Am fost la Real să ne facem cumpărăturile și în timp ce bombăneam ”autoritățile” că nu mai găsești nici măcar cartofi autohtoni, am început să bag în pungă din ăia importați din Germania, după ce i-am respins pe cei frantuzești și turcești. Că doar, na, tehnologia germană e mai de nădejde.
Mi-am umplut plasa de plastic și în drum spre cântar am văzut și cartofi made în Romania. Acuma, asta e, mi-am zis, dacă i-am pus în plasă nu mă mai intorc să îi vărs pe ăștia și să îmi pun alții autohtoni cu toate că prețul era identic.
Dragostea (fie ea și de țară) se măsoară în gesturi mici care te costă puțin, dar care trebuie făcute întotdeauna la un moment nepotrivit. Pentru mine, atunci a fost unul dintre acele momente. Cu toată indignarea mea dreaptă împotriva ”ăstora” care nu fac nimic pentru țară, am cântărit Romania și n-a valorat nici 3 minute. Restul e gargară!
România, te iubesc! Mărturisiri complete. Halal!
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
