Unii prieteni atei vor obiecta aici că un ateu nu susţine că Dumnezeu nu există ci mai degrabă, dacă ar fi fost ateu ar fi spus că: “Îmi lipseşte credinţa în existenţa lui Dumnezeu”. Dar mă rog, astea sunt chestiuni tehnice, să-i lăsăm să se lămurească între ei.

Mulţimea furioasă printre care şi funcţionari (government officials)  care îl aştepta la intrarea în cladirea unde lucra, l-a agresat şi bătut până la venirea poliţiei, care l-a luat în custodie chipurile pentru propria lui protecţie.

Să fii bătut şi arestat pentru credinţa sau, mă rog, lipsa de credinţă mi se pare îngrozitor. Şi reacţia asta faţă de îngrădirea libertăţii ar trebui să o aibă orice creştin.

Mi se pare ironic să citesc că ateii români se tem de persecuţie sau chiar acuză persecuţia din România. Unii dintre ei listeaza la persecuţie: neîncrederea oamenilor în ei, discriminarea pe care o face statul când dirijează fonduri publice către instituţii religioase şi posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă dacă cineva află despre “credinţa” lor. Mă pufneşte râsul şi probabil că l-ar pufni şi pe bietul indonezian dacă ar afla. Şi i-ar pufni, daca le-ar arde de asta, şi pe miile de creştini persecutaţi într-adevăr în Indonezia.

Unii atei vor fi de acord cu mine că persecuţia nu e un subiect de luat în derâdere şi că e întotdeauna o treabă serioasă. Alţii vor purta tricouri cu ameninţări subtile la adresa creştinilor şi vor spune că e cool să zici: We love the Roman lions!  Nu-i vom lua în serios, bineînteles. Creştinii din lumea vestică nu mai sunt sub ameninţarea cu moartea. Dar altfel ar citi mesajul un indonezian sau un creştin arab persecutat pentru credinţa lui.

Dacă tricoul îl putem trece la glume proaste şi nesărate, alte chestiuni nu le mai putem pune în aceeaşi categorie. Surprinzător, deşi urăsc persecuţia pe criterii de “credinţă” la fel de mult ca şi noi uite ce zic unii dintre prietenii noştri raţionali.

Penn Jillette’s în cartea sa: God, No! zice următoarele:

The respect for faith, the celebration of faith, is dangerous. It’s faith itself that’s wrong. I deny terrorists the moral right to have faith in a god that will reward them for killing people with airplanes. That means I have to deny Christians the moral right to a faith that Jesus Christ died for their sins. That means I have to deny the warm, fuzzy faith that there’s some positive conscious energy guiding the universe. That means I have to get pissed off when Luke Skywalker trusts “the force.” …

F*** faith.

(Penn Jillette, God, No!: Signs You May Already Be an Atheist and Other Magical Tales, p. 229 (Simon & Schuster, 2011).)

Când îi asociază pe teroriştii care omoară oamenii nevinovaţi cu creştinii care cred în iertarea păcatelor prin jertfa lui Cristos sugerând că ar trebui să le aplice acelaşi tratament (I have to deny the moral right), Jillette face un joc periculos şi de acceaşi natură cu jocul autorităţilor indoneziene din cazul descris mai sus.

Orice creştin ar trebui să fie de partea ateilor persecutaţi pentru “credinţa” lor şi orice ateu ar trebui să fie de partea creştinilor ameninţaţi de filosofia de viaţă a lui Penn Jillette. Right?

Related posts:

1. De ce nu este stiinta o scuza pentru ateism Mi-a plăcut articolul lui Mircea Popescu și felul în care...
2. Bagatelizarea persecutiei Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau...
3. Credinta chiar si cea sincera poate sa fie ceva rau Un om pășește pe gheața unui lac. El crede că...

Nichita Stănescu – Lecţia despre cub

Ne uitam la o piatră care cade dacă nu e susţinută de nimic şi nu ne mirăm de asta. Ne uităm la apa care curge întotdeauna la vale şi nu ne ia prin surprindere. Vedem că soarele răsare întotdeauna dimineaţa şi că apune seara şi nu consideram fenomenul ca fiind remarcabil. Aşa se întâmplă lucurile în mod natural, nu e nimic de remarcat aici.

Dacă evoluţia  ne-a adus aici, înseamnă că ea ne-a învăţat tot ce ştim până în prezent. Ea ne-a învăţat ca e mai bine să fim egoişti, apoi tot ea ne-a învăţat să fim altruişti.  Ea ne-a invăţat să identificăm tipare apoi tot ea ne-a învăţat că designul în natură este ceva iluzoriu. Ea ne-a invăţat să îi dăm la o parte pe cei slabi şi apoi tot ea ne-a învăţat să îi susţinem.

Dar pare că a uitat să ne înveţe un lucru elementar. A uitat să ne înveţe că moartea e la fel de naturală ca şi curgerea apei la vale, ca şi căderea pietrei întotdeauna spre pământ, ca şi răsăritul şi apusul zilnic.

Pe planetă oamenii mor cu o frecvenţă de 2 pe secundă şi totuşi moartea ni se pare la fel de nenaturală ca şi curgerea apei la deal. Moartea cuiva ne surprinde întotdeauna aşa cum venirea iernii surprinde autorităţile. Ne ia prin surprindere întreruperea vieţii ca şi cum viaţa veşnică, nu moartea, ar fi standardul.

Ceva în interiorul nostru ne spune că “nu e corect” ca oamenii să moară. Că nu aşa “ar trebui” să se întâmple lucrurile. Vedem moartea ca fiind colţul spart al cubului perfect şi  nu spunem că cubul cu colţul spart e normal. La fel de tare ne surpinde şi boala şi nedreptatea oamenilor şi niciodată nu ne împăcăm cu ideea că aşa e natural.

Dacă evoluţia ne-a învăţat tot ce ştim, a uitat să ne predea lecţia de bază: e natural să mori, deci nu te mai mira!

Ciclul nastere, maturizare, reproducere, moarte ni se pare stupid şi inutil. Şi deşi nu căutăm sensuri ascunse in spatele curgerii apei la vale, pentru un motiv sau altul căutăm sensuri în spatele ciclului vieţii. Şi chiar dacă evoluţia ne-a învăţat că nu ar trebui să existe răspunsuri continuăm să ne punem întrebări: de unde venim, care e sensul existenţei, unde ne ducem.

Related posts:

1. De ce nu este stiinta o scuza pentru ateism Mi-a plăcut articolul lui Mircea Popescu și felul în care...
2. Stii ca ai imbatranit daca 1. Ai format un număr de telefon învârtind un disc...
3. De ce n-am mai zis nimic Mi-am propus sa scriu cinci posturi pe saptamana si cred...

Într-o traducere aproximativă  in română găsiţi mai jos citatul din The Descent of man, capitolul 5, urmat de textul in engleză.

În cazul sălbaticilor, cei slabi la trup sau la minte sunt eliminaţi repede; şi cei care supravieţuiesc dovedesc în mod obişnuiţi o stare a sănătăţii viguroasă. Noi, oamenii civilizaţi, pe de altă parte facem totul să ocolim procesul eliminarii; construim azile pentru debili mentali, pentru schilozi; instituim protecţia socială; şi medicii noştri îşi exercită cele mai bune abilităţi ca să salveze viaţa oricui, până în ultimul moment. Sunt motive să credem că vaccinarea a salvat mii, care altfel, din cauza unei constituţii slabe ar fi murit de variolă. Astfel membrii slabi ai societăţilor civilizate îşi propagă speţa. Niciun crescător de animale domestice nu se va îndoi de faptul că aceasta fapt este foarte dăunător rasei umane. E surprinzător cât de rapid, grija sau grija greşit direcţionată, conduce la degenerarea unei rase domestice; dar exceptând însuşi cazului omului, aproape nimeni n-ar fi atât de ignorant încât să permită celor mai slabe animale ale sale să se reproducă.

With savages, the weak in body or mind are soon eliminated; and those that survive commonly exhibit a vigorous state of health. We civilised men, on the other hand, do our utmost to check the process of elimination; we build asylums for the imbecile, the maimed, and the sick; we institute poor-laws; and our medical men exert their utmost skill to save the life of every one to the last moment. There is reason to believe that vaccination has preserved thousands, who from a weak constitution would formerly have succumbed to small-pox. Thus the weak members of civilised societies propagate their kind. No one who has attended to the breeding of domestic animals will doubt that this must be highly injurious to the race of man. It is surprising how soon a want of care, or care wrongly directed, leads to the degeneration of a domestic race; but excepting in the case of man himself, hardly any one is so ignorant as to allow his worst animals to breed.

No related posts.

1. Creştinul cultural. Nu are mare idee despre ce ar trebui să creadă, de fapt nu prea se omoară cu credinţa. La Paşti, Crăciun, onomastice respectă tradiţia. Mai ales când tradiţia implică băutură şi mâncare. În rest, chestiunea cu credinţa…poate mai la bătrâneţe, dacă o mai apucăm. Se conduce după zicala: Să nu faci ce zice popa, să faci ce face popa, mai ales dacă popa e om de viaţă.

2. Creştinul ereditar. Pentru că s-a născut aici iar aici majoritatea sunt creştini, e o mândrie să îşi declari apartenenţa la religia locului/părinţilor/strămoşilor. Motto-ul lui: M-am născut într-un garaj, asta înseamnă că sunt o maşină.

3. Creştinul microbist. Ca orice microbist care n-a dat niciodată cu piciorul în minge, dar ţine foarte tare cu o echipă şi creştinul din categoria asta nu practică “sportul”, dar e un mare susţinător. Arborează simboluri religioase specifice echipei religioase respective, face mare caz de ele, dar asta nu are mare legătură cu viaţa lui de zi cu zi. Ex: dacă e taximetrist poartă cu mândrie icoane şi/sau îşi face cruci când trece pe lângă biserici, dar la o adică te fentează la bani şi nu-ţi dă înapoi telefonul dacă l-ai uitat la el în maşină.

4. Creştinul practicant de duminică şi sărbătorile legale. E nelipsit de la biserică în zilele astea, într-un fel e de părere că îi face o favoare lui Dumnezeu şi speră ca El să-i întoarcă favorul în timpul săptămânii. Dar dacă nu are nevoie de un favor special în săptămâna aia nu prea îşi mai bate capul cu chestiunea numită Dumnezeu. Se conduce după zicala: Cred în Dumnezeu pentru că mă ajută. Exact aşa cum cred în bicicletă.

5. Creştinul – cititor de cartele perforate. Abordează viaţa creştină ca pe un set de instrucţiuni precise sau ca un contract. Ca să îmi fie bine trebuie să…şi se ţine de reguli cât de riguros poate. În aparenţă totul e ok, dar dacă lucrurile nu merg cum se aşteaptă se blochează. Atunci când se blochează are 2 alternative. Fie trece la punctul 6, fie spune: “pentru că Dumnezeu nu s-a ţinut de contract, înseamnă cu Dumnezeu nu există.

6. Creştinul care îl urmează pe Cristos. Creştinismul lui nu e un set de reguli ci o relaţie. Nu înţelege toate aspectele învăţăturii, nu are răspunsuri la toate întrebările, nu a scăpat de îndoieli. Uneori se comportă urât, alteori se supără pe Dumnezeu şi nu mai vrea să aibă de-a face cu El, dar îşi revine şi merge înainte.  Ca în orice relaţie adevărată, pe măsură ce “trăieşte mai mult cu Dumnezeu” se apropie mai mult de El, se maturizează, creşte. Motto-ul lui: Nu sunt perfect, sunt doar iertat.

Sper că am fost de folos şi am lămurit puţin lucrurile. Tu la care categorie te încadrezi cel mai bine?

Related posts:

1. Dumnezeu te urmareste pe Twitter Cu câteva zile în urmă am primit pe email notificarea...
2. Daca iei initiativa faci prozelitism. Si asta e rau? “Mesajul creștin nu a fost cerut, și asta e prozelitism”...
3. Nu exista Rai pentru computerele stricate. Despre statui și logică Doi oameni eșuează pe o insulă....

Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau chiar persecuţie în Romania. E dreptul lor.

Mă întreb însă  ce îi trece prin cap unui ateu care dă 20 de dolari pe tricoul ăsta şi cum ar trebui să mă simt eu ca practicant creştin când văd asta.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu subiectul persecuţiilor, un mic rezumat: începând cu Nero, continuând cu Domiţian, Traian (da, strămoşul nostru), până la Decius, Diocleţian şi Iulian Apostatul creştinii au fost persecutaţi şi martirizaţi. Unii dintre ei au ajuns şi prânz pentru leii pentru care îşi declară iubirea o parte dintre clienţii magazinului  http://www.atheists-online.com
Da, ştiu, trăim într-o ţară liberă, fiecare poate să poarte ce tricou vrea. Mă întreb cum s-ar simţi prietenii atei dacă ar vedea prin magazine tricouri pe care să scrie I love Medieval Inquisition. 

Ironia situaţiei e cu atât mai mare atunci când afli că primii creştini (şi cei mâncaţi de lei) erau acuzaţi printre altele şi de… ateism

Persecuţia creştinilor, chiar dacă nu se întâmplă cu aceeaşi intensitate în tările unde se vinde tricoul de mai sus, este un subiect de actualitate. Creştinii încă mor pentru credinţa lor, unii în moduri la fel de crude ca cele pentru care îşi declară iubirea proprietarii de tricouri cool.

PS: Doar de dragul discuţiei să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă pe liste ca: 20 coolest atheist T-shirts for sale on the web ar fi figurat tricouri cu inscripţii ca I love Austrian Concentration Camps sau I love Christian Crusades.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...

Dintre toate grupările şi asociaţiile, “umaniştii” sunt cei mai vocali când e vorba de risipirea banului public. Bunăoară, umaniştii/ateii militanţi protestează împotriva sponsorizării de către stat a Catedralei Mântuirii Neamului şi atrag atenţia că sunt mult mai multe biserici decât spitale sau şcoli. Că statul plăteşte salariile preoţilor şi aşa mai departe. Poate nici nu e nevoie de fii ateu sau umanist ca să fii de acord cu ei în punctele astea.

Ce se observă însă, este că oamenii ăştia sunt preocupaţi de cheltuirea banului public doar într-un singur caz: când acesta finanţează orice are legătură cu religia. În rest, nu auzim mari proteste.

Dată fiind aceasta preocupare umanistă pentru cheltuirea echilibrată a banilor statului întreb şi eu: Cu cine cheltuie mai mulţi bani statul român, cu consumatorii de religie sau cu consumatorii de alcool?

A făcut vreo asociaţie umanistă un calcul din care să reiasă câţi bani cheltuie statul român cu spitalizarea celor care abuzează de alcool? Cât ne costă toate accidentele provocate de soferi care conduc sub influenţa alcoolului? Cat costă compensarea medicamentelor pentru cei care suferă de diverse afectiuni datorate consumului de alcool? Nu, dar calculează fiecare bănuţ care merge spre chestiuni care au legătură cu religia.

Bine, se poate argumenta că alcoolul aduce bani la buget, nu doar consumă, dar acelaşi argument ar putea fi folosit şi pentru legalizarea consumului de droguri: ar aduce bani la buget prin taxe şi ar scădea cheltuielile cu departamentele care luptă împotriva traficului şi consumului.

Un alt argument, cu care sunt de acord, ar fi că dacă religia e atât de benefică pentru oameni, să plătească pentru ea cei care beneficiază, nu şi cei care nu.  Respectiv să plătească pentru biserici cei care merg la biserică. În acest caz mă întreb de ce nu vedem rapoarte ale asociaţiilor “umaniste” care să demaşte cheltuirea bănuţului public pe serviciile de Salvamont. Eu unul nu beneficiez de serviciile salvamont şi de aceea mi se par inutile. Dacă aş fi umanisto-ateu interesat de bunul mers al societăţii ar trebui să cer acelaşi lucru: să le finanţeze numai cei care beneficiază de ele. Căci ce altceva fac cei de la Salvamont dacă nu îi salvează pe cei care de bună voie se pun în situaţii riscante sau ignoră cu bună ştiinţă regulile. Ei bine, dacă le place să trăiască aşa, să plătească ei, nu noi, restul societăţii, cuminţi şi aşezaţi la locurile noastre. Auzim vreun protest? Nu, pentru că Salvamontul nu are legătură cu religia.

Da, dar Salvamontul sprijină turismul, care aduce bani la buget. Vreţi să vorbim şi despre turismul religios care aduce bani la buget?

Şi în final de ce nu auzim proteste umaniste faţă de construirea din bani publici a stadionului National Arena – 234 milioane euro (în lei cam 966 milioane – cam cât s-a dat în 10 ani pentru construcţii de biserici). Cu siguranţă că, dacă stadionul ar fi fost folosit exclusiv pentru ceremonii religioase am fi văzut ceva proteste şi auto-incendieri publice. Dar aşa, e linişte în tabăra prietenilor ateisto-umanişti.
Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul ar putea suna astlfe în varianta “umanistă”: duşman mi-e risipirea banului public, dar mai duşman mi-e religia. 

Pentru amatorii de statistici, cineva şi-a făcut timp să vadă cam cât s-a cheltuit pentru “religie”, sănătate şi educaţie în ultimii 4 ani.

2011

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 28.386.000 RON

(ATENŢIE! nu doar pentru Biserica Ortodoxă Română, ci pentru toate cultele recunoscute)

NOTA: pentru anul 2011 Catedrala Mântuirii Neamului a primit 10.000.000 RON, în plus faţă de suma de mai sus

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 248.637.000 RON (pt. toate cultele!)

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 8.555.504.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.417.609.000 RON

2010

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 40.000.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 278.124.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 14.590.490.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.191.554.000 RON

2009

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult: 105.838.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical: 270.859.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării: 11.985.459.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.218.865.000 RON

2008

Sprijin pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult:  123.012.000 RON

Sprijin salarial acordat personalului clerical:  168.123.000 RON

Ministerul Educaţiei şi Cercetării:  15.833.082.000 RON

Ministerul Sănătăţii: 4.969.474.000 RON

Related posts:

1. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
2. Cum a cazut Galileo victima razboiului dintre stiinta si religie. Mituri ateiste Că Galileo a fost un luptător secularist împotriva religiei organizate,...
3. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

Urmăriți, vă rog, clipul BBC și prezentarea TED de la sfârșitul articolului. Vă asigur că nu vă veți plictisi indiferent de care parte a baricadei vă aflați. Le-am descoperit pe blogul lui Emi Pavel și mi s-au părut de-a dreptul fascinante.

Într-unul din clipurile de la TED vocea din off spune: evolutia a generat multe specii. Și într-adevăr unele sunt mai avansate decât altele. Față de primele forme de viață mecanică, ultimele generații sunt foarte evoluate. Chiar acum lucrează la generația a șaptea, o turmă de șapte animale ce vor trăi pe plajele din Olanda. Acestea vor fi capabile să se miște chiar în absența vântului.

În clipul de la BBC Jansen spune la un moment că din acestă încercare de a crea forme de viață a descoperit problemele pe care adevăratul Creator le-a întâmpinat când a creat acestă lume. Am zâmbit când am citit despre problemele Creatorului. M-am gândit ca deocamdată creaturile lui nu sunt suficient de evoluate încât să îi pună adevărate probleme.

Mi le închipui într-o zi, dacă Jansen va trăi suficient de mult încât să facă unele cu conștiință de sine, vorbind între ele și filosofând despre modul în care a apărut viața mecanică. Și nu e greu de închipuit că unele vor spune că au fost create, în timp ce altele vor argumenta că au fost rezultatul evoluției. Cât despre Jansen…unele îl vor adora, altele îl vor ignora, altele supărate pe existența lui de-a dreptul, vor scrie cărți cu titluri ca: The Jansen Delusion și Jansen is not great.

Poze cu “animalele” de plajă găsiți aici iar pe site-ul în engleză le vedeți în mișcare.

Citiți și articolul din Wired pentru mai multe amănunte.

“A self-styled god, Jansen is evolving an entirely new line of animals: immense multi-legged walking critters designed to roam the Dutch coastline, feeding on gusts of wind. Over the years, successive generations of his creatures have evolved into increasingly complex animals that walk by flapping wings in response to the wind, discerning obstacles in their path through feelers and even hammering themselves into the sand on sensing an approaching storm.”

No related posts.

Doi oameni eșuează pe o insulă. Unul dintre ei crede că insula este pustie și că așa a fost dintotdeauna, celălalt crede că insula este sau a fost locuită. La un moment dat găsesc în interiorul insulei o statuie care seamănă foarte mult cu un om. Unul dintre ei susține că este o formațiune stâncoasă modelată de forțele naturii, perfect explicabilă prin acțiunea acestora, celălalt că e creația unui om.

Întrucât amândoi au în față același obiect, concluziile lor diferă nu atât datorită observațiilor “științifice” adunate la fața locului cât mai ales datorită premiselor individuale.

1. Din moment ce insula nu este și nu a fost locuită niciodată, e neapărat necesar ca forțele naturii să fi modelat statuia.

2. Din moment ce insula este sau a fost locuită e foarte probabil ca statuia să fie creația unei ființe inteligente și să fi fost făcută cu un scop.

Unul e liber să investigheze în două direcții iar celălalt e limitat la o singură opțiune.

Premisele celui de-al doilea îi dau libertatea să ia în considerare că, chiar dacă insula este sau a fost locuită, există totuși o șansă ca statuia să fi putut fi totuși modelată de forțele naturii.

În cazul primului, chiar premisele sunt cele care îi limitează plaja de opțiuni. El este obligat să creadă că statuia este rezultatul forțelor naturii și că nu servește nici unui scop.

Fizica și metafizica computerelor

“Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric”, a declarat Stephen Hawking acum câteva zile, pentru “The Guardian”. – EVZ.ro

E ușor să fii ridicol dacă vrei să scrii un articol în care îl contrazici pe Hawking. Un om de știință atât de proeminent e imposibil de contrazis de muritorii de rând. Poți doar să aduci citezi un alt om de știință care spune că “afirmațiile unui om de știință nu sunt afirmațiile științei”.

Singurul mod în care Hawking ar fi putut să aibă acces la o informație de genul existenței vieții după moarte ar fi fost dacă ar fi murit și ar fi înviat sau dacă a studiat cazul unui astfel de om. Ca om de știință, mijloacele pe care le are la dispoziție nu îl îndreptățesc să facă astfel de afirmații decât dacă se aventurează pe tărâmul metafizicii. Iar la metafizică și la fotbal se pricepe toată lumea și Cornel Dinu, de exemplu.

Stephen Hawking a afirmat de curând că nu e nevoie de Dumnezeu pentru apariția universului din moment ce exista legea gravitației (apropo, nu a explicat cum se face că exista o lege care nu are un început sau un creator). Dacă Dumnezeu nu există și totul se desfăsoară în plan material, e logic că nu există ceva după moarte. Filosofia naturalistă la care se pare că a aderat nu îi permite să ia în considerare existența unei vieți după moarte.

Concluziile, chiar și cele ale oamenilor de știință sunt bazate în bună parte pe axiomele inițiale.

Din acest punct de vedere, premizele lui Hawking (complet naturaliste) îl conduc obligatoriu la concluzia că nu există viață după moarte iar creierele noastre sunt niște computere (modelate de forțele oarbe ale naturii) care funcționează momentan, dar care se vor strica și cu asta se încheie tot.

Mi s-a defectat de câteva ori calculatorul, dar am reușit să salvez informația de pe hard disk. Chiar dacă a murit hardware-ul, software-ul a reușit să îi supraviețuiască bine mersi.

Nu există Rai pentru computerele stricate, zice Stephen Hawking. Măcar ne lasă speranța că există Rai și Iad pentru sistemele de operare.  Unele dintre ele chiar merită să fie chinuite veșnic. De exemplu Vista.

Related posts:

1. De ce nu este stiinta o scuza pentru ateism Mi-a plăcut articolul lui Mircea Popescu și felul în care...
2. Poate stiinta sa explice prajitura matusii Matilda? Despre ceea ce poate sau nu poate știința să explice....

Pentru că articolul lui Mircea duce discuția putin la ignoranță ca vector al ”credinței” și cunoașterea ca vector al ateismului o să dau mai jos o ilustrație preluată din cartea God’s Undertaker. Has science buried God a lui John Lennox (Profesor de Matematică la Oxford).

Să presupunem că arătăm o mașină unor oameni care au trăit izolați. Pentru că ei nu înțeleg cum funcționează, ar fi tentați să spună că există o zeitate care face motorul să se miște. Ignoranța lor i-a condus astfel la credința într-un zeu al motorului. Desigur, unii mai curajoși au deschis capota și ceea ce au văzut li s-a părut foarte pământean, dar n-au îndrăznit să spună că nu e vorba de un Dumnezeu pentru că nu aveau cunoștințele necesare. Unul dintre ei a plecat la scoală și a invățat cum funcționează un motor. S-a întors, le-a explicat și le-a spus: vedeți, nu există nici o zeitate, totul e știință.

Dar faptul că astăzi înțelegem cum funcționează “motorul” nu elimină existența unui proiectant. Ba dimpotrivă, o implică!

Citiți o altă ilustrație despre întrebările la care poate și nu poate răspunde știința în articolul:

Poate stiinta sa explice prajitura matusii Matilda?

Related posts:

1. Poate stiinta sa explice prajitura matusii Matilda? Despre ceea ce poate sau nu poate știința să explice....
2. Cum a cazut Galileo victima razboiului dintre stiinta si religie. Mituri ateiste Că Galileo a fost un luptător secularist împotriva religiei organizate,...
3. Doua extensii pentru Chrome care fac Tweetdeck aproape inutil De mai multa vreme scriu pe twitter direct de pe...

“Să ne imaginăm că mătușa Matilda a pregătit o prăjitură excelentă și o prezentăm spre analiză unui grup de oamenii de știință de top. Eu, ca maestru de ceremonie, le cer să-mi explice prăjitura iar ei se apucă de lucru. Specialistul în nutriție ne va spune despre numărul de calorii din prăjitură și despre efectele nutriționale; biochimistul ne va informa despre structura proteinelor, grăsimilor, etc; chimistul despre elementele implicate și felul în care sunt legate; fizicianul va analiza prăjitura în termenii particulelor fundamentale iar matematicienii ne vor oferi, fără îndoială, un se de ecuații care să descrie comportamentul acelor particule.

Acum că toți acești experți, fiecare folosind termenii propriei discipline științifiice, ne-a dat o descriere exhaustivă a prăjiturii, putem să spunem că prăjitura a fost complet explicată?

Cu siguranță ne-a fost dată descrierea a cum a fost făcută prăjitura și cum componentele care o constituie se relaționează unele la altele, dar să presupunem le pun acum grupului de experți o întrebare finală: De ce a fost făcută această prăjitură? Expresia de pe fața mătușii Matilda arată că ea știe răspunsul, pentru că ea a făcut prăjitura și a făcut-o cu un scop. Dar toți nutriționiștii, biochimiștii, chimiștii, fizicienii și matematicienii din lume nu pot să răspundă la întrebare și nu e insultă la adresa disciplinelor lor să afirmăm încapacitatea lor de a răspunde la întrebare. Disciplinele lor care au de-a face cu întrebările despre natura și structura prăjiturii, răspund la întrebarea ”cum”, dar nu pot răspunde la întrebarea ”de ce”  care se referă la scopul pentru care a fost făcută prăjitura.

De fapt, singurul mod în care putem găsi un răspuns este dacă mătușa Matilda ni-l ”revelează”. Dar dacă ea nu ni-l va face cunoscut, adevărul este că nici un fel de știință nu ne va ajuta.

…………………

Medawar spune că ”Existența unei limite în știință este aratată limpede de inabilitatea de a răspunde la întrebările pe care le pun copiii, întrebări elementare care au de-a face cu începutul și sfârșitul, întrebări ca acestea: Cum a început totul? De ce suntem aici? Care este scopul vieții”

Francis Collins, directorul Human Genome Project, de asemenea subliniază:  ”Știința este fără putere în fața unor întrebări ca: De ce există universul? Care este sensul existenței umane? Ce se întâmplă după ce murim? ”

Related posts:

1. Cum a cazut Galileo victima razboiului dintre stiinta si religie. Mituri ateiste Că Galileo a fost un luptător secularist împotriva religiei organizate,...