelenta cu cititorii, e de ajutor si intretine o comunitate, va fi mai relevant atunci când recomanda un produs decât unul care are o abordare impersonală sau o relaţie de semi-adversitate cu audienţa.

Indiferent daca asta se va întampla sau nu, acum e momentul sa uiţi de Search Engine Optimisation şi să începi să lucrezi la Community Engine Optimisation. In loc să te chinui să faci posturile tale relevante pentru motoarele de căutare, încearcă să dezvolţi relaţia cu cititorii tăi, ajută-i să înţeleagă că scrii pentru că iţi pasă de ei, nu de trafic şi pagerank-uri. Dezvoltă reţeaua finuţă de relaţii cu cititorii, fii de ajutor, pune linkuri, dă feedback, participă la acţiuni offline şi comunică real cu ei.
Tine minte că nici un articol nu începe şi nu se termină atunci când îl scrii! Contează ce ai citit înainte, cu cine ai interacţionat, ce ai cumpărat şi unde ai fost inainte de a-l citi şi contează ce vei face după ce ai apăsat butonul de publicare.
In definitiv oamenilor nu le pasă atât de mult de cât ştii până nu înţeleg cât de mult iţi pasă de ei!

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

Chestia asta cu bloggingul e treabă serioasă. Dacă vrei mai mult de un hobby, ajungi la responsabilităţi.

Fie că ai chef sau nu,  trebuie mai şi publici din când în când. Dacă nu ai ce scrie, trebuie să îţi storci creierii, ca mine acum şi să vii cu ceva.

Dacă vrei să ai mai mult decât un hobby, trebuie să răspunzi la comentarii atunci când vin, nu când ai tu poftă, să trimiţi mailuri de multumire celor care ţi-au comentat sau ţi-au pus link pentru prima dată, în aceeaşi zi, nu peste o săptămână când pofta de viaţă îţi revine.  Deci muncă!

Asta mi-am găsit eu de zis, într-o zi ploiosă şi în lipsă de inspiraţie. Acum va trebui să mai răspund şi la comentarii…ce viaţă! :)

Tu ce faci când n-ai chef de blog? Ai posturi pregătite în draft, rogi prietenii să îţi scrie guest-posturi?

De la copiii de 3 ani avem aşteptări mai mari decât au bloggerii de la ei înşisi. Blogosfera ar fi un loc mai frumos dacă bloggerii români ar lua în serios îndemnurile de mai jos. Sunt uimit să văd cât de multe lucruri au în comun blogosfera şi locurile de joacă.

1. Ai grijă la limbaj

Nu vorbi urât cu alţi copii! Oricât de cool te-ai crede cuvintele vulgare şi înjurăturile nu sunt apreciate. Dacă vrei ca oamenii mari să te ia în serios, foloseşte un limbaj cuviincios

2. Joacă-te cu copiii de vârsta ta

Nu poţi fi plăcut de toată lumea, aşa că nu încerca să te amesteci cu unii cu care nu ai nimic în comun. Identifică-ţi nişa şi investeşte acolo.

3. Dacă vrei ceva, cere frumos, nu urla

Cine eşti dumneata, domnule blogger şi de ce ţi-aş citi blogul?

Întrebarea  pare crucială pentru cititorii de bloguri.  Dacă nu eşti deja o vedetă consacrată din offline, vizitatorii blogului vor să ştie cu cine au de-a face. Vor să îţi vadă faţa, să ştie unde lucrezi şi ce anume câştigă din citirea blogului tău.

Dacă ai un blog personal lucrurile sunt şi mai radicale. Indiferent de cât de interesant scrii, vine o clipă în viaţa fiecărui utilizator de Rss Reader când zice: cine e frate, tipul ăsta şi de ce l-am adăugat în reader? În lipsa unei relaţii pe care s-o fi dezvoltat cu el între timp,  pagina de about este locul potrivit de căutat.

Recomandările următoare sunt valabile mai ales dacă ai un blog personal

1. Participă. Chiar dacă nu ştii pe nimeni in offline, du-te! Majoritatea celor de pe twitter sunt entuziaşti iar comunitatea nu e asa de mare încât să devină exclusivistă. Oamenii sunt încântaţi că ai apărut.

2. Fii entuziast! Du-te cu zâmbetul pe buze şi salută pe toată lumea! Dacă te comporţi familiar, toată lumea o să creadă că ar probabil te cunosc dar nu îşi mai aduc aminte de unde. Lăsând gluma, te integrezi mai usor cu o atitudine bună.

3. Fă-ţi temele! Înainte să pleci, mai treci odată prin lista de followers şi printre cei pe care îi urmăreşti. Întodeauna oamenii se bucură să ştie că sunt cunoscuţi. O remarcă de genul: te urmăresc de ceva timp le va încălzi inima cel putin.

4. Trişează! E clar că nu ai cum să cunoşti pe toată lumea sau să îţi aminteşti atâtea nume. Atunci când cineva îţi spune numele contului de twitter, repetă-l clar şi spune ceva de genul: a, deci tu esti x-ulescu! Mă bucur să te cunosc! E o idee mai bună decât: a…nu te cunosc!

5. Vorbeşte şi despre altceva în afară de twitter şi de followers. Oamenii vin la astfel de întâlniri să cunoască alţi oameni, nu alte conturi de twitter.

6. Offline! Chiar dacă ai wireless sau internet pe telefon, abţine-te! Profită de ocazie să cunoşti oameni noi şi să dezvolţi relaţia cu cei pe care deja îi ştii. N-o să se întâmple nimic dacă twitterul n-o să afle din cinci în cinci

secunde cu cine stai de vorbă şi despre cât de proastă e servirea la terasa la care e tweetmeet-ul.

7. Homework again! Creionul cel mai prost e mai bun decât memoria cea mai performantă. Găseste  o modalitate de a nota conturile celor prezenţi cu care ai interacţionat mai mult. O foaie şi un pix pot face treaba dar şi un telefon mobil sau un laptop ar putea să ajute. Când ajungi acasă poţi să începi să-i urmăreşti pe cei care au participat. Merită! Ei sunt cei cu care te vei întâlni şi la următoarele tweetmeet-uri.