Vizită la Finanţe la Piteşti în scop de plătire de impozite. Dacă eşti deştept, te duci la biroul Asistenţă contribuabil, nu te aşezi bezmetic la orice ghişeu te taie capul pe tine. Domnul asistent contribuabil te îndrumă către biroul corect, dar nu înainte de a te întreba dacă ai banii cu tine. Nu, nu am banii cu mine, am venit de la Bucureşti doar ca să întreb unde e ghiseul, îţi vine să îi zici, dar te gândeşti că poate are copii de-o seamă cu tine. Te îndrepţi liniştit spre ghişeul 12 sau 14 şi răsufli uşurat când vezi că 12 e închis, deci mergi la fix. Stai la coadă ca să afli că trebuie să mergi la ghişeul 5 pentru operaţiunea respectivă. Îţi vine să îi adresezi câteva cuvinte simţite, dar perspectiva că poate şi doamna are copii de seama ta îţi taie tot cheful.
Ajungi, în fine, la ghişeul 5 şi aştepţi până catadicseşte o altă doamnă cu potenţiali copii de vârsta ta să se prezinte la treabă. Îţi ia hârtia, îţi dă să semnezi ceva şi te trimite la ghişeul imediat următor ca să dai banii. Deşi birourile sunt alăturate tu trebuie să stai la o altă coadă. Chestiunea nu e singulară, majoritatea ghişeelor fiind organizate pe perechi, la una dai actele, la altul dai banii. Probabil pe principiul poliţailor care merg câte doi pentru că unul ştie să scrie şi altul să citească, directorii de la Finanţe şi-au cuplat angajaţii: unul ştie să citească şi să scrie, unul să numere banii.
În acest fel nu se surmenează nici unul şi pleacă acasă odihniţi la copiii care au probabil vârsta ta!
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
