Ateismul militant şi-a propus să ne scape de superstiţia asta numită religie care, în opinia lor ne face rău. Foarte bine! Dar ce ne propun să punem în loc?

Hai sa explorăm opţiunile pe care ni le oferă ateismul. Acestea sunt în principal două: nihilismul şi existenţialismul.

Nihilismul

Nu există bine şi rău, nu există corect şi greşit într-un mod obiectiv, ceea ce este, este şi tot ceea ce suntem şi ni se întâmplă e lipsit de vreun sens sau scop, obişnuiţi-vă cu ideea, disperaţi şi muriţi, ne propune ateul nihilist.   Practic imi cere să cred că pe lumea asta nimic nu are sens, cu excepţia poziţiei lui.

Existenţialismul

Este adevărat că nu există sens, bine şi rău, corect şi greşit în mod obiectiv, dar putem inventa noi înşine sensuri şi scopuri pentru existenţă, putem să ne facem noi înşine o direcţie în care să mergem şi un sistem de bine şi rău şi apoi să mergem în direcţia aia, zice ateul existenţialist.

Aşadar, acesta din urmă îmi cere să renunţ la o religie despre care credeam sincer că e adevărată şi să îmbrăţisez una despre care ştiu sigur că a fost inventată.

Odată ce m-a convins că nu există SENS, îmi cere să inventez eu unul şi apoi să cred în el. Sau şi mai rău, imi cere să cred într-un sens inventat de alţii.

E ca în bancul pe care vi l-am promis in titlu.

Iepuraşul alerga prin pădure. La un moment dat se întâlneşte cu vulpea care fuma la umbra unui copac. Vulpeo, eşti nebună, îţi distrugi sănătatea şi îţi pierzi şi timpul. Hai cu mine să alergăm, să fim în formă, viaţa e frumoasă, etc. Vulpea se lasă convinsă şi începe să alerge şi ea. Se întâlnesc cu lupul care bea bere după bere la umbra unui copac. Lupule, eşti nebun, iţi distrugi sănătatea, viaţa e frumoasă, mai bine hai cu noi să alergi, să te simţi bine, etc. Lupul varsă berile şi începe să alerge şi el. Se întâlnesc cu ursul care îşi pregătea o ţigară cu marijuana. Ursule, îţi distrugi viaţa, bagi droguri în tine ca fraierul, mai bine alergi şi tu cu noi.
La care ursul ridică ochii plictisit: Ce sunteţi, mă, aşa proşti? De câte ori ia iepuraşul Ecstasy, alergaţi toţi ca nebunii.

Ateismul militant e lipsit de sens chiar şi dacă Dumnezeu nu exista! 

Related posts:

1. Credinta chiar si cea sincera poate sa fie ceva rau Un om pășește pe gheața unui lac. El crede că...
2. Pseudofilosofii (1) Sa tragi concluzia că Dumnezeu nu există pentru că slujitorii...
3. Despre inconsecventa la crestini si la ateii militanti Dacă eşti cititor al acestui blog de ceva vreme, ştii...

Aşadar…

Dacă eşti creştin

şi crezi că există Dumnezeu, există viaţă după moarte, există rai şi există iad, dacă crezi că Iisus este singura cale către Dumnezeu şi eşti convins că acesta este adevărul, nu doar părerea ta, atunci, dacă eşti consecvent cu propriile credinţe,  dintre toate lucrurile pe care ai putea sa le faci  în viaţă nu e nici unul atât de important ca a le aduce oamenilor la cunoştinţă acest lucru. Dacă eşti conştient că peste 100 de ani vei fi cu siguranţă mort şi aşa vor fi şi cei la care ai ţinut sau i-ai cunoscut, atunci este logic că prioritatea ta cea mai mare ar fi să le comunici oamenilor vestea bună a iertării prin Cristos.

Deşi noi creştinii suntem convinşi (sau cel puţin pretindem) că acesta este adevărul, nu ne trăim vieţile consecvent. Prietenii noştri atei ar putea să ne spună: voi vă lăudaţi că credeţi una, dar vă trăiţi vieţile ca şi cum nu ar fi aşa. Şi ar avea dreptate.

Este ca şi cum ai şti că toţi oamenii sunt infectaţi cu un virus ucigaş şi dacă nu iau medicamentul potrivit vor muri cu siguranţă iar tu ti-ai trăi viaţa normal. Ai trece pe lângă vecini, colegi, prieteni fiind conştient că mai devreme sau mai târziu vor fi ucişi de virus şi nici nu ai catadicsi să deschizi subiectul. E drept că ei s-ar putea să nu te creadă, să râdă de tine şi să te considere vândut companiilor farmaceutice care vor să facă bani pe spinarea naivilor sau să creadă că eşti unul dintre obsedaţii din secta “sănătoşilor” care nu ştiu altceva decât să vorbească despre viruşi şi moarte. Înţeleg aspectul ăsta, dar dacă ei nu sunt conştienţi de situaţia lor iar tu eşti, iar medicamentul ar fi gratis, ar fi inadmisibil să laşi să treacă cineva pe lângă tine fără să deschizi subiectul.

Dacă suntem convinşi într-adevăr că aşa stau lucrurile în realitate, atunci, acţiunile noastre ar trebui să fie în concordanţă. Ce vedem in realitate? Vedem că nu sunt.

Şi atunci, pentru creştini, întrebarea este: de ce alegi să trăieşti ca şi cum aceste lucruri n-ar fi adevărate?

Dacă eşti ateu militant,

şi eşti convins că nu există Dumnezeu, viaţă după moarte, rai şi iad şi că tot ce suntem este aici şi acum, dacă eşti convins că peste 100 de ani vei fi mort şi tu şi majoritatea celor pe care i-ai cunoscut,  atunci ştii că nimic nu va mai conta pentru tine sau pentru ei din moment ce veţi fi morţi. Ştii că atunci nu te va mai încălzi cu nimic faptul că ai dus o viaţă echilibrată sau dezechilibrată, că ai trăit mult sau că ai trăit puţin, că ai fost egoist sau că ai fost altruist, că ai fost celebru sau anonim.

Cu toate că eşti conştient de asta, cu toate că afirmi că viaţa nu e altceva decât un accident cosmic şi că ceea ce experimentăm astăzi este doar un lung şir de evenimente care se determină unele pe altele şi care în esenţă nu au nici un înţeles sau scop, tu trăieşti ca şi cum viaţa ar avea semnificaţie.

Deşi crezi că nu există un standard obiectiv de bine sau rău, tu te comporţi ca şi cum ar exista.

Deşi eşti convins că nu există un standard obiectiv de corect şi greşit (right and wrong) şi de aceea nici ceva moralitate obiectivă , tu te comporţi ca şi cum ar exista moralitate, ca şi cum moralitatea ar fi altceva decât un mecanism care a permis supravieţuirea celor mai adaptate societăţi sau indivizi la anumite condiţii.  Am văzut atei care îşi petrec timpul încercând să-i convingă pe religioşi că greşeşc, spunând în stânga şi în dreapta că “ar trebui” să facem una şi să nu facem alta când ei sunt convinşi că în realitate ar trebui să spună: ar trebui să facem ceea ce e mai convenabil pentru mine ca ateu decât ceea ce e convenabil pentru tine ca religios. 

Şi deşi ştii că lucrurile astea nu există, tu te comporţi ca şi cum ar exista. Acum să fim bine înţeleşi, eu mă bucur din toată inima că tu trăieşti ca şi cum existenţa noastră ar avea semnificaţie, ca şi cum ar binele şi răul, corectul şi greşitul ar fi parte a realităţii, nu doar părerea ta personală. Dar, in timp ce mă bucur de asta, vreau să te anunţ că trăieşti într-o himeră. Alegi să te păcăleşti pe tine însuţi iar asta este ceea ce Dawkins numeste delusion.

Întrebarea este: de ce alegi să trăieşti în această iluzie şi să te păcăleşti pe tine însuţi?

Related posts:

1. Fel de fel de crestini Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei,...
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. 7 adevaruri despre casatorie valabile si in blogging 1. Pasiunea e bună, dar nu durează o veşnicie. Când...

Aşadar, iată clipul şi după el şi răspunsul meu.

Dacă nu aveţi timp să-l urmăriţi pe tot,  e suficient să urmăriţi până la minutul 3:32. Vom lua în discuţie doar primul exemplu oferit în clip.

Aşadar, pe scurt clipul vrea să ne arate că putem avea o bază pentru moralitate chiar dacă Dumnezeu nu există şi că ştiinţa ne dă argumente pe baza cărora să afirmăm dacă o acţiune e morală sau imorală.

În primul exemplu prezentat în clip, anumiţi copii sunt consideraţi vrajitori şi făcuţi responsabili pentru calamităţile naturale care se abat asupra satului. Ei sunt izgoniţi sau omorâţi din cauza asta. Dar ştiinţa ne arată că aceşti copii nu pot fi responsabili pentru aceste evenimente întrucât au cauze naturale şi de aceea avem o bază pe care să afirmăm că e greşit să fie omorâţi.

Care e problema cu asta?

Nu e nici o problemă în a afirma că e greşit să omori sau să-i alungi pe aceşti copii. Toată lumea e de acord până aici. Problema e cu pretenţia nefondată a creatorilor clipului, aceea că ştiinţa este cea care ne da o bază pentru moralitate. S-o luăm pe bucăţi.

Ştiinţa ne spune că aceste calamităţi sunt evenimente naturale şi deci nu pot fi cauzate de aceşti copii. Adică aceşti copii nu sunt vinovaţi de ceea ce li se pune în seamă.

Suntem de acord că o astfel de afirmaţie este de competenţa ştiinţei.

Însă argumentul complet este următorul:

1.  E greşit să omori oameni nevinovaţi

2. Ştiinţa ne arată că aceşti copii sunt nevinovaţi

De aceea, e greşit să îi omori pe aceşti copii.

Numai că afirmaţia numărul 1 este deja prezumată a fi adevărată de către cei care au făcut clipul şi nu ne dau nici o bază ştiinţifică pentru asta. Iar ăsta este “păcatul” clipului. Pretinde că ne dă o bază ştiinţifică pentru moralitate, dar foloseşte în argumentaţie presupoziţii “ne-stiinţifice”.

Aşadar noi ştim că este greşit să omori acei copii doar pentru că deja ştim că a omorî oameni nevinovaţi este greşit. Dacă n-ar fi greşit să omori oameni nevinovaţi, n-afi fi greşit nici să îi omori pe acei copii.  In stabilirea  moralităţii pe bază ştiinţifică, autorii operează deja cu concepte morale. E ca şi cum am spune că un cerc este figura geometrică cu formă circulară.

Pe ce bază (ştiinţifică) putem  să afirmăm că e greşit să omori oameni nevinovaţi?

Ştiinţa ne poate ajuta să determinăm dacă aceşti copii sunt vinovaţi, dar nu ne poate spune dacă e greşit sau nu să omori oameni nevinovaţi.

Un argument mult mai bine formulat, găsiţi aici:

Putem avea o moralitate bazată pe știință?

Related posts:

1. Sansa si necesitatea unui agent inteligent Intrebarea e simplă. Dacă ai găsi întâmplător zidul ăsta undeva,...
2. De ce recurge Dumnezeu la amenintari Unul dintre comentatorii cu care am o discutie lungă şi,...

“Daca exista un D-zeu si este asa de omniscient precum spun religiosii, eu sunt sigur ca acel dumnezeu are o metoda prin care poate sa ma determine pe mine sa fac una sau alta si care nu implica tortura si amenintari. Eu asa cum sunt, departe de-a fi vreun demiurg – eu am niste metode prin care ii conving pe oameni de adevarul anumitor idei – si acelea nu implica amenintari, torturi, intimidari. Eu zic ca pura ratiune e cea mai tare intimidare. Pe undeva cristian incearca sa demonstreze ca exista un d-zeu imbecil – unul care nu are sufiecienta “dreptate” sa te convinga – si din cauza asta recurge la amenintari.

Imi pare rau, e prea prozaic. Un dumnezeu dupa mintea mea ar trebui sa-mi fie mie superior iar ala crestin arata pe langa mine ca un om primitiv.” 

Practic întrebarea este: dacă Dumnezeu e omniscient de ce nu vine cu o metodă de convingere care să nu implice ameninţări cu tortura?

Unul dintre copii a dorit să se joace cu cuţitul când era mai mic. I-am spus, tati, daca te joci cu cuţitul o să te tai şi o să te doară, o să curgă sânge. Nu te juca cu cuţitul că o să suferi!

El mi-a replicat: tată, daca eşti aşa deştept şi matur, de ce nu găseşti o metodă de convingere care să nu implice ameninţarea cu tortura?

Situaţia e ipotetică şi uşor absurdă. Nu putea un copil să vină cu o astfel de replică, dar hai să presupunem că ar fi venit. Ce-aş fi putut să îi zic? Tati, nu e nici o ameninţare, e o consecinţă. Dacă te joci cu cuţitul, te tai, iar asta doare. Copilul ar fi putut veni cu o altă replică: dacă mă tai, e vina ta, pentru că tu ai adus cuţitul în casă.

Eu voi putea să îi interzic copilului să se joace cu cuţitul până la o anumită vârstă, de atunci încolo e responsabil pentru acţiunile lui. Dacă se joacă cu cuţitul şi se taie, îl doare şi suferă, e o decizie pe care a luat-o în cunoştinţă de cauză.

In acelaşi fel, Dumnezeu, “ne ameninţă”: dacă alegi să Mă respingi definitiv,  să ştii că o să te doară! Nu e o ameninţare, dar nu poţi să fii despărţit de Mine şi fericit! Ai libertatea să alegi. Acum poţi!

Related posts:

1. Cand ai copii inveti cum e sa fii Dumnezeu Mihai şi Ciprian sunt nişte copii foarte cuminţi şi ascultători....
2. N-ai nevoie de Dumnezeu ca sa fii un om bun. Ci doar sa fii ateu O campanie derulată de American Humanist Association în timpul sărbătorilor de...
3. Pacalirea este buna Mi-am amintit o poveste pe care mi-a spus-o tata şi...

Exista suficienţi oameni care să opteze pentru varianta a).

Unii vor spune că, întrucât am descoperit legile fizicii şi chimiei care se aplică în cazul bulgărilor de zăpadă, varianta unui agent inteligent nu mai este necesară.

Alţii vor spune că: Because there are laws such as the laws of chemistry and physics, the wall can and will create itself from nothing.

Alţii că, întrucât oamenii s-au omorât unii pe alţii in numele unui agent inteligent, nu numai că acesta nu există ci chiar credinţa în existenţa lui este ridicolă, periculoasă şi trebuie eradicată.

Sau vor susţine că din moment ce oamenii au idei diferite sau chiar contrare despre cine şi cum este acest agent inteligent, acestea se anulează unele pe altele şi de aceea nu există un agent inteligent. Şi, vor adăuga ei, odată ce am admis ca explicatie existenta unui agent inteligent, întreaga ştiinţă se va prăbuşi întrucât, ştiinţa ca să fie ştiinţă trebuie să plece întotdeauna de la premise naturaliste.

Ne e uşor să recunoaştem designul atunci când îl vedem şi nu ne jenăm să afirmăm existenţa unui designer.

Cu excepţia  designului celor mai complexe şi fascinante lucruri: Universul şi viaţa. Ele trebuie să fi apărut din întâmplare.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...
2. De ce greseste Darwin? Pentru cei care, aşa ca Dawkins, cred că Darwin a...

Unii prieteni atei vor obiecta aici că un ateu nu susţine că Dumnezeu nu există ci mai degrabă, dacă ar fi fost ateu ar fi spus că: “Îmi lipseşte credinţa în existenţa lui Dumnezeu”. Dar mă rog, astea sunt chestiuni tehnice, să-i lăsăm să se lămurească între ei.

Mulţimea furioasă printre care şi funcţionari (government officials)  care îl aştepta la intrarea în cladirea unde lucra, l-a agresat şi bătut până la venirea poliţiei, care l-a luat în custodie chipurile pentru propria lui protecţie.

Să fii bătut şi arestat pentru credinţa sau, mă rog, lipsa de credinţă mi se pare îngrozitor. Şi reacţia asta faţă de îngrădirea libertăţii ar trebui să o aibă orice creştin.

Mi se pare ironic să citesc că ateii români se tem de persecuţie sau chiar acuză persecuţia din România. Unii dintre ei listeaza la persecuţie: neîncrederea oamenilor în ei, discriminarea pe care o face statul când dirijează fonduri publice către instituţii religioase şi posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă dacă cineva află despre “credinţa” lor. Mă pufneşte râsul şi probabil că l-ar pufni şi pe bietul indonezian dacă ar afla. Şi i-ar pufni, daca le-ar arde de asta, şi pe miile de creştini persecutaţi într-adevăr în Indonezia.

Unii atei vor fi de acord cu mine că persecuţia nu e un subiect de luat în derâdere şi că e întotdeauna o treabă serioasă. Alţii vor purta tricouri cu ameninţări subtile la adresa creştinilor şi vor spune că e cool să zici: We love the Roman lions!  Nu-i vom lua în serios, bineînteles. Creştinii din lumea vestică nu mai sunt sub ameninţarea cu moartea. Dar altfel ar citi mesajul un indonezian sau un creştin arab persecutat pentru credinţa lui.

Dacă tricoul îl putem trece la glume proaste şi nesărate, alte chestiuni nu le mai putem pune în aceeaşi categorie. Surprinzător, deşi urăsc persecuţia pe criterii de “credinţă” la fel de mult ca şi noi uite ce zic unii dintre prietenii noştri raţionali.

Penn Jillette’s în cartea sa: God, No! zice următoarele:

The respect for faith, the celebration of faith, is dangerous. It’s faith itself that’s wrong. I deny terrorists the moral right to have faith in a god that will reward them for killing people with airplanes. That means I have to deny Christians the moral right to a faith that Jesus Christ died for their sins. That means I have to deny the warm, fuzzy faith that there’s some positive conscious energy guiding the universe. That means I have to get pissed off when Luke Skywalker trusts “the force.” …

F*** faith.

(Penn Jillette, God, No!: Signs You May Already Be an Atheist and Other Magical Tales, p. 229 (Simon & Schuster, 2011).)

Când îi asociază pe teroriştii care omoară oamenii nevinovaţi cu creştinii care cred în iertarea păcatelor prin jertfa lui Cristos sugerând că ar trebui să le aplice acelaşi tratament (I have to deny the moral right), Jillette face un joc periculos şi de acceaşi natură cu jocul autorităţilor indoneziene din cazul descris mai sus.

Orice creştin ar trebui să fie de partea ateilor persecutaţi pentru “credinţa” lor şi orice ateu ar trebui să fie de partea creştinilor ameninţaţi de filosofia de viaţă a lui Penn Jillette. Right?

Related posts:

1. Bagatelizarea persecutiei Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau...
2. Credinta chiar si cea sincera poate sa fie ceva rau Un om pășește pe gheața unui lac. El crede că...
3. Fel de fel de crestini Pentru că am observat că pe blogurile scrise de atei,...

Nichita Stănescu – Lecţia despre cub

Ne uitam la o piatră care cade dacă nu e susţinută de nimic şi nu ne mirăm de asta. Ne uităm la apa care curge întotdeauna la vale şi nu ne ia prin surprindere. Vedem că soarele răsare întotdeauna dimineaţa şi că apune seara şi nu consideram fenomenul ca fiind remarcabil. Aşa se întâmplă lucurile în mod natural, nu e nimic de remarcat aici.

Dacă evoluţia  ne-a adus aici, înseamnă că ea ne-a învăţat tot ce ştim până în prezent. Ea ne-a învăţat ca e mai bine să fim egoişti, apoi tot ea ne-a învăţat să fim altruişti.  Ea ne-a invăţat să identificăm tipare apoi tot ea ne-a învăţat că designul în natură este ceva iluzoriu. Ea ne-a invăţat să îi dăm la o parte pe cei slabi şi apoi tot ea ne-a învăţat să îi susţinem.

Dar pare că a uitat să ne înveţe un lucru elementar. A uitat să ne înveţe că moartea e la fel de naturală ca şi curgerea apei la vale, ca şi căderea pietrei întotdeauna spre pământ, ca şi răsăritul şi apusul zilnic.

Pe planetă oamenii mor cu o frecvenţă de 2 pe secundă şi totuşi moartea ni se pare la fel de nenaturală ca şi curgerea apei la deal. Moartea cuiva ne surprinde întotdeauna aşa cum venirea iernii surprinde autorităţile. Ne ia prin surprindere întreruperea vieţii ca şi cum viaţa veşnică, nu moartea, ar fi standardul.

Ceva în interiorul nostru ne spune că “nu e corect” ca oamenii să moară. Că nu aşa “ar trebui” să se întâmple lucrurile. Vedem moartea ca fiind colţul spart al cubului perfect şi  nu spunem că cubul cu colţul spart e normal. La fel de tare ne surpinde şi boala şi nedreptatea oamenilor şi niciodată nu ne împăcăm cu ideea că aşa e natural.

Dacă evoluţia ne-a învăţat tot ce ştim, a uitat să ne predea lecţia de bază: e natural să mori, deci nu te mai mira!

Ciclul nastere, maturizare, reproducere, moarte ni se pare stupid şi inutil. Şi deşi nu căutăm sensuri ascunse in spatele curgerii apei la vale, pentru un motiv sau altul căutăm sensuri în spatele ciclului vieţii. Şi chiar dacă evoluţia ne-a învăţat că nu ar trebui să existe răspunsuri continuăm să ne punem întrebări: de unde venim, care e sensul existenţei, unde ne ducem.

Related posts:

1. Stii ca ai imbatranit daca 1. Ai format un număr de telefon învârtind un disc...
2. De ce n-am mai zis nimic Mi-am propus sa scriu cinci posturi pe saptamana si cred...
3. Steve Jobs a trait. Traversam Dunarea pe unul din podurile Budapestei şi îi explicam...

Într-o traducere aproximativă  in română găsiţi mai jos citatul din The Descent of man, capitolul 5, urmat de textul in engleză.

În cazul sălbaticilor, cei slabi la trup sau la minte sunt eliminaţi repede; şi cei care supravieţuiesc dovedesc în mod obişnuiţi o stare a sănătăţii viguroasă. Noi, oamenii civilizaţi, pe de altă parte facem totul să ocolim procesul eliminarii; construim azile pentru debili mentali, pentru schilozi; instituim protecţia socială; şi medicii noştri îşi exercită cele mai bune abilităţi ca să salveze viaţa oricui, până în ultimul moment. Sunt motive să credem că vaccinarea a salvat mii, care altfel, din cauza unei constituţii slabe ar fi murit de variolă. Astfel membrii slabi ai societăţilor civilizate îşi propagă speţa. Niciun crescător de animale domestice nu se va îndoi de faptul că aceasta fapt este foarte dăunător rasei umane. E surprinzător cât de rapid, grija sau grija greşit direcţionată, conduce la degenerarea unei rase domestice; dar exceptând însuşi cazului omului, aproape nimeni n-ar fi atât de ignorant încât să permită celor mai slabe animale ale sale să se reproducă.

With savages, the weak in body or mind are soon eliminated; and those that survive commonly exhibit a vigorous state of health. We civilised men, on the other hand, do our utmost to check the process of elimination; we build asylums for the imbecile, the maimed, and the sick; we institute poor-laws; and our medical men exert their utmost skill to save the life of every one to the last moment. There is reason to believe that vaccination has preserved thousands, who from a weak constitution would formerly have succumbed to small-pox. Thus the weak members of civilised societies propagate their kind. No one who has attended to the breeding of domestic animals will doubt that this must be highly injurious to the race of man. It is surprising how soon a want of care, or care wrongly directed, leads to the degeneration of a domestic race; but excepting in the case of man himself, hardly any one is so ignorant as to allow his worst animals to breed.

No related posts.

1. Creştinul cultural. Nu are mare idee despre ce ar trebui să creadă, de fapt nu prea se omoară cu credinţa. La Paşti, Crăciun, onomastice respectă tradiţia. Mai ales când tradiţia implică băutură şi mâncare. În rest, chestiunea cu credinţa…poate mai la bătrâneţe, dacă o mai apucăm. Se conduce după zicala: Să nu faci ce zice popa, să faci ce face popa, mai ales dacă popa e om de viaţă.

2. Creştinul ereditar. Pentru că s-a născut aici iar aici majoritatea sunt creştini, e o mândrie să îşi declari apartenenţa la religia locului/părinţilor/strămoşilor. Motto-ul lui: M-am născut într-un garaj, asta înseamnă că sunt o maşină.

3. Creştinul microbist. Ca orice microbist care n-a dat niciodată cu piciorul în minge, dar ţine foarte tare cu o echipă şi creştinul din categoria asta nu practică “sportul”, dar e un mare susţinător. Arborează simboluri religioase specifice echipei religioase respective, face mare caz de ele, dar asta nu are mare legătură cu viaţa lui de zi cu zi. Ex: dacă e taximetrist poartă cu mândrie icoane şi/sau îşi face cruci când trece pe lângă biserici, dar la o adică te fentează la bani şi nu-ţi dă înapoi telefonul dacă l-ai uitat la el în maşină.

4. Creştinul practicant de duminică şi sărbătorile legale. E nelipsit de la biserică în zilele astea, într-un fel e de părere că îi face o favoare lui Dumnezeu şi speră ca El să-i întoarcă favorul în timpul săptămânii. Dar dacă nu are nevoie de un favor special în săptămâna aia nu prea îşi mai bate capul cu chestiunea numită Dumnezeu. Se conduce după zicala: Cred în Dumnezeu pentru că mă ajută. Exact aşa cum cred în bicicletă.

5. Creştinul – cititor de cartele perforate. Abordează viaţa creştină ca pe un set de instrucţiuni precise sau ca un contract. Ca să îmi fie bine trebuie să…şi se ţine de reguli cât de riguros poate. În aparenţă totul e ok, dar dacă lucrurile nu merg cum se aşteaptă se blochează. Atunci când se blochează are 2 alternative. Fie trece la punctul 6, fie spune: “pentru că Dumnezeu nu s-a ţinut de contract, înseamnă cu Dumnezeu nu există.

6. Creştinul care îl urmează pe Cristos. Creştinismul lui nu e un set de reguli ci o relaţie. Nu înţelege toate aspectele învăţăturii, nu are răspunsuri la toate întrebările, nu a scăpat de îndoieli. Uneori se comportă urât, alteori se supără pe Dumnezeu şi nu mai vrea să aibă de-a face cu El, dar îşi revine şi merge înainte.  Ca în orice relaţie adevărată, pe măsură ce “trăieşte mai mult cu Dumnezeu” se apropie mai mult de El, se maturizează, creşte. Motto-ul lui: Nu sunt perfect, sunt doar iertat.

Sper că am fost de folos şi am lămurit puţin lucrurile. Tu la care categorie te încadrezi cel mai bine?

Related posts:

1. Daca iei initiativa faci prozelitism. Si asta e rau? “Mesajul creștin nu a fost cerut, și asta e prozelitism”...

Aud în ultima vreme atei militanţi plângându-se de discriminare sau chiar persecuţie în Romania. E dreptul lor.

Mă întreb însă  ce îi trece prin cap unui ateu care dă 20 de dolari pe tricoul ăsta şi cum ar trebui să mă simt eu ca practicant creştin când văd asta.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu subiectul persecuţiilor, un mic rezumat: începând cu Nero, continuând cu Domiţian, Traian (da, strămoşul nostru), până la Decius, Diocleţian şi Iulian Apostatul creştinii au fost persecutaţi şi martirizaţi. Unii dintre ei au ajuns şi prânz pentru leii pentru care îşi declară iubirea o parte dintre clienţii magazinului  http://www.atheists-online.com
Da, ştiu, trăim într-o ţară liberă, fiecare poate să poarte ce tricou vrea. Mă întreb cum s-ar simţi prietenii atei dacă ar vedea prin magazine tricouri pe care să scrie I love Medieval Inquisition. 

Ironia situaţiei e cu atât mai mare atunci când afli că primii creştini (şi cei mâncaţi de lei) erau acuzaţi printre altele şi de… ateism

Persecuţia creştinilor, chiar dacă nu se întâmplă cu aceeaşi intensitate în tările unde se vinde tricoul de mai sus, este un subiect de actualitate. Creştinii încă mor pentru credinţa lor, unii în moduri la fel de crude ca cele pentru care îşi declară iubirea proprietarii de tricouri cool.

PS: Doar de dragul discuţiei să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă pe liste ca: 20 coolest atheist T-shirts for sale on the web ar fi figurat tricouri cu inscripţii ca I love Austrian Concentration Camps sau I love Christian Crusades.

Related posts:

1. Pentru toti tatii care se simt vinovati Zic şi eu aşa cum spunea un prieten atunci când...