Rupert Murdoch a introdus plata pentru accesul pe site-ul thetimes.co.uk (2 lire pe săptămână) iar Adevărul va fi primul site care face același lucru la noi.

Dacă ai plăti pentru a avea acces la conținutul unui site de știri e una. Întrebarea mea e: dacă s-ar introduce plata pentru accesul pe bloguri, pentru care ai fi dispus să plătești.

La o privire superficială, singurele bloguri pentru care as scoate bani din buzunar la o adică, ar fi FocusBlog si Khris.ro. In ambele cazuri aș plăti pentru analizele foarte documentate pe care le fac autorii.

In rest, pentru păreri, nu cred că are rost să plătești.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

După ce a analizat datele de la 60 000 de conturi de twitter a tras concluzia că cei care folosesc mai des cuvintele “noi”, “voi” au mai mulţi folowers decât cei care care folosesc mai des cuvântul “eu”. Concluzia studiului a fost: dacă vrei mai mulţi followers, vorbeşte mai puţin despre tine şi implică-ţi mai mult audienţa.

Aşadar, m-am hotărât ca timp de o saptămână să îmi scot de la naftalină personalitatea mea altruistă. Nu, nu ca să câştig mai mulţi followers. Ar fi chiar culmea să devin altruist ca să îmi ating un scop egoist.

Scopul ar fi să mai degrabă să văd în ce fel se transformă prezenţa mea online dacă voi ţine cont de această recomandare.

Ce ar presupune asta?

Timp de o săptămână nu voi recomanda propriile articole sau activităţi.

Voi evita să scriu despre mine sau despre familie.

În schimb

- voi promova articole şi bloggeri interesanţi

- voi răspunde mai des şi voi da RT mai frecvent la lucruri care merită.

- voi comenta pe bloguri cu mai puţini cititori

Ar mai fi alte aspecte “egoiste ” de care ar trebui să mă descotorosesc sau obiceiuri bune de adoptat?

Data: 10 -17 februarie

Mi-ar fi plăcut să încep de luni, dar de marţi voi fi plecat şi nu ştiu cum voi sta cu internetul acolo. N-ar avea nici un haz experimentul dacă n-aş avea internet. Aşa că, propun data de 10 februarie ca început al experimentului. Cine vrea să se alăture, să lase un comentariu. Vom face o evaluare după data de 17. Cine vrea să înceapă de luni, e liber să o facă. Va fi chiar mai interesant să aflăm cam cu ce s-a confruntat înainte să începem.

Deci, cine se alătură experimentului? Sugestii de îmbunătăţire?

Participanţi:

Claudiu Ciobanu – blog, twitter

Alin Cristea – blog, twitter

Marieta Varga – blog, twitter

Mi-am adus aminte că am scris articolul de mai jos, când am citit că Google a lansat un sistem de căutare socială în varianta beta. Era o mişcare pe care prevedeam pe vremea când am redactat articolul. Astăzi văd că se fac primii paşi în direcţia asta. Nimeni nu e profet pe blogul lui?

———————————————

Internetul se schimbă constant şi cantităţi uriaşe de informaţie sunt adăugate în fiecare secundă. Nu numai că atotştiutorul google nu face faţă cu indexarea în timp real, dar din ce în ce mai mult va avea probleme cu relevanţa.

Utilizatorii încep să caute pe twitter informatiile pe care le căutau pe Google. E mult mai rapid şi mult mai relevant. Plus că este user generated content, mai degrabă decât search bot generated content.

Dezavantajul roboţilor de căutare este că sunt “orbi” şi desi algoritmii sunt destul de avansati nu prind exact ideea.
Mergând puţin mai departe putem anticipa că dacă Google nu prinde repede ideea cu social media, respectiv cu faptul că noi considerăm relevant nu informatia în sine ci mai degrabă cine o dă şi care este relaţia noastră cu cel care dă informaţia, atunci va intra în declin.

Să spunem că la un moment dat caut pe net informaţii despre un film, dar dacă un prieten sau doi îmi spun că nu merită văzut, că e plictisitor, atunci tendinţa mea e să dau o pondere mai mare relaţiei decât informaţiei de care nu mă leagă nimic. Acelaşi lucru e valabil în cazul produselor. Mai degrabă întreb un prieten care are un telefon ca cel pe care vreau să îl cumpăr decât să intru pe un forum unde oameni necunoscuţi vorbesc despre el.

Probabil “noul google” va avea capacitatea să investigheze reţelele ţesute între oameni, felul în care sunt conectaţi în social media precum şi interesele comune cu alţi utilizatori şi va livra conţinutul relevant în funcţie de relaţii, nu de cuvinte cheie.

Tendinţa se va manifesta probabil şi pe bloguri şi cel mai probabil puterea unui blog va fi nu în informaţiile unice pe care le aduce ci mai degrabă în relaţia pe care autorul o va dezvolta cu cititorii. Advertiserii vor fi foarte atenti la astfel de interacţiuni şi vor livra reclame în consecinţă. Nu va dura extrem de mult până când oamenii vor intelege ca un blogger care, pe langa informatia unica, are o interactiune excelenta cu cititorii, e de ajutor si intretine o comunitate, va fi mai relevant atunci când recomanda un produs decât unul care are o abordare impersonală sau o relaţie de semi-adversitate cu audienţa.

Indiferent daca asta se va întampla sau nu, acum e momentul sa uiţi de Search Engine Optimisation şi să începi să lucrezi la Community Engine Optimisation. In loc să te chinui să faci posturile tale relevante pentru motoarele de căutare, încearcă să dezvolţi relaţia cu cititorii tăi, ajută-i să înţeleagă că scrii pentru că iţi pasă de ei, nu de trafic şi pagerank-uri. Dezvoltă reţeaua finuţă de relaţii cu cititorii, fii de ajutor, pune linkuri, dă feedback, participă la acţiuni offline şi comunică real cu ei.
Tine minte că nici un articol nu începe şi nu se termină atunci când îl scrii! Contează ce ai citit înainte, cu cine ai interacţionat, ce ai cumpărat şi unde ai fost inainte de a-l citi şi contează ce vei face după ce ai apăsat butonul de publicare.
In definitiv oamenilor nu le pasă atât de mult de cât ştii până nu înţeleg cât de mult iţi pasă de ei!

După ce câţiva bloggeri cunoscuţi (1,2,3) şi-au pus capul ca să-l ridice pe ultimul clasat în Zelist până în aerul tare al vârfului clasamentului, optica bloggerilor aflaţi în plin avânt a suferit modificări radicale. Cum ascensiunea fulminantă a lui Fishilică de pe locul 43845 până pe 2358 s-a săvârşit în doar câteva zile prevăd că cererile de link exchange vor fi inlocuite de emailuri care vor suna aşa:

Salutare,

Am văzut că eşti pe un loc destul de bun în Zelist şi ai un pagerank cumsecade, mă scoţi şi pe mine, te rog, din blogroll? Trag tare ca să ajung pe ultimul loc.

K, thanx!

PS: Mă ofer să te scot şi eu pe tine din blogroll şi să scot şi linkurile către posturile tale.

Despre începutul experimentului Fishilica citiţi aici şi o analiza pertinentă găsiti pe Focusblog.

Nu am cântărit niciodată mai mult de 55 de kg în ciuda celor 175 de centimentri cu care mă laud. În clasa a șasea cântăream ceva mai mult decât un miel de Paști, dar…aveam o colegă cu 2 kilograme mai ușoară ca mine. Toate glumele care ar fi venit în direcția mea erau deturnate către ea cu contribuția mea creativă într-o genială campanie “Râde ciob de oală spartă”.

Nu știu multe despre război, dar am jucat suficiente jocuri de strategie ca să înțeleg că e mult mai profitabil să duci un război pe terenul adeversarului decât în propria bază.

Avantajele sunt  evidente: îți rămâne infrastructura întreagă, adversarul se preocupă de apărare, nu de atac, tu dictezi termenii în care se poartă lupta, discuția va fi despre cât de slabă sau puternică e baza adversarului, nu a ta. Pe tărâm blogeristic lucrurile stau destul de asemănător. Sunt destui bloggeri “slabi” care contribuie la campaniile lansate împotriva unuia sau altuia online. A se vedea #haded și @blogatu facts de pe twitter. Ca să ducem sinceritatea până la capăt trebuie să spun că cea cu @blogatu m-a prins si pe mine, până când demersul a devenit mai mult enervant decât amuzant.

Pe principiul a greși e omenește, oricare blogger poate cădea la un moment dat în colimatorul găștii de blogerii adepți ai războiului preventiv, de aceea fiecare dintre noi răsuflăm ușurați când subiectul zilei e altcineva și bineînțeles contribuim și noi la “x-ulescu facts” cu chestiuni care ni s-ar potrivi de minune și nouă.

Războiul preventiv e bun și în cazul evenimentelor “neautorizate” care implică blogosfera, de genul Ziua Bloggerilor Bucureșteni. Ca să nu mai vorbim de World Blogging Forum, la care unii bloggeri cunoscuți nu au vrut să participe pe motiv că e o chestie de campanie electorală a președintelui Băsescu ca apoi, în ziua dinaintea alegerilor să îl ridice în slăvi pe unul dintre ei care i-a luat un interviu aceluiași Băsescu.

Să combateți preventiv bine! As long as it makes you happy!