Un indonezian de 31 de ani a intrat in necazuri cu autorităţile si ar putea face 5 ani de puşcărie după ce a postat pe Facebook un status in care spunea că “Dumnezeu nu există”.
Unii prieteni atei vor obiecta aici că un ateu nu susţine că Dumnezeu nu există ci mai degrabă, dacă ar fi fost ateu ar fi spus că: “Îmi lipseşte credinţa în existenţa lui Dumnezeu”. Dar mă rog, astea sunt chestiuni tehnice, să-i lăsăm să se lămurească între ei.
Mulţimea furioasă printre care şi funcţionari (government officials) care îl aştepta la intrarea în cladirea unde lucra, l-a agresat şi bătut până la venirea poliţiei, care l-a luat în custodie chipurile pentru propria lui protecţie.
Să fii bătut şi arestat pentru credinţa sau, mă rog, lipsa de credinţă mi se pare îngrozitor. Şi reacţia asta faţă de îngrădirea libertăţii ar trebui să o aibă orice creştin.
Mi se pare ironic să citesc că ateii români se tem de persecuţie sau chiar acuză persecuţia din România. Unii dintre ei listeaza la persecuţie: neîncrederea oamenilor în ei, discriminarea pe care o face statul când dirijează fonduri publice către instituţii religioase şi posibilitatea de a-şi pierde locul de muncă dacă cineva află despre “credinţa” lor. Mă pufneşte râsul şi probabil că l-ar pufni şi pe bietul indonezian dacă ar afla. Şi i-ar pufni, daca le-ar arde de asta, şi pe miile de creştini persecutaţi într-adevăr în Indonezia.
Unii atei vor fi de acord cu mine că persecuţia nu e un subiect de luat în derâdere şi că e întotdeauna o treabă serioasă. Alţii vor purta tricouri cu ameninţări subtile la adresa creştinilor şi vor spune că e cool să zici: We love the Roman lions! Nu-i vom lua în serios, bineînteles. Creştinii din lumea vestică nu mai sunt sub ameninţarea cu moartea. Dar altfel ar citi mesajul un indonezian sau un creştin arab persecutat pentru credinţa lui.
Dacă tricoul îl putem trece la glume proaste şi nesărate, alte chestiuni nu le mai putem pune în aceeaşi categorie. Surprinzător, deşi urăsc persecuţia pe criterii de “credinţă” la fel de mult ca şi noi uite ce zic unii dintre prietenii noştri raţionali.
Penn Jillette’s în cartea sa: God, No! zice următoarele:
The respect for faith, the celebration of faith, is dangerous. It’s faith itself that’s wrong. I deny terrorists the moral right to have faith in a god that will reward them for killing people with airplanes. That means I have to deny Christians the moral right to a faith that Jesus Christ died for their sins. That means I have to deny the warm, fuzzy faith that there’s some positive conscious energy guiding the universe. That means I have to get pissed off when Luke Skywalker trusts “the force.” …
F*** faith.
(Penn Jillette, God, No!: Signs You May Already Be an Atheist and Other Magical Tales, p. 229 (Simon & Schuster, 2011).)
Când îi asociază pe teroriştii care omoară oamenii nevinovaţi cu creştinii care cred în iertarea păcatelor prin jertfa lui Cristos sugerând că ar trebui să le aplice acelaşi tratament (I have to deny the moral right), Jillette face un joc periculos şi de acceaşi natură cu jocul autorităţilor indoneziene din cazul descris mai sus.
Orice creştin ar trebui să fie de partea ateilor persecutaţi pentru “credinţa” lor şi orice ateu ar trebui să fie de partea creştinilor ameninţaţi de filosofia de viaţă a lui Penn Jillette. Right?
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
cititi si:
“Orice creştin ar trebui să fie de partea ateilor persecutaţi pentru “credinţa” lor şi orice ateu ar trebui să fie de partea creştinilor ameninţaţi de filosofia de viaţă a lui Penn Jillette. Right?”
Subiectul este mai complicat decat pare…
Haide sa pornim de la una din clasificarile “clasice” ale libertatii (nivelurilor de libertate):
1. libertatea de gandire
2. libertatea de exprimare
3. libertatea de actiune
Si acum sa dezbatem cat de ingradite sau neingradite ar trebui sa fie intr-o societate umana:
1. Libertatea de gandire ar trebui sa fie total neingradita – individul sa fie lasat liber sa gandeasca orice [sa presupunem ca la un moment dat or sa apara chiar si niste cititoare de ganduri, ...oare daca gandeste "gresit" din perspectiva "normelor" ar trebui "prelucrat"?!? - de exemplu daca are "ganduri indecente" legate de femei?!?]
2. Libertatea de exprimare – asta iarasi ar trebui sa fie total neingradita; Fiecare poate sa declare ce doreste, sa scrie ce doreste, sa publice orice doreste [sau daca scrie "contra normelor morale" ar trebui oprit?!? La fel, daca prin exprimarea sa indeamna la o actiune contra altora, la suprimarea altora etc, daca manipuleaza, ar trebui lasat sau oprit?!?]
3. Libertatea de actiune – aici deja e clar ca sunt tot mai multi sustinatori care agreeaza o limita a unei asemenea libertati, pe buna dreptate as zice. Si anume: …bun, bun, poti sa actionezi cum vrei, dar cu conditia sa nu intri peste libertatea altora…
Asa, ca revenind la ceea ce ziceai (citatul de la inceput), mergand pe ideea unor libertati neingradite de gandire si de exprimare [ignor partea mai discutabila din parantezele patrate], dar a unei ingradiri a libertatii de actiune, as reformula:
Orice om ar trebui sa fie solidar, in virtutea libertatii de gandire si de exprimare, cu dreptul la exprimare libera al oricarui alt om, chiar daca dezavueaza ideile respective (ceea ce poate sa faca prin alta scriere/exprimare), …dar sa fie impotriva oricarei persecutari fizice a respectivului care ar porni de la simplul fapt ca acesta s-a exprimat.
Iar legat de Penn Jillette (de care nici nu auzisem, recunosc), la fel: are dreptul sa se exprime si sa spuna in scris tot ce vrea el (chiar daca nu suntem de acord cu ceea ce spune), …dar suntem impotriva punerii in practica a oricarei ingradiri pe care el a verbalizat-o, indiferent de argumentele sale.
Asa ca, …suntem de partea lui Penn in dreptul lui de a scrie …si de partea crestinilor daca acestia intr-adevar ar fi in vreun fel fizic amenintati de scrisul (si filosofia de viata) a acestuia.
Ce parere ai?
Corect! Oamenii au dreptul sa gandeasca si sa scrie ce vor. Si Jillette nu face exceptie. Numai ca ar trebui sa vedem ce vrea sa spuna cu “I have to deny Christians the moral right to a faith that Jesus Christ died for their sins.”.
Dar daca as fi spus eu sau un alt crestin “I have to deny the Atheist the moral right to a faith that claims that there is no God” iti zic ca am fi avut parte de o cu totul alta reactie.
Legat de libertatea de expresie, cam care sunt limitele aici? Are cineva dreptul sa afirme in scris ca ateii, crestinii sau orice alta categorie sunt mai putin oameni?
Sau un ziar care ar scrie constant ca tiganii nu au dreptul sa traiasca in Romania. Sau negrii, sau arabii sau asiaticii.
Trecem si cazurile astea la libertate de exprimare?
“Dar daca as fi spus eu sau un alt crestin “I have to deny the Atheist the moral right to a faith that claims that there is no God” iti zic ca am fi avut parte de o cu totul alta reactie.
…Cred ca si Jilette a avut parte de o reactie foarte critica din partea credinciosilor (biserici, oameni teisti etc).
Legat de libertatea de expresie, cam care sunt limitele aici?
Cum am zis, e discutabil. De exemplu:
1. Ar putea fi “absoluta”, adica sa se permita sa se scrie si sa se spuna absolut orice (probabil cu mentiunea ca autorul poate fi dat in judecata pentru calomnie/prejudicii aduse imaginii personale). Cam asa se intampla acum in presa din Romania, nu? Cred ca tu stii mai bine, ca esti in domeniu…
2. Ar putea fi “absoluta”, adica sa permiti sa se scrie si sa se spuna orice, …iar singurele contra-actiuni impotriva unor exprimari profund “incorecte” (rasiste, xenofobe, manipulatoare sau profund jignitoare, care incalca un “cod etic” etc) sa fie un fel de “Hall of Shame” unde respectivele scrieri sa fie expuse ca niste contra-exemple si criticate public, in mod argumentat, de un fel de Consiliu format din oameni vazuti de majoritatea ca fiind un simbol de corectitudine si impartialitate; Solutia ar miza si pe “educarea” populatiei si aderarea la un “cod etic” conform principiilor majoritar acceptate, revizuibil periodic cu consultarea populatiei.
3. Ar putea fi initial neingradita, iar un “consiliu” sa penalizeze, sa amendeze si chiar sa interzica anumite publicatii – asta ar fi mai apropiat de ceea ce se intampla acum cu CNA-ul la televiziuni (iarasi cred ca stii mai multe tu);
4. Ar putea fi ingradita, cenzurata inca din faza de dinainte de a fi publicata. Dar cazul asta este de nedorit, …avand in vedere experienta anterioara.
Eu personal, la o prima vedere (dar recunosc ca nu m-am gandit niciodata prea mult), cred ca as merge pe varianta 2, …dar e foarte discutabil si depinde foarte mult de educarea publicului, de corectitudinea si mai ales perceptia privind corectitudinea si impartialitatea acelei comisii/consiliu de analiza si impactul acelui “Hall of Shame”.
Tu ce zici? Care sunt practicile la nivel mondial?
Este o eroare foarte frecventa si… cumplita. In intelegerea acestor fenomene, mai ales cand le preluam pe nedigerate din presa occidentala comentand evenimente indepartat-orientale.
Respectivul nu este condamnat pentru convingerile sale personale, lucru care te oripileaza pe tine, ci pentru ca expunerea lor publica, cu siguranta reglementata de legea in baza careia a fost condamnat… este de natura sa produca ofensa concetatenilor, precum si pagube obiective societatii.
Adi, articolul catre care am pus link este din Jakarta Globe. Inteleg ca este condamnat pe baza expunerii publice a convingerilor, dar si asta e o problema.
Omul a incalcat o lege care interzice expunerea publica a convingerilor personale. Sa zicem…ca nu cunosc exact cum suna legea. Asta nu ne face decat sa ducem problema cu un pas mai in spate. Problema este ca exista o lege care interzice expunerea publica a convingerilor personale.
Prin absurd putem sa spunem ca ar fi similar cu: cutarescu n-a fost condamnat pentru ca are o anumita simpatie politica ci pentru ca a votat conform acestei simpatii.
Dar ce autoritate ai tu sa critici existenta unei legi in alta tara?
N-am nici o autoritate la modul practic. Discutam teoretic.
Ideea articolului este sa fac o paralela intre “persecutia” de care ateii se plang in Romania si persecutia pe care o au de indurat atat ateii cat si crestinii in alte parti.
De fapt, chiar titlul este de factura occidentala `Cinci ani inchisoare pentru ateism`… nu face cu nimic referire la faptul ca respectivul a incalcat o lege a statului respectiv.
Intotdeauna avem impresia ca ideile noastre sunt cele mai bune si gandirea noastra corecta, iar ceea ce contravine lor este gresit.
Desigur ca esti indreptatit sa critici daca, stiu eu, vreun dictator incalca legile unei tari etc. Dar legile unei tari sunt expresia poporului respectiv. Pur si simplu nu ai dreptul moral sa pornesti de la ipoteza superioritatii ideilor tale si sa pretinzi ca lumea intreaga sa se schimbe!
In alta ordine de idei, vizavi de kiddo, as propune un caz serios pt 4!
Oricat de surprinzator ar parea, de facto, exprimarea este oricum mult mai cenzurata decat este libera!!!!!!!
Exemplul ilustru este agenda economica si politica a mass-media!
In toate societatile, cei cu putere ii cenzureaza pe cei fara… e o lege a oricarei societati (nu poti sa cenzurezi factorii de cenzura). Daca diferitele tipuri de cenzura ar fi unificate, reglementate si supravegheate, atunci se va ajunge la, de facto, mai multa libertate eficace decat teoretica, asa cum prevad modelele liberale!
@Adi
“Daca diferitele tipuri de cenzura ar fi unificate, reglementate si supravegheate, atunci se va ajunge la, de facto, mai multa libertate eficace decat teoretica, asa cum prevad modelele liberale!
Teoretic, e posibil si un sistem de cenzura “corect”, nu zic de la inceput nu. Doar ca experienta anterioara a fost nefasta. Cenzura a fost folosita efectiv ca un instrument de control, manipulare, propaganda, indoctrinare si eliminare a oricaror opinii contrare.
Dezvolta te rog un pic mai mult, cum ai vedea sistemul de cenzura de care vorbesti (unificat, reglementat, supravegheat). De exemplu:
1. cine ar fi responsabil de cenzurarea efectiva (analiza si luarea deciziei: e ok/nu e ok)? O institutie, niste comisii de cenzura etc? Cum ar fi selectati oamenii care cenzureaza?
2. Care ar fi criteriile de cenzura (niste legi, un cod etic etc). Cine ar da aceste criterii?
3. Cum eviti ca cei responsabili de cenzura la un moment dat sa nu devina sustinatori ai unor interese proprii sau de grup si sa cenzureze dupa cum le convine lor sau respectivului grup, interzicand opiniile contrare si, daca e nevoie, inventand diferite motive pentru aceasta sau interpretand dupa bunul plac?
4. Cum faci daca pe baza “criteriilor de cenzurare” se ajunge sa se supra-cenzureze si sa elimine niste potentiale lucruri de “buna calitate” (care seamana, dar nu rasar cu criteriile de cenzura: de exemplu se cenzureaza aparitia intr-o revista a fotografiei unei picturi nud din renastere, pe motive ca aduce a “pornografie”, iar aceasta sa zicem ca ar fi cenzurata)?
5. Cum eviti sa nu apara niste criterii de cenzura profund arbitrare, poate inclusiv pe baza unor legi date de institutiile statului (de exemplu, pentru asigurarea ordinii, se promulga o lege care interzice orice referire josnica, denigratoare sau uzurpatoare de tip “jos Basescu” / “jos conducatorul”, atat in presa tiparita, in audiovizual, cat si electronic – pe internet)?
Acestea ar fi doar cateva intrebari legate de un eventual sistem de cenzura, pentru inceput…
Este foarte complex subiectul… nu pretind automat ca, daca as avea o solutie, ar fi si cea mai buna. Dar chiar daca nu as avea eu personal o solutie… nu inseamna ca o solutie nu poate fi dezvoltata.
Esecul libertarianismului si liberalismului in general imi pare mai rasunator decat al cenzurii comuniste. Desigur, simte-te liber sa ma contrazici :)
Esecul cenzurii comuniste, ca si al comunismului in general, are legatura cu abuzuri, cu politici foarte deficitare, cu filosofie chiar gresita, cu conditii economice neprielnice… deci probabil ca esecul cenzurii controlate se datoreste mai putin cenzurii insesi ca principiu… decat altor conditii externe ei.
Cenzura capitalista e mult mai a drq… e subversiva si te complezeste fara sa iti dai seama! Vorbeam cu un tanar olandez, de 21 ani, il intrebam de ce vrea sa se insoare si sa faca copii… a fost surprins de intrebare. A zis, pana la urma, ca daca nu ar face nimeni copii ar cadea economia…
Raspund succint:
1. Responsabil de cenzurarea efectiva… nu se poate decat gen la nivel UE… sau alte institutii supranationale, yet foarte puternice, care e posibil sa emearga in viitor (Liga Araba, Uniunea Africana etc)
2. criteriile de cenzura cultural-regionale. Trebuie sa ne debarasam de dogma de a impune tuturor `drepturile omului`, care de fapt sunt drepturile occidentalului asupra tuturor celorlalti.
3. Se rezolva cred prin dinamica interstatala – exemplul tarilor musulmane e foarte bun!
4. Asta e rezolvat de aspectul regional: nudul are valoare doar unde a fost cultivat, in occident.
5. La fel cum previi orice abuz si legi proaste, prin mecanisme politice specifice.
…Incredibil de prompt dai raspunsuri, …mi-e teama ca n-o sa pot tine pasul cu o asemenea promptitudine, …dar momentan incerc ;)
Aveai dreptate ca e foarte complex subiectul. Asa ca raspunsurile tale ar trebui un pic mai dezvoltate ca sa le inteleg si sa le pot diseca mai bine avantajele si eventualele minusuri.
1. Zici ca responsabilitatea de cenzurare efectiva ar fi undeva la o institutie supranationala. Apoi, la multe din celelalte puncte ai facut trimitere la “cultural-regional”. Deci ar fi o institutie supranationala, cu sediul undeva “neutru”, impartita pe “sectii” regionale, fiecare ocupandu-se de cenzura din tara respectiva? Sau cum efectiv s-ar stabili cenzura? Cine anume (ca oameni) ar decide “asta merge/ asta nu merge” din cadrul institutiei respective? S-ar intruni comitete mixte sau comitete nationale care sa faca aceste “selectii”… Dezvolta, te rog, asa cum ai considera tu de cuviinta.
2. Zici ca criteriile ar fi cultural-regionale. Ar putea fi ok… Totusi cum stabilesti criteriile pe baza culturii regionale a fiecarei tari/ regiuni. De exemplu intr-o tara traiesc diferite populatii (romani, maghiari; ortodocsi, catolici, musulmani). Uneori sunt regiuni foarte mici, alteori sunt chiar foarte amestecati unii cu altii. Unii poate vor niste criterii, altii altele. Ai fragmenta atat de mult criteriile sau ai gasi niste “repere generale”?
3. Nu am inteles raspunsul la acest punct – referitor la eliminarea riscului ca cei care cenzureaza sa inceapa sa cenzureze dupa propriile criterii si preferinte. Ai zis ca “se rezolva prin dinamica interstatala” si ai facut referire la “exemplul tarilor musulmane”. Nu inteleg la ce te referi, cum au eliminat ei riscul ca cenzura sa devina un instrument in mana celor aflati la conducere?
4. Trecand peste faptul ca nudul nu a fost cultivat numai in occident (a fost cultivat, ba chiar a pornit, in atichitate, in est – Grecia antica, chiar si in orientul apropiat si indepartat, pentru ca erau alte civilizatii), …eu ma refeream la oricare alte exemple in care cenzura ar putea deveni o “supra-cenzura”, o exagerare. Iti dau alte exemple: daca ar fi o cenzura a tot ceea ce este considerat xenofob, atunci ar putea fi cenzurat, prin exagerare, orice articol care se refera la talharii/delapidari facute de reprezentanti ai unor minoritati, pe motiv ca ar putea fi interpretate ca articole “xenofobe”; Daca ar fi o cenzura a uratului/inesteticului, atunci ar putea fi cenzurata poza oricarei persoane care se considera ca “nu indeplineste criteriile estetice”; Daca ar fi o cenzura a “muzicii agresive”, ar putea fi cenzurate nu numai rock-ul, hard-rockul, hip-hopul (agresiv ca sunet sau ca text, …poate orice cantec care ar contine orice posibila tenta de “vulgaritate”, de “cartier”), mergand poate la exagerari prin care sa se cenzureze si anumite parti din Mozart sau Beethoven care ar putea fi considerate “prea agresive muzical” (pentru cei care cenzureaza).
5. Pai “mecanismele politice specifice” sunt controlate in mare parte de cei de la putere, …si mai ales in cazul in care ar fi o dictatura sau alunecari spre dictatura. Cum previi abuzurile daca cenzura ar fi acceptata si ar tine de ei si posibilitatea de a stabili acele criterii de cenzura? (nu ma refer numai la national, pt ca inclusiv ar putea fi o dictatura si a unei institutii supranationale, de care vorbeai la inceput, o dictatura asupra natiunilor). Fii mai specific, te rog.
De fapt, prima data cand am citit articolul mi se paruse ca fusese condamnat la moarte!
Si chiar si asa, nu mi s-ar fi parut exagerat :))
Societatea umana este o calamitate: codul penal din Romania prevede ceva de genul 3-6 luni inchisoare pentru vatamare corporala grava. Adica ceva care te tine in spital 20-60 zile.
Insa pt furt, coruptie si alte alea… iei o gramada de ani de inchisoare!
Chiar si pt viol, care pare atat de repulsiv… este totusi un act care produce placere… 7 ani inchisoare??
Imi pare extraordinar de defect modul cum occidentul (inclusiv Europa de Est) priveste conceptul de justitie… A mers, asa, de secole din peticit in peticit, try and fail. Cum nu le-a mai placut oamenilor o lege, au desfiintat-o… au coborat continuu standardele in loc sa educe populatia sa le ridice nivelul.
Noi avem un mod d gandire foarte viciat… zicem de aia care omorau delincventii cu pietre ca erau salbatici… dar noi ii idolatrizam pe curvari (cel mai vadit exemplu al vedetelor tv).
Eu nu prea am inteles altceva… imi pare ca tu petreci toata ziua comentand pe bloguri :) Revenind:
1. Conceptele de sediu, autoritate, neutralitate… devin mai ambigui in ceea ce priveste entitatile mari. Se vede si in cadrul corporatiilor… nu mai sunt structuri ierarhice. Noi avem modelul asta mecanicist intiparit, cu entitati distincte si relatii clare… trebuie sa privim lucrurile mai in dinamica lor. Unde este autoritatea Uniunii Europene? La Bruxelles, la Parlament…? Este cumva emergenta… toate autoritatile locale emana o autoritate superioara lor, in care se regasesc mai profund decat daca ar fi fost independente. Nu este ceva rigid, pe care sa pui mana :)
3. Exemplul tarilor musulmane l-am dat dpdv al uniformitatii cenzurii. Toate au, intr-o mai mica sau mai mare masura, acelasi standard – cel religios. Nu poate exista mereu o dezbatere, daca e bine asa sau nu, fiecare sa incerce de capul lui… desigur ca, in cazul revolutiilor, se vede ca si la ei au existat derapaje… dar astea s-ar rezolva automat pe masura ce intaresc cooperarea. Mai au drum indelungat pana ca Liga Araba sa semene cu UE.
2. Nu imi pare ca grupurile etnice sunt atat de reprezentative… o etnie e pur si simplu o etnie, nu poti sa o ridici la rang suprem, incat sa faci legi speciale pentru etnii.
In cazul imigrantilor, acestia inteleg ca trebuie sa faca sacrificii daca vor sa traiasca intr-o tara care nu e a lor sau vor sa se naturalizeze. Minoritatile istorice… ori sunt prea mici ca sa aiba vocatia de a face `corp comun`, ori sunt suficient de integrate.. din perspectiva indelungatei experiente istorice.
4. Desigur, tu poti sa intri foarte in detaliu… insa eu pot sa zic ca e irelevant! Pentru a obtine un bine mai mare pt mai multi oameni… pot fi lejer sacrificate chestiuni insignifiante, de genul celor exemplificate de tine.
In orice caz, se poate apela la comisii si la expertiza, ca in orice alt domeniu.
Oricum, scaparile si abuzurile minore sunt lucruri demne de ignorat. Ma gandesc la scandalul cu caricaturile, cand au iesit oamenii in strada sa protesteze, au avut loc atentate internationale… e foarte clar cand cenzura este utila… spre deosebire de frustrarea unui `artist` ca nu isi poate da opera la ziar.
5. mecanismele politice specifice… sunt multe, si pot include vot, referendum, recurgere la aparatul de justitie etc. Nu gasesc ca exista temei ca cenzura in mod special sa favorizeze alunecarea spre dictaturi. In fond, este vb despre o cenzura in interesul poporului, pe chestiuni obiective, organice. Dintr-o anumita perspectiva, aceasta ar putea fi organizata in mod apolitic.
Nu cred ca o sa ajungem la un numitor comun. Pare ca vrei neaparat cenzura, cu toate riscurile ei. E opinia ta.
Eu cred insa ca ar duce la posibile derapaje mult mai mari decat avantajele. Eu de exemplu n-as putea da ca exemplu “pozitiv” tarile musulmane autocratice / dictatoriale. Uniformizarea de acolo se face numai cu pumnul in gura.
Asta nu inseamna ca sunt adeptul anarhismului, o alta extrema. Si nici a libertatii si asa-zisei democratii duse la extrem, adica ce duc tot spre anarhism pana la urma.
Nu, dimpotriva, odata stabilite niste legi sunt adeptul impunerii acestora. Incalcarile legilor trebuie sanctionate dur, fara exceptie. Si trebuie sa existe un control riguros al aplicarii legilor, nici pe departe ca in Romania sau in alte parti unde predomina zicala: “legea e ca o bariera, peste care leii sar, pe sub care trec cateii si la care stau si-asteapta boii”. Sunt total impotriva!
De asemenea sunt adeptul unei discipline relativ riguroase – cum se spune despre nemti sau despre japonezi ca ar fi (personal nu cunosc). Si unei educatii care sa incurajeze disciplina.
Insa de asemenea sunt adeptul liberalismului si democratiei (adica populatia chiar sa aiba ceva de zis). Atunci cand se fac legile trebuie sa existe o vasta participare la elaborarea acestora si o dezbatere intensa, limitate insa intr-o anumita perioada (3-6 luni), dupa care majoritatea decide (jumatate plus unu). De asemenea dezbaterea ar trebui sa fie organizata intr-un mod disciplinat, nu haotic si anarhic, cu titluri de ziar de scandal si bascalie, cum sunt dezbaterile acum. Ar trebui sa se faca organizat pe puncte, conduse de experti, identificate si discutate “avantaje si dezavantaje”, strict pe textele de lege si pe variante.
Dar, in virtutea liberalismului si democratiei, as impune pentru legile importante (gen coduri civile, coduri judiciare etc) un vot popular. Dar odata implementata legea, aceasta va ramane in vigoare neschimbata pt minim 10-15 ani si aplicata /impusa cu severitate.
Asta este in mare opinia mea, …bineinteles ideile mai pot fi nuantate.
Nu e obligatoriu sa ajungem la vreun consens… in fond, nu facem legi, ci doar exprimam opinii. Desigur, e pierderea ta dk nu intentionezi sa le adopti p ale mele :)
Cu privire la derapaje, mie imi pare clar ca avem doar 2 optiuni: distrugerea completa a planetei, omenirii, tot, in perspectiva a mai putin de juma de secol… sau frustrarea ateistilor.
Imi pare ca deja s-a trecut complet peste bariera bunului simt si pun in discutie daca pretentiile ateistilor se mai incadreaza la `umanitate`… sa se dea mereu drepturi, peste drepturi, peste drepturi, fara nicio indatorire, fara niciun sacrificiu si fara pic de interes fata de ceilalti 90%!!
Critica mea nu se refera la escaladarile anarhiste!! Nu stiu daca ai realizat, dar eu consider profund imoral chiar a locui in tarile astea, care chiar astazi dau atatea drepturi oamenilor!!!!!!!!!!!
Drepturile omului au fost concepute sub ideologia rationalista, ca omul e cine stie ce mare minune si, daca il lasi de capul lui, o sa se ajunga automat la `binele tuturor`. In secolele imediat urmatoare am realizat ca omul este o bruta atroce. Oare de ce nu invatam niciodata din istorie?!?