Aşadar…

Dacă eşti creştin

şi crezi că există Dumnezeu, există viaţă după moarte, există rai şi există iad, dacă crezi că Iisus este singura cale către Dumnezeu şi eşti convins că acesta este adevărul, nu doar părerea ta, atunci, dacă eşti consecvent cu propriile credinţe,  dintre toate lucrurile pe care ai putea sa le faci  în viaţă nu e nici unul atât de important ca a le aduce oamenilor la cunoştinţă acest lucru. Dacă eşti conştient că peste 100 de ani vei fi cu siguranţă mort şi aşa vor fi şi cei la care ai ţinut sau i-ai cunoscut, atunci este logic că prioritatea ta cea mai mare ar fi să le comunici oamenilor vestea bună a iertării prin Cristos.

Deşi noi creştinii suntem convinşi (sau cel puţin pretindem) că acesta este adevărul, nu ne trăim vieţile consecvent. Prietenii noştri atei ar putea să ne spună: voi vă lăudaţi că credeţi una, dar vă trăiţi vieţile ca şi cum nu ar fi aşa. Şi ar avea dreptate.

Este ca şi cum ai şti că toţi oamenii sunt infectaţi cu un virus ucigaş şi dacă nu iau medicamentul potrivit vor muri cu siguranţă iar tu ti-ai trăi viaţa normal. Ai trece pe lângă vecini, colegi, prieteni fiind conştient că mai devreme sau mai târziu vor fi ucişi de virus şi nici nu ai catadicsi să deschizi subiectul. E drept că ei s-ar putea să nu te creadă, să râdă de tine şi să te considere vândut companiilor farmaceutice care vor să facă bani pe spinarea naivilor sau să creadă că eşti unul dintre obsedaţii din secta “sănătoşilor” care nu ştiu altceva decât să vorbească despre viruşi şi moarte. Înţeleg aspectul ăsta, dar dacă ei nu sunt conştienţi de situaţia lor iar tu eşti, iar medicamentul ar fi gratis, ar fi inadmisibil să laşi să treacă cineva pe lângă tine fără să deschizi subiectul.

Dacă suntem convinşi într-adevăr că aşa stau lucrurile în realitate, atunci, acţiunile noastre ar trebui să fie în concordanţă. Ce vedem in realitate? Vedem că nu sunt.

Şi atunci, pentru creştini, întrebarea este: de ce alegi să trăieşti ca şi cum aceste lucruri n-ar fi adevărate?

Dacă eşti ateu militant,

şi eşti convins că nu există Dumnezeu, viaţă după moarte, rai şi iad şi că tot ce suntem este aici şi acum, dacă eşti convins că peste 100 de ani vei fi mort şi tu şi majoritatea celor pe care i-ai cunoscut,  atunci ştii că nimic nu va mai conta pentru tine sau pentru ei din moment ce veţi fi morţi. Ştii că atunci nu te va mai încălzi cu nimic faptul că ai dus o viaţă echilibrată sau dezechilibrată, că ai trăit mult sau că ai trăit puţin, că ai fost egoist sau că ai fost altruist, că ai fost celebru sau anonim.

Cu toate că eşti conştient de asta, cu toate că afirmi că viaţa nu e altceva decât un accident cosmic şi că ceea ce experimentăm astăzi este doar un lung şir de evenimente care se determină unele pe altele şi care în esenţă nu au nici un înţeles sau scop, tu trăieşti ca şi cum viaţa ar avea semnificaţie.

Deşi crezi că nu există un standard obiectiv de bine sau rău, tu te comporţi ca şi cum ar exista.

Deşi eşti convins că nu există un standard obiectiv de corect şi greşit (right and wrong) şi de aceea nici ceva moralitate obiectivă , tu te comporţi ca şi cum ar exista moralitate, ca şi cum moralitatea ar fi altceva decât un mecanism care a permis supravieţuirea celor mai adaptate societăţi sau indivizi la anumite condiţii.  Am văzut atei care îşi petrec timpul încercând să-i convingă pe religioşi că greşeşc, spunând în stânga şi în dreapta că “ar trebui” să facem una şi să nu facem alta când ei sunt convinşi că în realitate ar trebui să spună: ar trebui să facem ceea ce e mai convenabil pentru mine ca ateu decât ceea ce e convenabil pentru tine ca religios. 

Şi deşi ştii că lucrurile astea nu există, tu te comporţi ca şi cum ar exista. Acum să fim bine înţeleşi, eu mă bucur din toată inima că tu trăieşti ca şi cum existenţa noastră ar avea semnificaţie, ca şi cum ar binele şi răul, corectul şi greşitul ar fi parte a realităţii, nu doar părerea ta personală. Dar, in timp ce mă bucur de asta, vreau să te anunţ că trăieşti într-o himeră. Alegi să te păcăleşti pe tine însuţi iar asta este ceea ce Dawkins numeste delusion.

Întrebarea este: de ce alegi să trăieşti în această iluzie şi să te păcăleşti pe tine însuţi?

Related posts:

1. Fel de fel de crestini Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei,...
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

Aşadar, iată clipul şi după el şi răspunsul meu.

Dacă nu aveţi timp să-l urmăriţi pe tot,  e suficient să urmăriţi până la minutul 3:32. Vom lua în discuţie doar primul exemplu oferit în clip.

Aşadar, pe scurt clipul vrea să ne arate că putem avea o bază pentru moralitate chiar dacă Dumnezeu nu există şi că ştiinţa ne dă argumente pe baza cărora să afirmăm dacă o acţiune e morală sau imorală.

În primul exemplu prezentat în clip, anumiţi copii sunt consideraţi vrajitori şi făcuţi responsabili pentru calamităţile naturale care se abat asupra satului. Ei sunt izgoniţi sau omorâţi din cauza asta. Dar ştiinţa ne arată că aceşti copii nu pot fi responsabili pentru aceste evenimente întrucât au cauze naturale şi de aceea avem o bază pe care să afirmăm că e greşit să fie omorâţi.

Care e problema cu asta?

Nu e nici o problemă în a afirma că e greşit să omori sau să-i alungi pe aceşti copii. Toată lumea e de acord până aici. Problema e cu pretenţia nefondată a creatorilor clipului, aceea că ştiinţa este cea care ne da o bază pentru moralitate. S-o luăm pe bucăţi.

Ştiinţa ne spune că aceste calamităţi sunt evenimente naturale şi deci nu pot fi cauzate de aceşti copii. Adică aceşti copii nu sunt vinovaţi de ceea ce li se pune în seamă.

Suntem de acord că o astfel de afirmaţie este de competenţa ştiinţei.

Însă argumentul complet este următorul:

1.  E greşit să omori oameni nevinovaţi

2. Ştiinţa ne arată că aceşti copii sunt nevinovaţi

De aceea, e greşit să îi omori pe aceşti copii.

Numai că afirmaţia numărul 1 este deja prezumată a fi adevărată de către cei care au făcut clipul şi nu ne dau nici o bază ştiinţifică pentru asta. Iar ăsta este “păcatul” clipului. Pretinde că ne dă o bază ştiinţifică pentru moralitate, dar foloseşte în argumentaţie presupoziţii “ne-stiinţifice”.

Aşadar noi ştim că este greşit să omori acei copii doar pentru că deja ştim că a omorî oameni nevinovaţi este greşit. Dacă n-ar fi greşit să omori oameni nevinovaţi, n-afi fi greşit nici să îi omori pe acei copii.  In stabilirea  moralităţii pe bază ştiinţifică, autorii operează deja cu concepte morale. E ca şi cum am spune că un cerc este figura geometrică cu formă circulară.

Pe ce bază (ştiinţifică) putem  să afirmăm că e greşit să omori oameni nevinovaţi?

Ştiinţa ne poate ajuta să determinăm dacă aceşti copii sunt vinovaţi, dar nu ne poate spune dacă e greşit sau nu să omori oameni nevinovaţi.

Un argument mult mai bine formulat, găsiţi aici:

Putem avea o moralitate bazată pe știință?

Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

“Daca exista un D-zeu si este asa de omniscient precum spun religiosii, eu sunt sigur ca acel dumnezeu are o metoda prin care poate sa ma determine pe mine sa fac una sau alta si care nu implica tortura si amenintari. Eu asa cum sunt, departe de-a fi vreun demiurg – eu am niste metode prin care ii conving pe oameni de adevarul anumitor idei – si acelea nu implica amenintari, torturi, intimidari. Eu zic ca pura ratiune e cea mai tare intimidare. Pe undeva cristian incearca sa demonstreze ca exista un d-zeu imbecil – unul care nu are sufiecienta “dreptate” sa te convinga – si din cauza asta recurge la amenintari.

Imi pare rau, e prea prozaic. Un dumnezeu dupa mintea mea ar trebui sa-mi fie mie superior iar ala crestin arata pe langa mine ca un om primitiv.” 

Practic întrebarea este: dacă Dumnezeu e omniscient de ce nu vine cu o metodă de convingere care să nu implice ameninţări cu tortura?

Unul dintre copii a dorit să se joace cu cuţitul când era mai mic. I-am spus, tati, daca te joci cu cuţitul o să te tai şi o să te doară, o să curgă sânge. Nu te juca cu cuţitul că o să suferi!

El mi-a replicat: tată, daca eşti aşa deştept şi matur, de ce nu găseşti o metodă de convingere care să nu implice ameninţarea cu tortura?

Situaţia e ipotetică şi uşor absurdă. Nu putea un copil să vină cu o astfel de replică, dar hai să presupunem că ar fi venit. Ce-aş fi putut să îi zic? Tati, nu e nici o ameninţare, e o consecinţă. Dacă te joci cu cuţitul, te tai, iar asta doare. Copilul ar fi putut veni cu o altă replică: dacă mă tai, e vina ta, pentru că tu ai adus cuţitul în casă.

Eu voi putea să îi interzic copilului să se joace cu cuţitul până la o anumită vârstă, de atunci încolo e responsabil pentru acţiunile lui. Dacă se joacă cu cuţitul şi se taie, îl doare şi suferă, e o decizie pe care a luat-o în cunoştinţă de cauză.

In acelaşi fel, Dumnezeu, “ne ameninţă”: dacă alegi să Mă respingi definitiv,  să ştii că o să te doară! Nu e o ameninţare, dar nu poţi să fii despărţit de Mine şi fericit! Ai libertatea să alegi. Acum poţi!

Related posts:

1. Cand ai copii inveti cum e sa fii Dumnezeu Mihai şi Ciprian sunt nişte copii foarte cuminţi şi ascultători....
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. Pacalirea este buna Mi-am amintit o poveste pe care mi-a spus-o tata şi...

Exista suficienţi oameni care să opteze pentru varianta a).

Unii vor spune că, întrucât am descoperit legile fizicii şi chimiei care se aplică în cazul bulgărilor de zăpadă, varianta unui agent inteligent nu mai este necesară.

Alţii vor spune că: Because there are laws such as the laws of chemistry and physics, the wall can and will create itself from nothing.

Alţii că, întrucât oamenii s-au omorât unii pe alţii in numele unui agent inteligent, nu numai că acesta nu există ci chiar credinţa în existenţa lui este ridicolă, periculoasă şi trebuie eradicată.

Sau vor susţine că din moment ce oamenii au idei diferite sau chiar contrare despre cine şi cum este acest agent inteligent, acestea se anulează unele pe altele şi de aceea nu există un agent inteligent. Şi, vor adăuga ei, odată ce am admis ca explicatie existenta unui agent inteligent, întreaga ştiinţă se va prăbuşi întrucât, ştiinţa ca să fie ştiinţă trebuie să plece întotdeauna de la premise naturaliste.

Ne e uşor să recunoaştem designul atunci când îl vedem şi nu ne jenăm să afirmăm existenţa unui designer.

Cu excepţia  designului celor mai complexe şi fascinante lucruri: Universul şi viaţa. Ele trebuie să fi apărut din întâmplare.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...
2. De ce greseste Darwin? Pentru cei care, aşa ca Dawkins, cred că Darwin a...

E o idee generoasă care, în afară de cei 40 000 de dolari, nu-i costă nimic. E ca și cum ai spune că 9 din zece medici stomatologi recomandă Colgate. În timp ce alți 9 din 10 recomandă Blend-a-Med. Pot să zică ce vor, că nu îi ia nimeni la verificat pe medicii ăia 9, nici pe ateii buni de dragul bunătății.

Atenție! Nu zic că ateii nu pot fi morali sau buni (indiferent ce definiție ar da ei la cuvintele astea), zic că doar că e o idee fără acoperire.

Pe de altă parte internetul e plin de atei și ”foști creștini” care spun că creștinii sunt egoiști, bigoți, rău intenționați, răi de-a dreptul și pe deasupra ipocriți.

Printre ei, cel mai fervent, Christopher Hitchens. El este producătorul a 2 documentare despre Maica Teresa în care ”demonstrează” că nu a fost sfânta pe care lumea o crede ci dimpotrivă, că avut motive egoiste pentru ceea ce a făcut și că în loc să ajute oamenii, de fapt le-a făcut rău. În propriile cuvinte:

”Many more people are poor and sick because of the life of MT: Even more will be poor and sick if her example is followed. She was a fanatic, a fundamentalist, and a fraud, and a church that officially protects those who violate the innocent has given us another clear sign of where it truly stands on moral and ethical questions”

Acum să stăm strâmb și să judecăm drept. Ideea e că poți fi un om bun dacă asta îți dorești, cu excepția cazului în care ești creștin. Atunci ești egoist și ipocrit.

Dacă ești un ateu, te asigur de toată simpatia mea (prefer oricând o discuție cu un ateu uneia cu un religios înrăit) și te rog să îmi dai o definiție a bunătății în concepția ta și dacă ești amabil să adaugi lângă și care e baza pentru acea definiție.

Bonus: De ce o organizație protestează împotriva faptului că statul donează bani pentru lăcașe de cult destinate oamenilor în timp ce nu are nici o problemă cu cheltuirea banului public pentru construirea de adăposturi pentru câini. Și de ce o astfel de organizație își spune Umanistă?

Vă recomand articolul din Reason http://reason.com/archives/2008/10/07/does-religion-make-people-nice nu pentru că sunt de acord cu autorul ci pentru că prezintă un punct de vedere interesant și multe link-uri utile.

”As whacky as some dogmas are, religions do appear to encourage generosity and honesty”

No related posts.

În acest context m-am întrebat în ce cazuri este ok să lansezi “mesajul creştin”? E nevoie ca acesta să fie cerut de interlocutor pentru a fi legitim?

Sunt şi eu circumspect de fiecare dată când cineva ia initiativa să vorbească cu mine. Când cineva deschide discuţia în tren, pe stradă, la magazin mă uit pe sub sprâncene şi mă întreb care e poanta. Care e poanta cu adevărat, căci dacă a luat iniţiativa sigur îmi vrea răul. Corect?

Creştinismul presupune iniţiativă din moment ce Dumnezeu a luat iniţiativa în relaţia noastră cu El. Iisus a predicat Evanghelia în cele mai multe cazuri când oamenii nu au cerut-o. Apostolii au procedat asemănător. Şi au plătit şi preţul pentru asta. Creştinismul a evoluat aşa de rapid pentru că adepţii lui luau iniţiativa şi vorbeau despre credinţa lor, nu numai vecinilor ci mergeau şi în alte zone.

Să revin acum la prozelitism. Nu la definiţia din dicţionar ci la cuvântul folosit tendenţios de fiecare dată când cineva ia iniţiativa să vorbească despre Dumnezeu. A lua iniţiativa să oferi ceva valoros chiar dacă omul nu l-a cerut este un lucru negativ?

Să vedem câteva exemple de astfel de prozelitsm: părinţii tăi ţi-au dat viaţa deşi tu nu ai cerut-o. Profesorul de liceu te influenţează să înveţi fizică, deşi tu nu ai cerut-o. Vânzătoarea de la magazin îţi oferă o pungă chiar dacă tu nu te-ai manifestat ca atare. Un tip care se ocupă de SEO optimizează site-ul ca tu să găseşti informaţia utilă mai uşor, un medic încearcă să-ţi explice că e bine să te laşi de fumat etc.

Dacă ai descoperi un leac miraculos pentru o boală incurabilă te-ai cenzura doar pentru că mesajul despre leacul miraculos n-a fost cerut?

Aş zice că depinde de cât de mult a însemnat pentru tine aflarea leacului miraculos. Dacă te-a salvat de la moarte într-o situaţie critică vei fi recunoscător şi entuziasmat să spui şi altora. Dar asta nu te va ţine foarte mult. După ce trece entuziasmul iniţial şi îţi iei câteva refuzuri ce va face diferenţa între a continua şi a te opri este atitudinea faţă de oameni. Dacă îi iubeşti, vei trece peste reticenţa lor şi peste faptul că mesajul n-a fost solicitat şi, da, vei face prozelitism. Daca asta înseamnă să faci prozelitism.

Related posts:

1. Cum sa scrii un guest post care va fi publicat Am scris câteva guest-post-uri care au fost publicate și mi-au...

În urma apocalipsei profețită de Harold Camping au rămas, pe lângă glumele și ironiile îndreptățite și mulți oameni dezamăgiți.
Au crezut sincer în ceea ce le-a spus Camping, și-au schimbat viețile, au cheltuit economiile de-o viață, au renunțat la slujbe și s-au dedicat unui scop mai înalt: avertizarea celorlalți despre iminența sfârșitului.
Pe 22 mai, viața acestor oameni a fost lăsată fără sens. Au făcut tot ce trebuia. Au crezut, au crezut sincer și și-au pus și banii unde le-a fost gura (așa cum zice vorba americanului) și cu toate astea au greșit.
Am auzit mulți oameni care spun că nu contează în ce crezi atâta timp cât ești sincer în credința ta. Ei bine, uite că nu e așa.

Poți să crezi oricât de sincer în ceva și totuși să fie rău. De altfel și teroriștii islamiști cred sincer în ceva.

În creștinism, deși credința joacă un rol important, nu ea este cel mai important lucru. Mai important decât credința în sine este obiectul credinței. Obiectul credinței în creștinism este Iisus Hristos.

Dacă vreți ceva autentic mergeți direct la sursă, nu umblați pe la intermediari.

No related posts.

Urmăriți, vă rog, clipul BBC și prezentarea TED de la sfârșitul articolului. Vă asigur că nu vă veți plictisi indiferent de care parte a baricadei vă aflați. Le-am descoperit pe blogul lui Emi Pavel și mi s-au părut de-a dreptul fascinante.

Într-unul din clipurile de la TED vocea din off spune: evolutia a generat multe specii. Și într-adevăr unele sunt mai avansate decât altele. Față de primele forme de viață mecanică, ultimele generații sunt foarte evoluate. Chiar acum lucrează la generația a șaptea, o turmă de șapte animale ce vor trăi pe plajele din Olanda. Acestea vor fi capabile să se miște chiar în absența vântului.

În clipul de la BBC Jansen spune la un moment că din acestă încercare de a crea forme de viață a descoperit problemele pe care adevăratul Creator le-a întâmpinat când a creat acestă lume. Am zâmbit când am citit despre problemele Creatorului. M-am gândit ca deocamdată creaturile lui nu sunt suficient de evoluate încât să îi pună adevărate probleme.

Mi le închipui într-o zi, dacă Jansen va trăi suficient de mult încât să facă unele cu conștiință de sine, vorbind între ele și filosofând despre modul în care a apărut viața mecanică. Și nu e greu de închipuit că unele vor spune că au fost create, în timp ce altele vor argumenta că au fost rezultatul evoluției. Cât despre Jansen…unele îl vor adora, altele îl vor ignora, altele supărate pe existența lui de-a dreptul, vor scrie cărți cu titluri ca: The Jansen Delusion și Jansen is not great.

Poze cu “animalele” de plajă găsiți aici iar pe site-ul în engleză le vedeți în mișcare.

Citiți și articolul din Wired pentru mai multe amănunte.

“A self-styled god, Jansen is evolving an entirely new line of animals: immense multi-legged walking critters designed to roam the Dutch coastline, feeding on gusts of wind. Over the years, successive generations of his creatures have evolved into increasingly complex animals that walk by flapping wings in response to the wind, discerning obstacles in their path through feelers and even hammering themselves into the sand on sensing an approaching storm.”

No related posts.

Pentru că articolul lui Mircea duce discuția putin la ignoranță ca vector al ”credinței” și cunoașterea ca vector al ateismului o să dau mai jos o ilustrație preluată din cartea God’s Undertaker. Has science buried God a lui John Lennox (Profesor de Matematică la Oxford).

Să presupunem că arătăm o mașină unor oameni care au trăit izolați. Pentru că ei nu înțeleg cum funcționează, ar fi tentați să spună că există o zeitate care face motorul să se miște. Ignoranța lor i-a condus astfel la credința într-un zeu al motorului. Desigur, unii mai curajoși au deschis capota și ceea ce au văzut li s-a părut foarte pământean, dar n-au îndrăznit să spună că nu e vorba de un Dumnezeu pentru că nu aveau cunoștințele necesare. Unul dintre ei a plecat la scoală și a invățat cum funcționează un motor. S-a întors, le-a explicat și le-a spus: vedeți, nu există nici o zeitate, totul e știință.

Dar faptul că astăzi înțelegem cum funcționează “motorul” nu elimină existența unui proiectant. Ba dimpotrivă, o implică!

Citiți o altă ilustrație despre întrebările la care poate și nu poate răspunde știința în articolul:

Poate stiinta sa explice prajitura matusii Matilda?

No related posts.

Contul de twitter cu numele Dumnezeu este, într-adevăr o glumă, dar dacă n-ar fi? Dacă la un moment dat, Dumnezeu chiar și-ar face simțită prezența în lumea online. Într-un mod direct, nu prin intermediul celor care, pe drept cuvânt sau nu, se declară followers. Dacă ar coborî între noi și ne-ar da follow, cum ți s-ar modifica comportamentul?

Ai da și tu follow back, ai fi atent la ce scrii, la ce cuvinte folosești? I-ai da RT la tot ce spune sau doar la lucrurile care îți convin? I-ai da Direct Message-uri zilnice și ai aștepta să-ți răspundă? I-ai pune întrebări prin Replies?

Dacă ar face mutarea asta și ar deveni un user obișnuit al rețelei, dacă i s-ar împlini visul lui  Joan Osborne și Dumnezeu ar deveni unul dintre noi, cei care comunicam în 140 de caractere?

Până la urmă n-ar fi ceva ce n-ar mai fi făcut până acum. Prin Iisus, Dumnezeu s-a coborât între noi, devenind un ”user” obișnuit al lumii pe care a creat-o. Unii i-au dat follow, alții ignore. Unii au venit după El cât timp le-a fost de folos sau trendy, alții au rămas followers pentru toată viața (foarte scurtă, tocmai din cauza asta). Alții l-au batjocorit și l-au respins. Unora le-a răspuns blând, pe alții i-a surprins cu ironia și răspunsurile tăioase. A conversat amical cu unii rău famați (vameși, prostituate) și tăios cu religioșii care pierduseră din vedere esența și chiar se mândreau cu asta.

Dacă Dumnezeu ar deveni unul dintre noi, din nou, ce ai face?

No related posts.