Vă povesteam în postul România ca capcană despre prietenii care lucrează în Danemarca blocaţi în propria ţară de birocraţia aberantă.
Pe scurt, au venit in România fără să aibă certificatul de naştere al copilului in varianta româneasca. Odată ajunşi aici, au descoperit că transcrierea certificatului danez în română durează 2-3 luni, cel puţin şi că mai sunt 7000 în situaţia asta fără ieşire. A rămas ca mama şi copilul să rămână aici până la Sf. Aşteaptă când se vor mişca rotiţele ruginite ale birocraţiei româneşti.
Soluţia a venit tot de peste hotare. Tatăl copilului s-a întors in Danemarca, s-a dus la ambasada României şi i-a făcut certificat de naştere copilului. O acţiune care în Romania durează 2-3 luni, intr-o ţară străină, fară acces la toate facilităţile natale a fost rezolvată în 2 săptămâni.
S-a întors omul înapoi, a făcut paşaportul la urgenţă şi a putut să plece cu familia reunită. De ce se poate la ambasada şi în ţară nu, probabil n-o să înţelegem niciodată. E posibil ca cei din ambasade să aibă un minim de IQ sau de bun simţ cerut pe la interviurile de angajare, altfel nu îmi explic.
Eu zic ca putem scoate ţara asta din belele dacă ne separăm în ţărisoare mici iar secţiile financiare şi celelalte instituţii ale statului să-şi deschidă ambasade în ţara fiecăruia. Aşa se vor rezolva toate problemele într-un timp de 10 ori mai scurt. Sau…chemăm toţi oamenii din ambasade şi îi punem de exemplu să ne termine nenorocitele alea de autostrăzi. Pentru început.
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.



In mod normal birocratia se aduna, deci 2-3 luni in Romania + 2 saptamini la ambasada = …
Uite insa ca se mai intimpla citeodata ca logica sa fie batuta la funduletul gol.
Felicitari pentru personalul Ambasadei Romaniei in Danemarca!
De vina a fost si naivitatea parintilor cand au venit in tara fara sa se intereseze in prealabil. Asa e cand locuiesti pentru o perioada indelungata in afara tarii – iti pierzi “instinctele de supravetuire” dobandite dupa multi ani de existenta in jungla birocratiei romanesti.
Cat priveste Ambasada Romaniei in Danemarca, nu este decat o exceptie fericita, care confirma regula.