Am primit o leapşă care presupune să scriu ce aş face dacă aş fi din nou în clasa a noua.  Multumesc Semanticus că mi-ai dat de lucru! :)

Am intrat al doilea, probabil la cel mai SF profil pe care l-a avut vreodată liceul: operatori roboţi industriali. Când am vizitat liceul, era primul pe listă, când s-au afişat rezultatele era al doilea şi când am început şcoala am fost în clasa a IX-a C, al treilea adică. Mi-aduc aminte cum mi-a zis tata: uite, faci aici electronică, informatică, mecanică, toate le studiezi şi în plus, poţi să faci gratis şi scoala de şoferi că e liceu auto şi aşa zice domnul director. Desigur, tata are el inimă bună dar mă ameninţase de câteva ori că dacă nu intru, mă ia cu el la cruci, la marmură la Nea Victor, unde era a doua lui slujbă pe lânga cea de electrician la Petrochimie. Mama avea însă altă viziune pentru mine în caz de eşec: la oi. Dar, mă rog, n-a fost să fie, am intrat.

După gardul proaspăt vopsit al liceului mă aştepta leopardul realităţii. Liceul era vechi, mentalităţile asemenea. Puseseră numele profilului ca să îi atragă pe ameţitii ca mine. În primul an am făcut lăcătuşerie. În primul trimestru am pilit un ciocan, în al doilea o balama şi în al treilea un patent anemic care aducea mai mult a foarfecă. Noroc că maistrul s-a uitat în catalog înainte să-mi dea nota la partea practică. Eram băiat bun şi nu se făcea să-mi strice media.

Eram băiat bun, într-adevăr. Rezultatele mele mediocre mă clasau printre primii chiar dacă nu mă străduiam. Şi adevărul e că nu prea m-am străduit. Nu zic nimic de majoritatea colegilor mei, dar eram vreo 3-4 chiori într-o ţară a orbilor. Era Oancea care intrase primul din clasă, Andriesei căruia îi plăceau literatura clasică rusă şi vodka, Şerbănică, colegul de bancă, colportor de bancuri inteligente de la verii lui studenţi şi Geani, care avea ambiţia să facă ceva în viaţă. În rest, personaje. Niţă şi Ghiţă visau să fie poliţai, Tudorache citea de rupea, dar numai Sportul şi discuta aprins despre ce-a făcut ieri Foresta Fălticeni şi alte echipe din serie B şi C. Pătrana care a rămas corigent la Filosofie şi apoi repetent din cauza profesoarei care s-a enervat că ăsta i-a dus şpagă să-l treacă şi apoi a chiulit de la ora ei. Ghiorghe şi Cocoş, fotbaliştii din Trivale. Oprea care a condus ilegal motostivuitorul prin incinta Dacia de era să il rupă în bătaie şeful de secţie care l-a prins. Medinţu, un fel de Puiu Călinescu cu acelaşi tip de umor şi aceeaşi pasiune pentru băutură. Şi alţii la fel de pitoreşti.

Câtiva profesori cu suflet mai erau prin liceu. Diriga de română, bucuroasă că mai citea cineva ceva, Camen care ne mai ducea pe la TIB, nea Matei de la care n-am învăţat chimie, ci doar câteva lecţii de viaţă preţioase, profesoara de franceză din clasa a noua, blonda – cum îi ziceam noi care îşi pusese în cap să ne înveţe limba lui Voltaire ca pe cei de la liceele bune şi Apostol, profa de fizică sufletistă, care şi-a făcut milă de noi şi ne-a luat tare din prima: “aţi venit cu ifose din generală, vă garantez că într-o lună, la mine sunteţi mieluşei.” Pentru nu ştiu care motiv, a avut impresia că eu aş înţelege fizică şi şi-a bătut capul cu mine mai mult. Drept urmare, pe lângă literatură, fizica a fost singura materie la care am mai mişcat ceva. Mi-aduc aminte de o vacanţă de primăvară în care am rezolvat toate problemele din Hristev pe care ni le dăduse ca temă. Aveam o imagine de intreţinut.

Dacă ar fi să mă întorc în clasa a noua, eu cel de acum, în timpul de atunci, aş schimba cateva lucruri, dar nu pe cele care m-ar face să fiu altcineva decât sunt astăzi.

1. Mi-aş căuta un mentor care să mă îndrume într-ale cititului. În liceu, ca şi înainte de liceu, am citit mult şi prost. În special literatură SF, dar nici aia de calitate. Când l-am auzit pe Andri că citeşte ruşi m-am uitat chiorâş la el, dar am pus mâna pe Război şi Pace şi apoi mi-a plăcut. Pe atunci aveam timp să citesc orice, îmi pare rău că n-a fost nimeni să mă îndrume spre ce era valoros.

2. M-aş ţine după Sorin Tache, cel care scotea revista liceului şi aş începe să scriu. Mi-a propus să particip, dar mi s-a părut că nu mă ridic la nivelul ălă. Şi dacă nu mă ridicam, puteam măcar să văd cum e. Aş încerca să ies puţin din grupul colegilor mei şi să caut un cenaclu literar, dacă nu să citesc, măcar sau aud ce citesc alţii şi poate, cine ştie, aş fi trecut peste oroarea care o simţeam la gândul că aş putea să citesc ceva vreodată în public. Probabil n-aş fi ajuns mare scriitor dar măcar aş fi avut prieteni mai luminaţi puţin.

3. Le-am spus colegilor mei despre credinţa mea în Dumnezeu abia pe la sfârşitul clasei a douăsprezecea. Era mare chestie dacă nu erai ortodox şi eticheta de “pocăit” nu era cea pe care mi-aş fi dorit să o port în adolescenţă. Dacă m-aş întoarce acum, le-aş spune din prima că asta cred şi asta sunt.

A mai fost un motiv pentru care nu am fost deschis cu cine sunt: faptul că nu prea ştiam nici eu. Părinţii sunt credincioşi, bunicii din partea mamei la fel, am crescut în biserică neoprotestantă şi înainte de clasa a opta am început propria mea relaţie cu Dumnezeu. Dar n-am avut timp să aprofundez lucrurile, să tratez cu propriile îndoieli şi chiar dacă am auzit multe “predici” n-am avut un mentor în direcţia asta. Deşi părinţii erau credincioşi şi atunci, nu erau chiar in vârful listei de priorităţi când voiam să vorbesc cu cineva. La un moment dat am văzut prin casă cartea lui C.S. Lewis – Creştinismul redus la esenţe (editată acum de Humanitas sub titlul Crestinism. Pur si simplu) dar am dat-o departe pentru că părea una dintre chestiile “creştine” pe care le aveau ai mei şi eu voiam să fiu diferit de ai mei. Am remediat problema asta abia prin facultate.

Una peste alta, toate experienţele prin care au trecut, m-au făcut să fiu cine sunt astăzi şi mă bucur de ceea ce am şi sunt în prezent. Uitându-mă în spate, gândindu-mă la ce mi-a lipsit mie, îmi dau seama ce le lipseşte puştilor de liceu: mentori şi modele de viaţă pe care să le respecte. Dacă pot să fac ceva pentru ei, e exact asta: să devin un model şi de ce nu un mentor. Dacă nu pentru alţii, măcar pentru copiii mei.

Aş fi bucuros dacă ar prelua leapşa asta şi Corneliu Chiriluţă, Ionuţ Popescu, Ionuţ Andrisan, Nicu Ciobanu şi Corneliu Paraschiv.

Cateva reguli pe care, după ce le respectaţi, vă rog să le afişaţi şi in articolul vostru:

• scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificând şi cum anume te-ar fi ajutat
• transmite leapşa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
• scrie astfel încât să generezi comentarii, vrem să pornim o discuţie constructivă
• nu trebuie să scrii prea mult, însă nu trata leapşa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine)
• preia şi regulamentul în articol ca să ştie lumea ce trebuie să facă
• răspândeşte mesajul prin social media, însă fără a spama, vrem doar să ştie lumea de ea

Leapşa originală a pornit de la Gabriel.

No related posts.

Un creştin sărac într-o zi a rămas fără pâine. A început să se roage cu voce tare ca Dumnezeu să îi dea o pâine ca să aibă ce să pună copiilor pe masă în ziua aia. Pe lângă fereastra deschisă a trecut un tip înstărit care a auzit rugăciunea. Cum îi ardea de glume, a scos o pâine din sacoşă şi a pus-o pe geam, apoi a aşteptat să vadă ce se întâmplă.

Când bietul creştin a deschis ochii a văzut pâinea pe geam şi a rămas fără cuvinte. Când şi-a revenit, a început să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru minunea pe care a vazut-o cu ochii lui. Spre distracţia tipului care îi pusese pâinea pe geam care, râzând, şi-a zis:

- Naivul ăsta crede că Dumnezeu i-a dat pâinea, când în realitate am fost eu!

PS: Profită de orice ocazie să îi faci pe naivi să creadă că Dumnezeu le-a răspuns la rugăciune! Noi vom şti că în realitate, ai fost tu! :)

Sursa photo

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...

Am auzit următoarea poveste.

Un ţăran dintr-un sat indian a ajuns dator la cămătarul local. Când a venit vremea să dea banii înapoi, ţăranul nu i-a avut. Cămătarul a vrut să-l trimită la închisoare. Însă cum el era bătrân, ştirb şi urât iar fiica ţăranului tânără şi frumuşică, a venit cu o soluţie de compromis. Dacă ţăranul i-o dă pe fică-sa de soţie, cămătarul îi iartă datoria. Cum soluţia nu li s-a părut atractivă ţăranului şi mai ales fetei, cămătarul, om evlavios, a zis:

- Hai să lăsăm zeii să decidă! Uite cum vom face.  Voi lua un săculeţ, voi pune în el o pietriciă albă şi una neagră iar fata, fără să se uite va trage una dintre pietre. Dacă fata va trage piatra albă, cămătarul îi iartă datoria ţăranului iar fata e liberă. Dacă trage piatra neagră, fata se merită cu cămătarul şi el îi iartă datoria ţăranului. Dacă refuză să tragă o piatră, ţăranul se duce la puşcărie.

Apoi cămătarul se aplecă şi culese două pietre pe care le-a pus în săculeţ. Fata a văzut că a luat de jos două pietre negre.

Cămătarul i-a întins sacul fetei ca să aleagă o piatră.  Fără să încalce regulile cămătarului, să adauge sau să ceară modificarea lor şi fără să îi spună că l-a văzut că a pus două pietre negre, fata a obţinut ce a  dorit. Nu s-a măritat cu cămătarul şi acesta i-a iertat datoria.

Ce a facut? 

Problema are cel puţin o soluţie. Ana, soţia mea a descoperit-o! Prea târziu însă, era deja căsătorită cu mine.

No related posts.

2. Întreabă-te nu ce poate face țara pentru tine ci ce poți face tu pentru țară
Enervant pentru că: Tu ești un amărât de student iar ea e o țară cu 22 milioane de locuitori

3. Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune
Enervant pentru că: Intențiile rele nu sunt niciodată de preferat celor bune

4. Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit
Enervant pentru că: Știi doar cât e de muncă în plus când lipsește un coleg de la serviciu și mai şi sună a amenințare.

5. Nu am dat greş. Pur şi simplu am descoperit 10.000 de idei care nu funcţionează.
Enervant pentru că: Tomas Edison nu lucra cu deadline-uri

6. Geniul este un procent inspiraţie si nouăzeci şi nouă transpiraţie.
Enervant pentru că: E plin de genii în transportul în comun

7. Un examen la care te duci e pe jumatate luat
După ce te-ai dus fără să înveți la vreo 5 examene îți dai seama de ce te enervează zicerea asta.

Related posts:

1. Tirania rezultatelor Intr-o nuvelă de Mark Twain (stați liniștiți că am citit-o...

2. Părinţii tăi ţineau un peşte de sticlă pe mileul de pe televizor

3. Ai fost şef de detaşament sau ţi-ai dorit să fii unul

4. Ai colectat selectiv hartie, fier vechi şi sticlă deşi nu erai ecologist

5. Ştii ce înseamnă Quick Cola, Brifcor şi Zmeurată

6. Ai scris cu stilou cu peniţă de “aur”

7. Pentru tine chinezesc încă înseamnă de calitate (stilouri, penare şi jucării cu cheiţă)

8. Ai cumpărat gumă Turbo “de la ‘tigani”

9. Ai avut o colecţie de abţibilduri cu fotbalişti brazilieni

10. Ai mâncat bomboane Cip şi îngheţată Polar

11. Ai văzut emisiuni TV în alb-negru şi ţi s-a părut normal

12. Ai invăţat engleza de la Dallas

13.  Te-ai certat la telefon cu cuplajul

14. Te-ai distrat formând numere de telefon aleator şi conversând cu necunoscuţii

15. Pentru tine Discovery este un fel de Teleenciclopedia diluată

16. Ai inregistrat muzică de la radio

17. Ai spălat rufe cu săpun de casă şi Perlan

19. Ai cumpărat pâine pe cartelă şi ţi s-a părut normal

20. O casetă de 60 de minute conţinea suficientă muzică şi oricum bateriile de la walkman nu te ţineau mai mult

21. Ai avut pe bloc antenă pentru bulgari/sârbi/unguri/ruşi

22. Ai cumpărat din piaţă decodor de HBO pirat

23. Te-ai uitat la Tarzan de 7 ori pentru că asta aveau la “Video”

24. Ieşeai pe scara blocului şi făceai schimb de timbre. Ştii ce înseamnă cuvântul coliţă

26. Ai nostalgii când auzi cuvântul tovarăşa

27. Ai votat cu Iliescu ca să nu câştige Vadim

28. Ai mâncat salam cu soia. La propriu

29. Ai fost în practică agricolă la porumb, la struguri şi la gogoşari

30. Articolul ăsta te-a făcut melancolic şi ai zâmbit de câteva ori :)

Related posts:

1. Aproape 10 motive pentru care imi place Twitter 1. E o sursă bună de informații. Nu e neobișnuit...
2. Daca iei initiativa faci prozelitism. Si asta e rau? “Mesajul creștin nu a fost cerut, și asta e prozelitism”...

Dincolo de toate discuțiile despre dacă și când, e o întrebare al cărui răspuns s-ar putea să fie interesant. Dacă ai ști cu siguranță că mâine este sfârșitul lumii, cum ți-ai petrece ziua de azi?

Încep eu că vă știu timizi.

1. Aș face ce fac în mod obișnuit.Aș vorbi cu Ana, i-aș pune pe copii la culcare, mi-aș suna părinții, iar seara (dacă seara ar trebui să vină sfârșitul) m-aș duce la culcare. În plus aș suna câtiva oameni cu care n-am apucat să discut mai deschis despre ce înseamnă relația cu Dumenzeu și implicațiile acesteia din perspectivă eternă.

2. Aș dormi

Tu?

PS: Între timp, dacă vreți să susțineți financiar sfârșitul lumii, puteți face o donație pe site-ul lor. Oamenii au făcut toate eforturile să securizeze site-ul în așa fel încât, după sfârșitul lumii să nu vă folosească cineva cardul într-un mod fraudulos.

Family Radio has upgraded and improved the security of its Donation Form. To ensure optimal security, we implemented a two-part process for submitting your donation. After completing and submitting this form, you will be taken to secure form to enter your card information.

No related posts.

Cum ar suna reclama? Vrei să îţi înseli partenerul, dar ţi-e teamă că vei fi descoperit? Cardul de infidelitate îţi acoperă urmele. Ai nevoie de bani să pleci în concediu cu amanta? Cardul de infidelitate îţi pune la dispoziţie linia de credit cu rate plătibile direct din ciubucuri. (Se ştie că orice român respectabil, prestează activităţi generatoare de alte venituri pe lângă salariu).

Succesul unui astfel de card ar fi garantat şi mă îndoiesc că ar fi vreun român care ar îndrăzni să nu plătească ratele la timp. Tot ce ar avea de făcut BCR în acest caz, ar fi să trimită acasă, prin postă o notificare: nu v-aţi plătit rata la cardul de infidelitate. Ar funcţiona mai bine decât orice recuperator raket.

De altfel e destul de logic să facă mişcarea asta, mai ales după ultimul spot. Îl ştiţi, cel cu amanta care iese din şifonier să-şi întrebe rivala cu cine face banking. Fraiera! Evident că era vorba de BCR.

Toată ideea spotului e centrată pe faptul că într-o familie românească tipică pentru segmentul de vârstă ţintit de BCR, soţia umblă pe la bănci după credite, în timp ce soţul stă în pat să…citească reviste. Nu numai că citeste reviste, dar mai şi ascunde în dulap amante proaste.  Mă gândesc că BCR ştie ce face. Adică au făcut şi ei un studiu înainte să dea drumul la spot. Au vrut să vadă cam câţi români ar putea găsi relevant acest spot şi probabil au găsit suficienţi. O singură întrebare aş mai avea în cazul ăsta. Pe cine anume e ţintită reclama, pe soţ sau pe soţie? Adică dilema mea e cum ar trebui să sune tagline-ul unei astfel de reclame? Să fie mai degrabă: BCR – banca femeilor ambiţioase înselate de bărbaţi? Sau BCR – Banca bărbaţilor leneşi care îşi înşală nevasta cu amante proaste?

BCR – Nu gândim la fel! Chiar deloc.

PS: Se pare ca BCR a avut chiar o reacţie.

Sursa imaginii

No related posts.

Primit pe email de la la Dan Petre.

No related posts.

”Vedeam ca pe un argument puternic împotriva creștinismului acuzația că există ceva sfios, călugăresc și bărbătesc în tot ce se numește ”creștin”, mai ales în atitudinea sa față de rezistență și de luptă. Marii sceptici ai secolului al XIX-lea au fost în bună parte oameni virili. Bradlaugh într-un fel expansiv, Huxley într-un fel reținut erau, fără doar și poate, bărbați. Prin comparație, părea legitim să susții că îndemnurile pe care le dă creștinismul au în ele ceva slab și prea răbdător. Paradoxul din Evanghelie despre întoarcerea celuilalt obraz, faptul că preoții nu sunt niciodată combatanți și alte o sută de fapte făceau plauzibilă acuzația aruncată asupra creștinismului că ar fi o încercare de a transforma omul în ceva prea asemănător oii. Am citit și am crezut, iar dacă nu aș mai fi citit și alte lucruri de alt gen aș fi continuat să cred.

Am citit însă și lucruri de cu totul alt gen. Am întors pagina în manualul meu agnostic și totul în creierul meu s-a întors cu susul în jos. Am descoperit că trebuia să urăsc creștinismul nu pentru că lupta prea puțin, ci pentru că lupta prea mult. Creștinismul, se spunea, era mama războaielor. Creștinismul potopise lumea cu sânge. Mă mâniasem foarte tare pe creștin pentru că nu era mânios niciodată. Iar acum mi se spunea să fiu mânios pe el pentru că mânia lui fusese cel mai mare și mai groaznic lucru din istoria omenirii; pentru că mânia sa a udat câmpiile și a înălțat coloane de fum către ceruri. Aceeași oameni care-i reproșau creștinismului blândețea și non-rezistența din mănăstiri îi reproșau și violența și vitejia din cruciade. Era (într-un fel sau altul) tot vina bătrânului creștinism că Edward Confesorul nu a luptat și că Richard Inimă-de-Leu, în schimb, a luptat. ”

G.K. Chesterton – Ortodoxia. O filosofie personală – Editura Humanitas 2008 pag. 109-110

No related posts.

Oamenii pot să întrebe de ce permite Dumnezeu răul în lume şi să fie ei înşişi răi.

Oamenii pot să înjure guvernul pentru incompetenţă şi hoţie, dar să nu-şi plătească impozitele

Oamenii pot să se plângă că n-au ce mânca dar să se interneze în spital cu probleme digestive cauzate de excesele de mâncare.

Oamenii pot suţine că sunt independenţi dar să dea vina pe alţii pentru lucrurile neplăcute din viaţa lor.

Oamenii pot să deplângă înconsecvenţa şi să fie ei înşisi inconsecvenţi.

No related posts.