Un nou drum pe la instituţiile statului mi-a prilejuit o nouă repriză de râs cu lacrimi amare. Pe banii şi timpul meu, evident.
La Administraţia Financiară a sectorului 6 s-a petrecut toată scena. Aveam de depus nişte acte, m-am informat în prealabil, si viteaz am aterizat în faţa ghişeului potrivit.
Zic să întreb întâi, că nu se ştie niciodată. Cucoana de la ghişeul 3 se uită o milisecundă la mine şi după o tăcere respectabilă, mă întreabă dacă am fost la ghişeul p14 să verific dacă am toate actele necesare. La ghişeul 14, un domn cu barbă de absolvent de teologie s-a uitat nedumerit la mine şi n-a priceput de ce m-a trimis madama la el. Ce ea nu poate să se uite pe ele? Mă, rog, zic…a zis să verificaţi dumneavoastră. S-a uitat peste ele într-o doară şi din colţul gurii mi-a zis că sunt bine dar îmi mai trebuie un registru de care nu ştiam. Noroc că registrul se procura de la subsol. Pentru registru ai nevoie de o cerere pe car o completezi frumos cu datele tale şi la care ataşezi copii după alte două acte. Ca şi cum dacă le-ai da direct copiile după actele alea, ele n-ar şti să te înregistreze. Noroc că am fost deştept şi făcusem copii după toate actele, că nu se ştie niciodată. Mă rog, completez cererea, astept să îmi dea registrul şi îmi spune că pentru alte 2 registre trebuie să merg în Piteşti. Zic, sunteţi sigură? Da, era sigură. Toţi funcţionarii sunt siguri, după cum am aflat mai târziu.
Cu registrul imens sub braţ mă îndrept spre ghişeul 3 dar mă răzgândesc şi merg înapoi la 14 să mai întreb o dată. Îl întreb dacă actele trebuie depuse aici sau la Piteşti. Bărbosul pseudoteolog îmi zice că de fapt…doamna de la subsol are dreptate pe jumătate. Jumătate din acte se depun aici, restul merg la Piteşti. Ok, mă duc victorios la madama de la 3. O aştept până termină nu ştiu ce la un calculator prin spate şi o aştept să îi arunc victorios cele două hârtii care trebuia depuse la ea. Doamna plătită şi din banii mei de contribuabil prost m-a întâmpinat exact cum am zis. Ca pe un contribuabil prost. Nu v-am zis să mergeţi la 14 să întrebaţi acolo? Ba da, dar mi-a zis că astea 2 se depun aici, restul la Piteşti. Cum să vă zică aşa ceva? Exact aşa cum auziţi. Haideţi cu mine înapoi…măcar să nu mai zică şi altora prostii. Mă duc cu ea înapoi, ce să fac şi ne întâlnim cu bărbosul chiar la uşă în timp ce pleca la pipi. Ne asigură că vine imediat. În birou, doamna de la ghiseul 3 se ceartă cu mine în contul lui şi îmi spune mie ce să ii zic că nu are timp să mai stea până se întoarce respectivul. Care respectiv s-a întors şi m-a întrebat scurt care e treaba. I-am reprodus în mare ce mi-a zis cealaltă personalitate a administraţiei şi a zis: înseamnă că aşa e.
Mi-e şi groază să mă duc la Piteşti! Parcă văd că ăia mă trimit înapoi la Bucureşti să mai întreb o dată!
Vi se pare amuzant, nu? Nici mie nu mi s-a părut!
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
Cand incepi sa te apuci de chestiuni de genul asta chiar ai bataie de cap. Si nu ti se intampla numai tie, asta tuturor si peste tot.
.-= Helga´s last blog ..Sefia si prostia, mana-n mana =-.
Cristi, eu am schitat cateva za,bete, am incercat sa rad, dar la un moment dat mi-am dat seama ca asta mi se poate intampla simie si nu stiu daca mi-ar mai veni sa rad in acel moment:D
E tragi-comic, ce pot sa spun….
Mult bafta cu depunerea actelor! Se pare ca esentiale sunt rabdarea si simtul umorului in aceasta operatiune :D
.-= Andra M.´s last blog ..Restante, restante si iar restante … =-.
Ar putea fi funny daca ai fi unul care filmeaza toata umblatura asta pentru un reportaj (ceea ce ai cam facut intr-un fel). Dar sa fii si cameraman si pion/victima, asta deja nu mai e funny :D :)))
PS. Uraaaa, astazi sunt “Cititor de elita”
.-= Corneliu´s last blog ..Doi ani de blogging (2) =-.
Am trecut si din pacate o sa mai trec prin experiente similare. In ultima instanta, o strategie ar fi sa ceri scris orice iti zic inainte sa pleci la Pitesti, deasemenea unii din ei ar putea fi mai atenti cand le ceri numele superiorului lor si ii rogi sa-si precizeze functia. Dar si aceste tipuri le aplici ca ultima solutie si cu atentie, fiindca multi functionari au inca impresia ca detin puterea absoluta.
imi amintesti de episodul 8 din cele 12 porunci ale lui asterix – am scris pe scurt in articolul de sub nume..
bine c-ai scris, asterix & obelix sunt inca in viata, ca elvis :)
.-= zamolxis´s last blog ..Se-ntamplara multe.. =-.