In clasa a cincea am avut o profesoara de botanica foarte inimoasa care m-a inspirat sa plantez primul pom. Pe al doilea l-am plantat din entuziasm si pe al treilea…pentru ca intrevedeam deja o afacere. Elanul meu copilaresc a trecut dar pomii au ramas ca marturie a influentei profesoarei in viata mea.
Astazi, nu am ocazia sa plantez prea multi pomi dar macar niste cartoane sau pet-uri as putea sa arunc selectiv in pubelele de pe Timisoara.
Pubelele pentru colectarea selectiva a deseurilor sunt plasate intr-o pozitie ideala ca sa ma faca sa ma simt vinovat in fiecare dimineata cand trec pe langa ele. Adevarul e ca, fara sa fac mari eforturi, as putea sa arunc o punga sau doua in timp ce trec spre birou. Niciodata insa nu m-am deranjat sa o fac desi am fost insufletit de ganduri nobile de mai multe ori.
Poate ai nevoie de o inspiratie, poate ai nevoie de un exemplu, cum si eu am…dar sunt sigur ca daca o vom face prima data, a doua oara o vom face din entuziasm iar a treia oara din convingere.
Poate salvam un pom sau scutim plamanii de o noxa in plus cand in loc sa fie arse sunt reciclate. Mai sunt cativa bloggeri care o fac.
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
