chestiuni.info

Am văzut Avatar in Budapesta (Multumesc, Dan!) în limba engleză și 3D. A fost a doua oară când vedeam ceva 3D și mi-a luat cam jumătate din film să mă obișnuiesc cu ei. Dar a meritat!

Experiența Pandora a depășit cu mult așteptările mele. Mă gândeam la început că voi avea parte de abureala caracteristică filmelor fără imaginație dar peisajele și personajele m-au ținut cu gura căscată de la un capăt la altul. Ca mare amator de SF ce sunt,  am avut parte de un adevărat festin.

Povestea în sine e clasică pentru postmodernismul american. O cultură aparent înapoiată este invadată de cotropitorii capitaliști în căutare de resurse pe care să le exploateze fără scrupule și fără să țină cont de “băștinași”. Asemănare celor din urmă cu amerindienii nu a fost nici surprinzătoare, nici întâmplătoare. Oamenii de știință cu mintea deschisă și binevoitori încearcă să studieze cultura locală și să comunice în timp ce soldații bătuți în cap și vânduți “capitaliștilor nemiloși” vor doar să îi mătrășească. În rolul personajului negativ este un colonel cu puternic accent sudist și idei invechite ca “războiul preventiv” împotriva terorii.

Personajul principal, un soldat cu picioarele paralizate are o călătorie inițiatică în lumea băștinașilor Na’vi, unde reușește să înțeleagă profunzimile culturii pe care ar trebui să o distrugă civilizația lui și apoi trece de partea lor.

Ironia despre care vorbeam în titlu este că un film care incriminează lăcomia, i-a umplut de bani pe producători.

Care producători, consecvenți cu ideea filmului, vor dona tot profitul obținut, culturilor afectate de lăcomie. :) Ar putea începe cu noi, care am cotizat din plin, nu?

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

No related posts.