Problema noastră a românilor s-ar putea să ni se tragă de la Petre Ispirescu. Prea multe poveşti se termină cu ” au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.
După ce eroul săvârşeşte fapte măreţe, se potcoveşte cu o nuntă ca în poveşti şi cu o nevastă, fată de împărat (prinţesică dar pe bune) şi povestea se termină subit. Problema e…şi încerc să fiu cât mai diplomat aici…problema e că odată cu nunta, povestea nu se termină ci abia începe. Poveştile ne privează de partea în care Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana au de spălat rufe şi de mers la cumpărături, când trebuie să schimbe scutece şi să plătească rata la bancă. Adică se opresc exact când încep responsabilităţile.
Pentru că dragostea fără obligaţii e preferata locuitorilor plaiurilor părăsite de Mioriţa în cautare de guri de rai cu mai puţine PET-uri pe metru pătrat.
Feţii Frumoşi şi prinţesicile Cosânzene iubesc tutunul dar lasă chiştoacele în grija părinţilor care îşi duc copiii în acelaşi locuri de joacă.
Mamele iubesc curăţenia copiilor lor dar lasă serveţelele murdare în grija altora, pe jos.
Asociaţiile pentru protecţia animalelor, iubesc potăile dar le lasă rahatul să calce alţii în el pe toate drumurile.
Feţii Frumoşi iubesc picnik-urile dar lasă urmele luptelor lor cu berea populară în responsabilitatea fraierilor care vin după ei prin aceleaşi locuri.
Don’şoarele fără inhibiţii, iubesc topless-ul dar nu se duc pe o plajă de nudişti ci îşi etalează inteligenţa în faţa copiilor de 9-10 ani cărora le sunt interzise filmele în care pot vedea exact aceleaşi părţi anatomice.
Naşii de tren iubesc şpăgile dar lasă responsabilitatea salariului în seama guvernului.
Vecinii iubesc manelele la maxim dar nu îşi cumpără căşti în care să le asculte până le crapă timpanele.
Vedeţi voi, orice poveste de dragoste se termină atunci când încep responsabilităţile de aceea e bine să le laşi pe astea altor. Suntem o naţie de poveste. Şi din nefericire o să rămânem aşa multă vreme. O naţie de Feţi Frumoşi şi Prinţesici Cosânzene cu castele clădite din PET-uri, chiştoace, serveţele folosite şi multă nesimţire.
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
Deh, ai dreptate, ca intotdeauna :)
Din nefericire, am dreptate! :)
Felicitari. Genul de articol care ar trebui tiparit pe “flyers” si distribuit din avion in centrele urbane. (Si apoi de urmarit cine-l strange – citeste – mototoleste – arunca inapoi pe jos.)
Intr-un fel, vorbesti tot despre “tragedia bunurilor in comun” (linkul sub nume)
.-= zamolxis´s last blog ..Se-ntamplara multe.. =-.
mersi zamolxis. cand zici ca imi scrii si mie articolul ala despre religie?
pai nu-mi raspunsesesi si-am crezut ca nu te intereseaza..
.-= zamolxis´s last blog ..Links for 2009-09-25 [Digg] =-.