Balurile mascate au aparut prin secolele 15-16 în Italia. La început au fost rezervate exclusiv celor din clasele mai înalte, pentru ca, în timp, să devină accesibile oricui. Două secolele mai târziu, au devenit populare prin întreaga Europă, uneori cu rezultate fatale: Gustav al treilea al Suediei a fost asasinat in timpul unuia de către un nobil nemulţumit. Nu ştim dacă nemulţumirea era legată de calitatea muzicii de la bal.
Scriitori ai vremii militau pentru interzicerea acestor evenimente care, în opinia lor, ar fi încurajat imoralitea şi influenţele străine, pentru că în spatele unei măşti puteai fi oricine şi să te comporţi oricum aveai chef.
Odată cu apariţia internetului, balurile mascate şi-au pierdut farmecul. Oamenii, la adăpostul unei identităţi online, pot , 24 de ore pe zi, să fie cine vor ei şi să se comporte cum le place. Ajunge să dai unui prieten un nickname şi ai impresia că nu l-ai cunoscut niciodată. Oamenii blânzi şi politicoşi care stau în camera de alături sau în banca din spatele tău la cursuri devin indivizi agresivi şi vulgari atunci când îşi trag pe ei identitatea online.
In vino veritas spuneau latinii naivi care nu au cunoscut niciodată puterea internetului. De bună seamă, romanii erau convinşi că nu există nici un mod mai bun de a-l face pe un om să se scuture de obiceiurile autocenzurante, decât o duşcă mare de alcool. Astăzi, internetul este noul alcool.
Să admitem că beţia virtuală te face să te simţi bine pe moment, dar nu te doare capul a doua zi când vezi că ceilalţi internauţi ambetaţi cu aceeaşi licoare îţi răspund la înjurătură cu o înjurătură mai apăsată?
Înţeleg, viaţa e grea şi ai nevoie de o refulare. Dacă pe profesorul de curs nu poţi să îl înjuri, găseşti pe net unul care face pe deşteptul şi dă-i şi luptă. Dar în realitate profesorul de curs e bine-mersi iar tu ai făcut încă 2 oameni nefericiţi: pe autorul postului şi pe tine însuţi.
În viaţa de zi cu zi eşti un ilustru necunoscut, si vrei ca măcar pe internet să fii de temut? În momentul în care îţi pică internetul sau dispari de lângă calculator, nu rămâi acelaşi om?
Pe principiul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, nu e greu de intuit cam care sunt limitele. Şi la urma urmei devine cam plictisitor când toţi se comportă în acelaşi mod. Ai putea de exemplu să rupi tiparul şi să devii un personaj politicos, să arăţi preocupare faţă de sentimentele şi valorile celorlalţi. Ai deveni contrastul izbitor care ar atrage atenţia pe care ţi-o doreşti.
Ai putea pentru o săptămână ca, la adăpostul internetului, să devii tipul integru, politicos, sensibil şi bun care erai înainte să fii rănit prima dată de purtătorii de măşti. Ce zici, merită o încercare?
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
