Dacă nu aveţi alte idei, puteţi să ziceţi doar atât: mi se pare o idee bună pentru că… sau nu mi se pare o idee bună pentru că…

Îmi scot pălăria anticipat! :)

Related posts:

1. Tirania rezultatelor Intr-o nuvelă de Mark Twain (stați liniștiți că am citit-o...
2. Vorba e…eu cu cine votez Povestea cineva că în timp ce se afla ca pacient...
3. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

Am căutat să văd care sunt cei mai listați români de pe twitter și am ajuns la topul de mai jos. Lista e folositoare pentru cei cărora li se va părea folositoare. Pentru mine a fost ceva util.
Mi s-a părut foarte interesant că primul pe listă apare Andi Moisescu iar Traian Basescu e mai listat decât Stefan Murgeanu. :)
 

No related posts.

Mi-am adus aminte că am scris articolul de mai jos, când am citit că Google a lansat un sistem de căutare socială în varianta beta. Era o mişcare pe care prevedeam pe vremea când am redactat articolul. Astăzi văd că se fac primii paşi în direcţia asta. Nimeni nu e profet pe blogul lui?

———————————————

Internetul se schimbă constant şi cantităţi uriaşe de informaţie sunt adăugate în fiecare secundă. Nu numai că atotştiutorul google nu face faţă cu indexarea în timp real, dar din ce în ce mai mult va avea probleme cu relevanţa.

Utilizatorii încep să caute pe twitter informatiile pe care le căutau pe Google. E mult mai rapid şi mult mai relevant. Plus că este user generated content, mai degrabă decât search bot generated content.

Dezavantajul roboţilor de căutare este că sunt “orbi” şi desi algoritmii sunt destul de avansati nu prind exact ideea.
Mergând puţin mai departe putem anticipa că dacă Google nu prinde repede ideea cu social media, respectiv cu faptul că noi considerăm relevant nu informatia în sine ci mai degrabă cine o dă şi care este relaţia noastră cu cel care dă informaţia, atunci va intra în declin.

Să spunem că la un moment dat caut pe net informaţii despre un film, dar dacă un prieten sau doi îmi spun că nu merită văzut, că e plictisitor, atunci tendinţa mea e să dau o pondere mai mare relaţiei decât informaţiei de care nu mă leagă nimic. Acelaşi lucru e valabil în cazul produselor. Mai degrabă întreb un prieten care are un telefon ca cel pe care vreau să îl cumpăr decât să intru pe un forum unde oameni necunoscuţi vorbesc despre el.

Probabil “noul google” va avea capacitatea să investigheze reţelele ţesute între oameni, felul în care sunt conectaţi în social media precum şi interesele comune cu alţi utilizatori şi va livra conţinutul relevant în funcţie de relaţii, nu de cuvinte cheie.

Tendinţa se va manifesta probabil şi pe bloguri şi cel mai probabil puterea unui blog va fi nu în informaţiile unice pe care le aduce ci mai degrabă în relaţia pe care autorul o va dezvolta cu cititorii. Advertiserii vor fi foarte atenti la astfel de interacţiuni şi vor livra reclame în consecinţă. Nu va dura extrem de mult până când oamenii vor intelege ca un blogger care, pe langa informatia unica, are o interactiune excelenta cu cititorii, e de ajutor si intretine o comunitate, va fi mai relevant atunci când recomanda un produs decât unul care are o abordare impersonală sau o relaţie de semi-adversitate cu audienţa.

Indiferent daca asta se va întampla sau nu, acum e momentul sa uiţi de Search Engine Optimisation şi să începi să lucrezi la Community Engine Optimisation. In loc să te chinui să faci posturile tale relevante pentru motoarele de căutare, încearcă să dezvolţi relaţia cu cititorii tăi, ajută-i să înţeleagă că scrii pentru că iţi pasă de ei, nu de trafic şi pagerank-uri. Dezvoltă reţeaua finuţă de relaţii cu cititorii, fii de ajutor, pune linkuri, dă feedback, participă la acţiuni offline şi comunică real cu ei.
Tine minte că nici un articol nu începe şi nu se termină atunci când îl scrii! Contează ce ai citit înainte, cu cine ai interacţionat, ce ai cumpărat şi unde ai fost inainte de a-l citi şi contează ce vei face după ce ai apăsat butonul de publicare.
In definitiv oamenilor nu le pasă atât de mult de cât ştii până nu înţeleg cât de mult iţi pasă de ei!

No related posts.

Mi-a fost clar din primele momente cand am dat ochii de ceva ce avea legatură cu internetul că asta are legătură cu cafeaua.

Cel puţin asta putea să înţeleagă orice trecător din numele de Internet Cafe sau mai precis din Cyber Cafe cum se numea primul local din Pitestiul natal care punea la dispozitia consumatorilor calculatoare conectate. Primele firme care aveau legătură cu internetul avea un logo sugestiv din acest punct de vedere, ăsta din dreapta.

Primii paşi pe tărâmul marii reţele i-am făcut mai mult împins de la spate decât din temeraritate naturală. Pe la sfârşitul liceului, o cunoştinţă mi-a spus că are nevoie să îşi trimită C.V-ul prin email şi m-a rugat să o ajut. Aşa am pătruns prima dată în ceea ce credeam eu că e un punct de comercializare a cafelei dotat cu calculatoare. Am intrat mimând siguranţa de sine pe care o afişez când mă urc în taxi într-un oraş necunoscut. Le-am spus răspicat baieţilor de la tejghea că vreau să trimit un email. Ei zic, foarte bine, luaţi o oră sau o jumătate de oră? Nu îmi închipuisem vreodată că se vinde cafea la oră aşa că am presupus că e vorba de calculatoare. Aici memoria imi joacă feste si deşi mi-ar fi plăcut să spun că m-am descurcat într-o jumătate de oră, mi-e teamă că m-am întins chiar mai mult de 60 de minute.

Ajuns în faţa calculatorului siguranţa de sine s-a topit odată cu întrebarea “şi acum ce fac”? Administratorul mă îndeamna să intru în căsuţa de email, eu l-am întrebat daca nu pot să o folosesc cumva pe a lui dacă tot nu ştiam despre ce e vorba. Sunt sigur că a avut ce povesti prietenilor după serviciu, discuţia cu el a fost foarte productivă şi s-a terminat cu mine ca posesor al unei adrese de email cu nume de fată de pe care urma să trimit faimosul CV.

De atunci am creat multe adrese de email, cele mai multe cunoştinţe de-ale mele oferindu-mi cu graţie titlul de expert în internet. Chiar şi acum sunt vreo 4-5 adrese de email care au aceeaşi parola, aia pe care am setat-o eu acum 10-11 ani.

Bănuiala că afacerea asta cu internetul a fost pusă la cale de cartelul format din producătorii şi distribuitorii de cafea mi-a fost confirmată atunci când am descoperit mIRC-ul. Vizitele la CyberCafe s-au dovedit prea consumatoare de resurse, asa că, atunci când unul dintre colegi şi-a cumpărat calculator dotat cu modem au fost întrerupte. Imediat ce a facut rost de una dintre puţinele login name-uri si parole pirat care circulau printre impătimiţi, m-am abonat la calculatorul lui. Iniţial stateam pe la el dar uşor am prins curaj şi îi solicitam spre împrumutare calculatorul cu totul. Aşteptam cu înfrigurare ora 10 fara 5 ca să încep demersurile de conectare prin dial-up. Câraitul specific modemului care executa o tentativă de conectare incununată de succes era o muzică pe care o puteam asculta doar daca furam puţin startul. Era evident că mai mulţi oameni aveau aceeaşi parolă şi user şi conectarea avea mai multe şanse de succes cu cât te conectai mai devreme de ora zece. Ora zece nu era un reper aleatoriu ci, fac specificarea pentru cititorii mai tineri, era ora de la care era mai ieftin impulsul telefonic pe Romtelecom, singura companie care oferea servicii telefonice in Cretacicul superior.

Aşa se transformau nopţile mele în nopţi albe iar facturile de Romtelecom începeau să-mi exaspereze părinţii care nu ştiau de peregrinarile mele prin chatroom-urile din USA unde îmi lărgeam cercul de prieteni cu arabi şi filipeneze, care, ca şi mine voiau să stea de vorbă cu cetăţeni americani. A doua zi dimineaţă, cafeaua era remediul pentru ceea ce aş fi putut numi fără să greşesc mahmureala de internet.

Consumul de cafea creştea odată cu dependenţa mea de prietenii virtuale şi ideea că internetul este o mare conspiraţie a cartelurilor producătoare de cafea mi-a fost confirmată în timpul facultăţii de toţi colegii cu care făceam schimb de parole şi login-uri de dial-up. Şi ei petreceau nopţile în acelaşi fel iar dimineţile le erau irigate din belşug cu aceeaşi licoare care mă ţinea şi pe mine prizonier.

E timpul, dragii mei, să facem cunoscut acest adevăr, să expunem această mare conspiraţie care ne-a înrobit pe toţi pentru că sub pretenţia că ne oferă Internet mai rapid şi mai ieftină se ascunde, de fapt intenţia lor de a vinde mai multă cafea.

Aşa că, eu m-am hotărât să las calculatorul chiar acum şi să ies pe afară, să inspir aer proaspăt, să mă plimb, să vorbesc cu oameni faţă în faţă şi să mă deconectez. Imediat ce termin ceaşca asta de cafea!

No related posts.

No related posts.

2. Twitterfox – extensia de twitter care imi aduce twitt-urile in timp real in coltul din dreapta jos al browserului

3. Capturefox – captura de ecran in format video. Util daca ai de facut un tutorial video. Singura problema cu el e ca, desi se lauda ca stie sa faca si captura de ecran in afara ferestrei de firefox, eu nu mi-am dat seama cum merge

4. Fireshot – captura de ecran in format poza. Cu cateva facilitati foarte dragute. Cum ar fi ca iti da posibilitatea sa adaugi peste poza comentarii si alte elemente.

Nu are rost sa pun link catre ele, le gasiti usor cu search din tools/add-ons/get add-ons.
Mai am cateva instalate dar nu au legatura directa cu bloggingul. Astept si alte sugestii.
Technorati Tags: extensii, firefox, bloggin, rapid, productivitate

No related posts.

No related posts.

No related posts.

Asta da gluma. Sa vedem daca o sa caute lumea si glume cu Mos Craciun si daca o sa se repete surpriza si atunci.

No related posts.

Si daca tot am deschis subiectul…am gasit pe Gimparoo! un link catre un site cu fotografii royalty free. Daca nu te duci cu asteptari fantastice, ai ce sa alegi de pe acolo si scapi si de mustrarile de constiinta ca ai folosit ce nu aveai voie. Asadar aici sunt pozele dumneavoastra!

Si tot de pe Gimparoo! am aflat despre Open Font Library.

Si pentru ca tot ma aflu in treaba, Ionut, vezi ca blogul tau tot nu imi primeste comentariile. Poate mi le arunca direct in spam ca am vazut ca altii pot sa comenteze dar eu nu. Pur si simplu nu imi apare comentariul fara nici un mesaj, fara nimic.

No related posts.