chestiuni.info

Mihai şi Ciprian sunt nişte copii foarte cuminţi şi ascultători. Mă rog… cât de cuminţi şi ascultatori pot fi copiii de cinci ani. Vorba bunicii mele, copii cuminţi şi babă frumoasă cine-a mai văzut.

Din când în când certurile lor degenerează în câte o mică încăierare, cine are copii ştie despre ce vorbesc. De frică să nu-şi scoată ochii sau cine ştie ce, le-am interzis astfel de chestiuni. Cel care îşi loveşte fratele, primeşte una la palmă. Durere contra durere. Nu ne place să facem asta, dar am zis că decât să plângem mai târziu că s-au rănit unul pe altul, mai bine să plângă ei când îşi lovesc fratele.

Într-o zi Ciprian l-a lovit intenţionat pe Mihai. Pentru că ştia că trebuie să primească una la palmă şi-a pus în mişcare toate mijloacele de persuasiune. Că nu vrea, că îi e frică. Dar lacrimile îi erau sincere şi probabil îi părea rău şi de ce făcuse. Ca părinte ştii că dacă ai început cu excepţiile, se alege praful de reguli. Şi dacă l-aş fi lăsat nepedepsit pe Cipi, n-ar fi fost corect faţă de Mihai care nu numai că fusese lovit de fratele lui, dar care, atunci când l-a lovit pe Cipi, a primit pedeapsa convenită.

Aşadar, trebuia să fiu drept faţă de toată lumea şi milos faţă de Ciprian, fără să încalc regula.

L-am luat cu mine în camera lor şi i-am zis: ai încredere în mine, totul va fi bine. Ciprian ştia că n-are cum să fie în regulă atâta vreme cât urma să fie pedepsit aşa că a continuat să plângă. Când a întins palma, mi-am pus-o pe a mea peste a lui şi atunci am aplicat pedeapsa. Am putut să fiu şi drept şi milos în acelaşi timp. Şi m-a durut pe mine, nu pe el.

I-am explicat lui Cipi că aşa a făcut şi Dumnezeu cu noi. Pentru păcatele noastre aveam pregătită o pedeapsă, dar Dumnezeu a vrut să fie milos şi drept şi a primit El pedeapsa în locul nostru.

Cipi putea să aibă multe reacţii după chestia asta. Putea să continue să îşi lovească fratele ştiind că are o cale de a scăpa de pedeapsă, putea să ingnore complet chestiunea asta şi să se comporte ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, putea să-mi mulţumească, putea să spună că sunt nebun etc.

Reacţia care m-ar fi bucurat cea mai mult a fost cea pe care a şi avut-o, mai târziu în aceeaşi zi. Mi-a spus: Tati, te iubesc!

Dacă nu apucăm să ne mai citim, Crăciun fericit!

PS: Acum câteva zile Cipi mi-a făcut o propunere. A zis că data viitoare când o să ţip la cineva din casă, se oferă să facă el genoflexiunile în locul meu, “aşa cum a făcut Dumnezeu”.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

cititi si:

1. Cugetarea de duminica seara