Pe la Piata Veteranilor e o firmă mică de traduceri legalizate, copiere etc dar au şi tipizate. Am avut nevoie să iau căteva tipizate şi aşa am făcut cunoştinţa cu angajaţii sau proprietarii. Toţi negri.

Eram cam grăbit, deci nu prea avem chef de discuţii. Până când cel care mă servea mi-a dat în loc de registru jurnal, un registru de casă.

Cu replica “ăsta e de casă, nu e jurnal” a început distracţia. Unul dintre ei zice către cel care mi-l dăduse:

Deci te-a prins! Ai vrut să îl păcăleşti dar te-a prins. Tu ai crezut că nu ştie să citească dar el ştia. Şi dăi şi râzi, aşa cum numai negri ştiu să râdă. Mi-am adus aminte de prietenii care făceau anul pregătitor la Piteşti. Le povestesc şi lor despre ei, şi cel care imi livrase marfa greşită mi-a zis că el a făcut facultatea la Cluj.

Zice, deci sunt ardelean, ardelean! Celălalt care începuse distracţia zice, da…da eu ştiu că ardelenii sunt oameni cinstiţi, tu eşti unul mai atipic.

Când îi întreb de unde sunt îmi spun în cor că sunt din Congo. Congo Brazzaville, zice unul, dar să ştiţi că nu suntem toţi ca el. Restul suntem oameni cinstiţi.

I-am crezut şi mi-am propus să mai trec pe la ei că n-am mai râs aşa de multă vreme.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

cititi si:

1. De ce iubim functionarii
2. Amintiri din studenţie. Cu beţivi şi câini