Poveste tristă cu happy-end în două etape
Posted by chestiuni | Posted in discutia de duminica | Posted on 04-04-2010
4
”El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ce era al Lui, dar ai Săi nu l-au primit” – spune evanghelia după Ioan.
Era începutul unei povești triste cu final fericit în Duminica învierii!
Iar al doilea final fericit stă să vină, căci ”dacă Cristos nu a înviat, credința voastră nu are nici un rost și voi sunteți încă în pacatele voastre„.
Însă tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. – zice tot evanghelia după Ioan.
Faptul că Dumnezeu ne-a dat dreptul să devenim copii ai lui, nu înseamnă că și suntem automat, fără îndeplinirea condiției inițiale: să-l primim, să credem în El.
Dacă nu ai certitudinea că ești un copil al Lui, poate merită să-ți pui întrebarea dacă nu cumva ești dintre cei care fac povestea de Paște tristă: ”ai Săi, care nu l-au primit”.
Adevărat a înviat!
Iepurași fericiți, miel și ouă, bănuiesc că v-a urat toată lumea, nu vă mai agasez!
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
cititi si:






Io tot nu inteleg de ce un om care crede in Dumnezeu, in fiinta unica indiferent de numele si natura ei, care nu crede in Isus si inviere si practic tot ce inseamna religie e de blamat. Pentru ca lipsa credintei in religie nu te face automat ateu… :(
De ce te-ar face blamabila orice viziune in general, chiar si aceea de ateu?
*blamabil
De ce e obligatorie sarbatorirea unei povesti “cu happy end” prin uciderea unor miei? Sau a puilor oricarui alt animal? Sau a oricarui alt animal sau om in general, fie ca e “pui” sau adult?
O postare ce cuprinde intrebarea asta foarte bine (nu e blogul meu):
http://pastwatch.ecosapiens.ro/poveste-cu-miei-in-pragul-sarbatoririi-invierii-domnului/