Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. Cand crestinismul e majoritar devine obraznic Când s-a deschis o cârciumă lângă biserică, oamenii au bombănit...
3. Pro sau contra consilierii femeilor inainte de avort? Aţi auzit probabil de iniţiativa legislativă care le va cere...

Nu imi propun încă un articol pe tema asta ci doar să comentez puţin argumentele folosite într-o dezbatere publică de partea anti, în speţă, ONG-urile “umaniste”.  Dacă n-aveţi timp de tot articolul, citiţi direct concluzia! :)

Diana Hatneanu, director APADOR-CH:

“Una dintre principalele probleme pe care le-am identificat se refera la intoarcerea impotriva femeii a dreptului de a fi informat. Femeia este pacienta si are dreptul de a fi informata, dar proiectul transforma acest drept intr-o obligatie a femeii de a se informa

Femeia are dreptul sa fie informata, nu suntem impotriva informarii, dar nu trebuie obligata sa fie informata. Ea are dreptul, daca nu doreste sa fie informata, sa refuze consilierea – or acest lucru nu este prevazut in proiectul legislativ” 

Argumentul e ca statul nu are dreptul sa oblige pe cineva să se informeze. Ba normal că are acest drept si ONG-iştii sunt bucuroşi că statul o face.

Distinşii ONG-işti nu doresc să protesteze împotriva legii care obligă femeile să cunoască regulile de circulaţie înainte de a-şi lua permisul. Ar mai trebui sa protesteze impotriva legii care obligă femeile să se informeze înainte de a-şi lua brevetul de paraşutist şi să aibă dreptul să sară cu paraşuta.

Si în cazul permisului auto şi în cazul brevetului de paraşutism ai dreptul să refuzi “consilierea” şi expunerea obligatorie la informaţii. Cu toate consecinţele care decurg de aici. Nu te obligă nimeni să fii şofer sau paraşutist după cum nu te obligă nimeni să faci un avort. Dar daca vrei lucrurile astea, ar trebui să treci printr-un minimă instruire, întrucât în toate aceste 3 cazuri, te joci cu viaţa ta şi cu a altora.

Diana Hatneanu, director APADOR-CH:

Lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii si nu din perspectiva copilului nenascut

Ca ce chestie? Cine hotărăşte că aşa “ar trebui” privite lucrurile. Au dreptul ONG-urile să hotărască din ce perspectivă ar trebui privite lucrurile când ele însele pretind că avortul e o chestiune privată şi statul nu ar trebui să se bage?

Borbala Koo, reprezentant al Societatii de Educatie Contraceptiva si Sexuala din Romania:

Legea nu este oportuna pentru ca pleaca de la o definire tendentioasa a termenului de consiliere; consilierea se acorda unei femei care isi doreste sa fie consiliata, legea nu poate obliga femeia sa fie consiliata

Legea nu este oportună pentru că foloseşte cuvântul consiliere greşit? Este inoportun cuvântul, nu legea! Să-i spună sesiune obligatorie de informare dacă cuvântul “consiliere” e folosit greşit!

Borbala Koo, reprezentant al Societatii de Educatie Contraceptiva si Sexuala din Romania:

Consecintele aplicarii legii asupra anumitor femei sunt dramatice, mai ales asupra femeilor din mediul rural si din medii defavorizate, dar si asupra tinerelor. 

De ce anume ar fi consecinţele dramatice şi de ce ar fi mai ales în cazul femeilor din mediul rural? Şi care ar fi aceste consecinţe ale informării? Faptul că vor decide să nască copilul în loc să îl omoare?

O mică lecţie de biologie se impune pentru ONGiştii ofuscaţi. Faptul că acel copil se naşte, nu este consecinţa “consilierii” ci a unui alt act petrecut cu 9 luni înainte. Consecinţa “consilierii” e faptul că femeia decide să nu mai omoare o fiinţa nevinovată iar ONG-urile în cauză n-ar trebui să aibă nimic împotrivă.

Concluzie:

Aşadar avem pe de o parte statul şi “religioşii” care cred că femeile ar trebui informate despre ceea ce urmează să facă şi apoi să ia o decizie şi pe de altă parte avem ONG-uri luptătoare pentru drepturile omului care consideră că femeile nu ar trebui informate pentru că, nu-i aşa, informarea ar putea avea efecte dramatice asupra femeilor. Mai ales asupra celor de la ţară. Jos pălăria!

Related posts:

1. Bagatelizarea persecutiei Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau...
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. Alo, cuplajul? Inchide dom’ne telefonul! Undeva prin Cretacicul superior au binevoit ăia de la telefoane...

Aşadar, iată clipul şi după el şi răspunsul meu.

Dacă nu aveţi timp să-l urmăriţi pe tot,  e suficient să urmăriţi până la minutul 3:32. Vom lua în discuţie doar primul exemplu oferit în clip.

Aşadar, pe scurt clipul vrea să ne arate că putem avea o bază pentru moralitate chiar dacă Dumnezeu nu există şi că ştiinţa ne dă argumente pe baza cărora să afirmăm dacă o acţiune e morală sau imorală.

În primul exemplu prezentat în clip, anumiţi copii sunt consideraţi vrajitori şi făcuţi responsabili pentru calamităţile naturale care se abat asupra satului. Ei sunt izgoniţi sau omorâţi din cauza asta. Dar ştiinţa ne arată că aceşti copii nu pot fi responsabili pentru aceste evenimente întrucât au cauze naturale şi de aceea avem o bază pe care să afirmăm că e greşit să fie omorâţi.

Care e problema cu asta?

Nu e nici o problemă în a afirma că e greşit să omori sau să-i alungi pe aceşti copii. Toată lumea e de acord până aici. Problema e cu pretenţia nefondată a creatorilor clipului, aceea că ştiinţa este cea care ne da o bază pentru moralitate. S-o luăm pe bucăţi.

Ştiinţa ne spune că aceste calamităţi sunt evenimente naturale şi deci nu pot fi cauzate de aceşti copii. Adică aceşti copii nu sunt vinovaţi de ceea ce li se pune în seamă.

Suntem de acord că o astfel de afirmaţie este de competenţa ştiinţei.

Însă argumentul complet este următorul:

1.  E greşit să omori oameni nevinovaţi

2. Ştiinţa ne arată că aceşti copii sunt nevinovaţi

De aceea, e greşit să îi omori pe aceşti copii.

Numai că afirmaţia numărul 1 este deja prezumată a fi adevărată de către cei care au făcut clipul şi nu ne dau nici o bază ştiinţifică pentru asta. Iar ăsta este “păcatul” clipului. Pretinde că ne dă o bază ştiinţifică pentru moralitate, dar foloseşte în argumentaţie presupoziţii “ne-stiinţifice”.

Aşadar noi ştim că este greşit să omori acei copii doar pentru că deja ştim că a omorî oameni nevinovaţi este greşit. Dacă n-ar fi greşit să omori oameni nevinovaţi, n-afi fi greşit nici să îi omori pe acei copii.  In stabilirea  moralităţii pe bază ştiinţifică, autorii operează deja cu concepte morale. E ca şi cum am spune că un cerc este figura geometrică cu formă circulară.

Pe ce bază (ştiinţifică) putem  să afirmăm că e greşit să omori oameni nevinovaţi?

Ştiinţa ne poate ajuta să determinăm dacă aceşti copii sunt vinovaţi, dar nu ne poate spune dacă e greşit sau nu să omori oameni nevinovaţi.

Un argument mult mai bine formulat, găsiţi aici:

Putem avea o moralitate bazată pe știință?

Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

Unii prieteni atei vor obiecta aici că un ateu nu susţine că Dumnezeu nu există ci mai degrabă, dacă ar fi fost ateu ar fi spus că: “Îmi lipseşte credinţa în existenţa lui Dumnezeu”. Dar mă rog, astea sunt chestiuni tehnice, să-i lăsăm să se lămurească între ei.

Mulţimea furioasă printre care şi funcţionari (government officials)  care îl aştepta la intrarea în cladirea unde lucra, l-a agresat şi bătut până la venirea poliţiei, care l-a luat în custodie chipurile pentru propria lui protecţie.

Să fii bătut şi arestat pentru credinţa sau, mă rog, lipsa de credinţă mi se pare îngrozitor. Şi reacţia asta faţă de îngrădirea libertăţii ar trebui să o aibă orice creştin.

Mi se pare ironic să citesc că ateii români se tem de persecuţie sau chiar acuză persecuţia din România. Unii dintre ei listeaza la persecuţie: neîncrederea oamenilor în ei, discriminarea pe care o face statul când dirijează fonduri publice către instituţii religioase şi posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă dacă cineva află despre “credinţa” lor. Mă pufneşte râsul şi probabil că l-ar pufni şi pe bietul indonezian dacă ar afla. Şi i-ar pufni, daca le-ar arde de asta, şi pe miile de creştini persecutaţi într-adevăr în Indonezia.

Unii atei vor fi de acord cu mine că persecuţia nu e un subiect de luat în derâdere şi că e întotdeauna o treabă serioasă. Alţii vor purta tricouri cu ameninţări subtile la adresa creştinilor şi vor spune că e cool să zici: We love the Roman lions!  Nu-i vom lua în serios, bineînteles. Creştinii din lumea vestică nu mai sunt sub ameninţarea cu moartea. Dar altfel ar citi mesajul un indonezian sau un creştin arab persecutat pentru credinţa lui.

Dacă tricoul îl putem trece la glume proaste şi nesărate, alte chestiuni nu le mai putem pune în aceeaşi categorie. Surprinzător, deşi urăsc persecuţia pe criterii de “credinţă” la fel de mult ca şi noi uite ce zic unii dintre prietenii noştri raţionali.

Penn Jillette’s în cartea sa: God, No! zice următoarele:

The respect for faith, the celebration of faith, is dangerous. It’s faith itself that’s wrong. I deny terrorists the moral right to have faith in a god that will reward them for killing people with airplanes. That means I have to deny Christians the moral right to a faith that Jesus Christ died for their sins. That means I have to deny the warm, fuzzy faith that there’s some positive conscious energy guiding the universe. That means I have to get pissed off when Luke Skywalker trusts “the force.” …

F*** faith.

(Penn Jillette, God, No!: Signs You May Already Be an Atheist and Other Magical Tales, p. 229 (Simon & Schuster, 2011).)

Când îi asociază pe teroriştii care omoară oamenii nevinovaţi cu creştinii care cred în iertarea păcatelor prin jertfa lui Cristos sugerând că ar trebui să le aplice acelaşi tratament (I have to deny the moral right), Jillette face un joc periculos şi de acceaşi natură cu jocul autorităţilor indoneziene din cazul descris mai sus.

Orice creştin ar trebui să fie de partea ateilor persecutaţi pentru “credinţa” lor şi orice ateu ar trebui să fie de partea creştinilor ameninţaţi de filosofia de viaţă a lui Penn Jillette. Right?

Related posts:

1. Bagatelizarea persecutiei Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau...
2. Credinta chiar si cea sincera poate sa fie ceva rau Un om pășește pe gheața unui lac. El crede că...
3. Fel de fel de crestini Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei,...

Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau chiar persecuţie în Romania. E dreptul lor.

Mă întreb însă  ce îi trece prin cap unui ateu care dă 20 de dolari pe tricoul ăsta şi cum ar trebui să mă simt eu ca practicant creştin când văd asta.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu subiectul persecuţiilor, un mic rezumat: începând cu Nero, continuând cu Domiţian, Traian (da, strămoşul nostru), până la Decius, Diocleţian şi Iulian Apostatul creştinii au fost persecutaţi şi martirizaţi. Unii dintre ei au ajuns şi prânz pentru leii pentru care îşi declară iubirea o parte dintre clienţii magazinului  http://www.atheists-online.com
Da, ştiu, trăim într-o ţară liberă, fiecare poate să poarte ce tricou vrea. Mă întreb cum s-ar simţi prietenii atei dacă ar vedea prin magazine tricouri pe care să scrie I love Medieval Inquisition. 

Ironia situaţiei e cu atât mai mare atunci când afli că primii creştini (şi cei mâncaţi de lei) erau acuzaţi printre altele şi de… ateism

Persecuţia creştinilor, chiar dacă nu se întâmplă cu aceeaşi intensitate în tările unde se vinde tricoul de mai sus, este un subiect de actualitate. Creştinii încă mor pentru credinţa lor, unii în moduri la fel de crude ca cele pentru care îşi declară iubirea proprietarii de tricouri cool.

PS: Doar de dragul discuţiei să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă pe liste ca: 20 coolest atheist T-shirts for sale on the web ar fi figurat tricouri cu inscripţii ca I love Austrian Concentration Camps sau I love Christian Crusades.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...

Miscarea Occupy something se vrea un protest a celor mulţi împotriva celor 1% care controlează 99% din resurse şi care ar fi vinovaţi pentru criza actuală şi pentru sărăcie.

Dorinţa de a echitate pare legitimă. De ce unii să aibă atât de mult iar alţii să fie atât de sărăci? E nobil să lupţi pentru egalitate şi asta fac cei din miscarea Occupy .

Însă aceeaşi oameni care strigă pentru egalitate fac parte dintr-o altă minoritate, cei 20% care deţin 75% din bogăţia globală.

În 2005 40% din populaţia globului trăia cu mai puţin de 2 dolari pe zi, dintre care 982 milioane traiau cu doar 1$ pe zi.

Faci un calcul rapid şi îţi dai seama că unul dintre protestatarii indignaţi ar hrani 400 de guri pentru o zi sau un om pentru un an întreg numai cu banii pe care i-a dat pe Iphone.

Mă întreb ce părere ar avea baieţii ăştia indignaţi dacă mii de africani înfometaţi le-ar picheta strazile, benzinăriile şi mall-urile cerându-le socoteală pentru banii în care se scaldă.

Pentru că…acestea sunt priorităţile lumii civilizate. (Sunt cheltuielile pe 1998, d-aia nu apar şi banii daţi pe telefoane şi calculatoare)

Sursa

Banii ăştia n-au fost cheltuiţi doar de bancherii de pe Wallstreet.

E frumos să lupţi împotriva bogaţilor. E mai greu când tu eşti unul dintre ei. 

Related posts:

1. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

Dintre toate grupările şi asociaţiile, “umaniştii” sunt cei mai vocali când e vorba de risipirea banului public. Bunăoară, umaniştii/ateii militanţi protestează împotriva sponsorizării de către stat a Catedralei Mântuirii Neamului şi atrag atenţia că sunt mult mai multe biserici decât spitale sau şcoli. Că statul plăteşte salariile preoţilor şi aşa mai departe. Poate nici nu e nevoie de fii ateu sau umanist ca să fii de acord cu ei în punctele astea.

Ce se observă însă, este că oamenii ăştia sunt preocupaţi de cheltuirea banului public doar într-un singur caz: când acesta finanţează orice are legătură cu religia. În rest, nu auzim mari proteste.

Dată fiind aceasta preocupare umanistă pentru cheltuirea echilibrată a banilor statului întreb şi eu: Cu cine cheltuie mai mulţi bani statul român, cu consumatorii de religie sau cu consumatorii de alcool?

A făcut vreo asociaţie umanistă un calcul din care să reiasă câţi bani cheltuie statul român cu spitalizarea celor care abuzează de alcool? Cât ne costă toate accidentele provocate de soferi care conduc sub influenţa alcoolului? Cat costă compensarea medicamentelor pentru cei care suferă de diverse afectiuni datorate consumului de alcool? Nu, dar calculează fiecare bănuţ care merge spre chestiuni care au legătură cu religia.

Bine, se poate argumenta că alcoolul aduce bani la buget, nu doar consumă, dar acelaşi argument ar putea fi folosit şi pentru legalizarea consumului de droguri: ar aduce bani la buget prin taxe şi ar scădea cheltuielile cu departamentele care luptă împotriva traficului şi consumului.

Un alt argument, cu care sunt de acord, ar fi că dacă religia e atât de benefică pentru oameni, să plătească pentru ea cei care beneficiază, nu şi cei care nu.  Respectiv să plătească pentru biserici cei care merg la biserică. În acest caz mă întreb de ce nu vedem rapoarte ale asociaţiilor “umaniste” care să demaşte cheltuirea bănuţului public pe serviciile de Salvamont. Eu unul nu beneficiez de serviciile salvamont şi de aceea mi se par inutile. Dacă aş fi umanisto-ateu interesat de bunul mers al societăţii ar trebui să cer acelaşi lucru: să le finanţeze numai cei care beneficiază de ele. Căci ce altceva fac cei de la Salvamont dacă nu îi salvează pe cei care de bună voie se pun în situaţii riscante sau ignoră cu bună ştiinţă regulile. Ei bine, dacă le place să trăiască aşa, să plătească ei, nu noi, restul societăţii, cuminţi şi aşezaţi la locurile noastre. Auzim vreun protest? Nu, pentru că Salvamontul nu are legătură cu religia.

Da, dar Salvamontul sprijină turismul, care aduce bani la buget. Vreţi să vorbim şi despre turismul religios care aduce bani la buget?

Şi în final de ce nu auzim proteste umaniste faţă de construirea din bani publici a stadionului National Arena – 234 milioane euro (în lei cam 966 milioane – cam cât s-a dat în 10 ani pentru construcţii de biserici). Cu siguranţă că, dacă stadionul ar fi fost folosit exclusiv pentru ceremonii religioase am fi văzut ceva proteste şi auto-incendieri publice. Dar aşa, e linişte în tabăra prietenilor ateisto-umanişti.
Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul ar putea suna astlfe în varianta “umanistă”: duşman mi-e risipirea banului public, dar mai duşman mi-e religia. 

Pentru amatorii de statistici, cineva şi-a făcut timp să vadă cam cât s-a cheltuit pentru “religie”, sănătate şi educaţie în ultimii 4 ani.

2011

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 28.386.000 RON

(ATENŢIE! nu doar pentru Biserica Ortodoxă Română, ci pentru toate cultele recunoscute)

NOTA: pentru anul 2011 Catedrala Mântuirii Neamului a primit 10.000.000 RON, în plus faţă de suma de mai sus

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 248.637.000 RON (pt. toate cultele!)

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 8.555.504.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.417.609.000 RON

2010

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 40.000.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 278.124.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 14.590.490.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.191.554.000 RON

2009

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 105.838.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 270.859.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 11.985.459.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.218.865.000 RON

2008

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult:  123.012.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical:  168.123.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării:  15.833.082.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.969.474.000 RON

Related posts:

1. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
2. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

E o idee generoasă care, în afară de cei 40 000 de dolari, nu-i costă nimic. E ca și cum ai spune că 9 din zece medici stomatologi recomandă Colgate. În timp ce alți 9 din 10 recomandă Blend-a-Med. Pot să zică ce vor, că nu îi ia nimeni la verificat pe medicii ăia 9, nici pe ateii buni de dragul bunătății.

Atenție! Nu zic că ateii nu pot fi morali sau buni (indiferent ce definiție ar da ei la cuvintele astea), zic că doar că e o idee fără acoperire.

Pe de altă parte internetul e plin de atei și ”foști creștini” care spun că creștinii sunt egoiști, bigoți, rău intenționați, răi de-a dreptul și pe deasupra ipocriți.

Printre ei, cel mai fervent, Christopher Hitchens. El este producătorul a 2 documentare despre Maica Teresa în care ”demonstrează” că nu a fost sfânta pe care lumea o crede ci dimpotrivă, că avut motive egoiste pentru ceea ce a făcut și că în loc să ajute oamenii, de fapt le-a făcut rău. În propriile cuvinte:

”Many more people are poor and sick because of the life of MT: Even more will be poor and sick if her example is followed. She was a fanatic, a fundamentalist, and a fraud, and a church that officially protects those who violate the innocent has given us another clear sign of where it truly stands on moral and ethical questions”

Acum să stăm strâmb și să judecăm drept. Ideea e că poți fi un om bun dacă asta îți dorești, cu excepția cazului în care ești creștin. Atunci ești egoist și ipocrit.

Dacă ești un ateu, te asigur de toată simpatia mea (prefer oricând o discuție cu un ateu uneia cu un religios înrăit) și te rog să îmi dai o definiție a bunătății în concepția ta și dacă ești amabil să adaugi lângă și care e baza pentru acea definiție.

Bonus: De ce o organizație protestează împotriva faptului că statul donează bani pentru lăcașe de cult destinate oamenilor în timp ce nu are nici o problemă cu cheltuirea banului public pentru construirea de adăposturi pentru câini. Și de ce o astfel de organizație își spune Umanistă?

Vă recomand articolul din Reason http://reason.com/archives/2008/10/07/does-religion-make-people-nice nu pentru că sunt de acord cu autorul ci pentru că prezintă un punct de vedere interesant și multe link-uri utile.

”As whacky as some dogmas are, religions do appear to encourage generosity and honesty”

No related posts.

Teoretic sunt convins de beneficiile colectării selective, în practică mă lovesc de câteva impedimente.

1. Nu am în casă mai multe coșuri de gunoi și nici nu am spațiu pentru mai multe. Deci procesul este dinamitat din start.

2. Cei 300 de metri până la pubele înseamnă destul de mult mai ales dacă nu ai drum pe acolo, iar coșurile de gunoi au prostul obicei să se umple exact când ai mai puțin timp.

3. Nu sunt motivat suficient.

La partea cu motivarea parcă ar fi mai mult de discutat. Că dacă ar fi motivația s-ar mai rezolva și celelalte și cred că aici e chestiunea principală.

Ca oamenii să fie motivați să facă efortul de a selecta și parcurge distanța suplimentară trebuie să aibă o motivație concretă. Fie una negativă – amendă pentru cei care aruncă gunoiul la grămadă (metodă ineficientă și generatoare de șpăgi). Fiu una pozitivă – una pragmatică de genul – plătești mai puțin la gunoi dacă dovedești că arunci selectiv sau așa cum citisem pe undeva,  un automat care te plătește la numărul de PET-uri pe care le reciclezi. Atunci să vezi veselie la colectare selectivă.

Pe partea de motivare pozitiv-dubioasă mai este varianta insuflării sentimentului religios. S-a încercat deja. Ideea că planeta noastră este un organism viu de care trebuie să avem grijă, că e Mama Pământ, că e zeița Gaia, plus ecologismul fanatizat Green Peace. Ideea a prins la câțiva bezmetici (m-aș mira să nu primesc câteva comentarii de la unii dintre ei), dar nu la suficienți.

În contextul românesc nu cred că funcționează vreuna din variantele de mai sus. Am totuși o variantă care merge la sigur. Cum e cunoscută înclinația românului pentru a încălca regulile, dacă vrem să avem colectare selectivă, ar trebui să o interzicem cu desăvârșire. Ar fi destui care ar vrea să sfideze sistemul și numai de nervi ar arunca hârtia la hârtie și plasticul la plastic.

Related posts:

1. 5 lucruri simple care ti-ar face viata mai usoara fara sa te coste bani Avem talentul special de a ne face viaţa mai complicată...

Homosexualii au importat un model din vest în speranța ca românii se vor obișui cu ei și vor simpatiza în cele din urmă. Așa cum se întâmplă cu mai toate importurile românești și aici oamenii o dau cu mucozitățile în fasole. Nu de alta, dar scoțând în față personaje ca Naomi et co homosexualii nu se apropie de de ideea de normalitate. Dimpotrivă, sugerează că locul lor este undeva în periferia stridentă și mă îndoiesc că asta e scopul marșului.

Înțeleg neliniștea creștinilor atunci când apar manifestări de acest gen. Teama lor e că tăvălugul nu se va opri niciodată și pe măsură ce mișcarea homosexuală va câștiga mai multă greutate va deveni obraznică și va restrânge din drepturile celor care nu sunt ca ei.

Creştinii se tem că este o agendă progresivă (şi în parte au dreptate) care urmează pașii:
- legalizare
- legalizare căsătorii gay
-legalizare adopții pentru cuplurile gay
şi de aici încolo lucrurile pot să o ia razna:
- educaţie sexuală gay obligatorie în școli la vârste mici
- interzicerea Bibliei (considerată hate literature) – propunerea făcută în Canada
- interdicţia ca părinții să-și educe copiii aşa cum doresc (sub pretextul că promovează discriminarea pe criterii de orientare sexuală).

Pe de altă parte marșul ”normalității” organizat de Noua Dreaptă îmi dă mai mulți fiori decât orice agendă homosexuală reală sau închipuită. Dacă e ceva ce i-ar putea face simpatici pe homosexuali aceasta este  marșul Noii Drepte. Dacă Naomi și compania sunt niște papagali care vor să pară amuzanți, marșul ”normalității” e serios. Genul ăla de seriozitate care ți-ar lua gâtul și nici măcar n-ar clipi doar pentru că ei sunt români iar tu ești ungur, țigan, pocăit, etc

Noua Dreaptă își arogă poziția creștină iar opinia publică îi asociază pe creștini cu aceștia. Sunt sigur că printre creștini, fie ei și evanghelici există simpatie față de marșul organizat de Noua Dreaptă, dar o astfel de atitudine este păguboasă din mai multe puncte de vedere. Odată că se asociază cu o mișcare legionară și a doua oară că astfel de marșuri n-au nimic în comun cu învățătura lui Hristos.

E drept că trebuie să fim sare și lumină într-o lume aflată în degradare și întuneric. Dar asta nu se face  purtând pancarte semi-obscene și strigând slogane legionare. Dacă mișcarea pentru drepturile homosexualilor e dușmanul creștinilor, Noul Testament ne învață cum să ne purtăm cu dușmanii:

”Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea;
căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.”
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.

Mi-ar plăcea să văd creștini care oferă apă sau mâncare participanților la ambele marșuri alături de mesajul că Dumnezeu îi iubește și că vrea ca ei să se întoarcă la El.

No related posts.