La un creștin dintr-un sat, tot venea un cetățean dintr-o etnie discriminată să se împrumute de bani. Cum îi stă bine unui creștin, să nu refuze pe cel care îi cere, l-a împrumutat azi, l-a împrumutat mâine, dar banii înapoi nu vedea nici măcar la Sfântul Așteaptă. Creștinul nostru era neoprotestant și nu sărbătorea sfinți. Așa că într-o zi, pe când se gândea să nu îi mai dea bani cetățeanului i-a venit ideea salvatoare. I-a zis: dacă vrei să mai vezi bani de la mine împrumut vii și îmi povestești ce ai citit din Biblie în ziua aia. A așteptat cetățeanu cât a așteptat și când i-a ajuns cuțitul la os, s-a prezentat pentru o nouă tranșă de împrumut. Și-a cerut scuze că nu știe să povestească mai bine și a început:

”Baiatu lu Dumnezău s-a dus la Ion la Iordan ca să-l boteze. Ion n-a vrut să-l boteze la început, dar după aia n-a avut ce face și l-a botezat. După ce l-a botezat s-a auzit un glas care a zis: Bă, ăsta e băiatul meu, să nu v-atingeți de El că jar mâncați!”

Faza e adevărată, nu am inventat nimic.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

cititi si:

1. Despre secretare
2. Ce facem si noi de Pasti? Citim ceva?