cred că răspunsul pe care premier radio din marea britanie l-a dat campaniei nss e binevenit, părerea mea. nu ştiu dacă şi la această campanie v-aţi referit în dezbaterea de mai sus :) dar voi expune aici cam ce cred eu despre asta.

vorbind despre certificatul pe care-l găsiţi urmând linkul de mai sus, chiar dacă îl printez eu şi tot eu îl semnez, are o oarece semnificaţie. eu îl privesc ca pe un nou şi un pic mai altfel botez. e o mărturie a faptului că sunt creştin în faţa celor ce nu au asistat la botezul meu cu apă (pur şi simplu. câţi nu trec prin casa mea şi nu ştiu că eu sunt creştin? certificatul pus undeva pe un perete poate fi chiar mai mult decât o mărturie, poate fi chiar pretextul unei discuţii existenţiale :). şi dacă-l scanez şi îl pun din nou pe net, grupul celor ce “mă vizitează” şi nu ştiu de credinţa mea se lărgeşte considerabil.

şi dacă în comparaţia respectivă cu diploma de bac era vorba de certificatul “bun”, nu, cu bacul nu m-aş fi lăudat, nici dacă luam 10 (nu sub forma asta ;)) dar afirm cu tărie: m-aş lăuda cu faptul că sunt creştin fie şi printr-o astfel de bucăţică de hârtie, cu o astfel de ocazie (campania nss etc) :)

eh… în fine… în lume se-ntâmplă alte lucruri mai importante, ca de exemplu persecuţia creştinilor sau monopolizarea lumii de către musulmani.

teo c.’s last blog post..pastor uzbec, condamnat la 4 ani de muncă forţată

@ Teo: foarte interesant ceea ce afirmi tu! te inteleg ca esti mandru de a fi crestin si ca vrei cu ardoare ca lumea sa stie asta. dar cred ca ar fi indicata o atentie sporita la a nu depasi limita extrem de fina dintre a fi crestin, un urmas al lui Christos, si a fi prea plin si prea mandru de sine. eu nu cred ca un astfel de certificat, care sa ateste ca esti sau nu crestin are vreo valoare. Mie una, mi se pare o copilarie, o imaturitate. Si daca as intra in casa cuiva si as vedea asa ceva atarnat pe perete, crede-ma ca nu mi-ar face o impresie buna. Si as avea mari dubii ca a inteles ceva din ce vrea Dumnezeu de la noi.
Credinta are, dupa cum bine se stie, si urcusuri si coborasuri. Se poate intampla (si se intampla destul de des unui crestin, credincios, zi-i cum vrei) ca intr-o zi sa aiba mari indoieli in privinta lui Dumnezeu. E o nebunie de moment, e o razvratire caci nu a primit raspunsul dorit la rugaciuni, se intampla atunci cand pierzi pe cineva foarte drag tie si ti se pare ca e un Dumnezeu nedrept, sunt mii si mii de cazuri care iti pot aduce indoieli. Atunci ce faci? dai jos certificatul inramat de pe perete? E absurd si pueril.
Si oare atunci cand Isus ne-a indemnat sa fim lumini, la asta s-a referit?
Stii ce e curios? Ca un crestin se distinge cu usurinta in multime. Fara a avea scris in frunte ca e crestin. Fara un certificat atarnat de gat. Fara absolut nimic care sa ateste fizic acest lucru. De ce? pentru ca nu in asa ceva consta esenta crestinismului. Pentru ca nu stampila si semnatura unui reprezentant al unei biserici sau a alteia te face crestin. Ci dragostea, blandetea si intelepciunea lui, lucruri care nu pot fi ascunse si nici atestate de nici un certificat din lume.
Nu falirea cu credinta precum fariseii, ci credinta inimii te face crestin sau nu.
Si Teo, asa cum ai zis si tu, in lume se intampla o groaza de alte lucruri mult mai importante decat asta! si se intampla asta chiar si langa tine si langa mine! dar suntem prea orbiti de mandria de a fi crestin incat uitam de fapt ce inseamna un crestin si crede-ma, ca un astfel de “crestin” nu face impresie buna unui necrestin. Sunt multe neajunsuri si multe lucruri care ne orbesc, sunt un pericol pentru noi.
E mai usor ce-i drept sa printezi o bucata de hartie, sa lipesti un abtibild pe mai stiu eu unde, sa porti o cruciulita la gat (si lista poate continua) afirmand ca esti crestin, decat sa te uiti la aproapele tau, sa ii intinzi o mana de ajutor fara a astepta ceva in schimb, sa ii spui o vorba buna atunci cand are nevoie, sa il ridici atunci cand e cazut,sa-l indrumi atunci cand s-a ratacit, sa il ierti atunci cand ti-a gresit, sa-l iubesti atunci cand nu merita dragostea ta. Astea sunt lucruri serioase ce merita atentia, nu un certificat de “crestinism”.

Imi cer iertare ca iar v-am obosit ochii! O zi minunata in continuare!

@Corneliu: sincer eu nu vad legatura dintre botez si acel asa zis cetificat de crestin! botezul nu este o lauda ca esti crestin, chiar daca este o marturie a acestui lucru. pe cand certificatul poate fi chiar mai mult decat o lauda, poate fi chiar o ingamfare!

Nu trebuie sa fie o lauda ca esti crestin, chiar nu. Lasa-i pe altii s-o vada! Nu o bucata de hartie trebuie sa ateste credinta ta. Daca doar prin asta vede cineva cu care intri in contact ca esti crestin, ca esti altfel decat “lumea”, atunci e foarte grav. :) Acuma serios vorbind. Si nu e vorba de sfiala de a recunoaste ca esti crestin, ci de modul in care afisezi asta. Ostentatia si lauda de a fi crestin nu a fost niciodata o premiza a crestinismului.

Majoritatea “crestinilor” au ajuns atat de departe incat se vad superiori celorlalti ce nu le impartasesc aceleasi viziuni. Gresit. Nu esti cu nimic mai bun decat ceilalti. Iar acel certificat de care amintea Teo cam asta ar face.

A, si nu cred ca un astfel de certificat este reactia potrivita pentru aparitia acelora care fac bani de pe urma “mai putin dotatilor intelectual” promitandu-le debotezarea.

Si eu am inteles pe unde batea Teo.Si la fel, sper sa nu ma insel! :)

P.S. Eu cred ca greseala noastra este ca ne uitam prea mult la aparente, la exterior si uitam cu desavarsire de interior. Ne legam de haine, accesorii, artificii estetice, aparenta fizica, purtam Biblii la vedere si diverse alte “insemne” care sa ateste ca am fi crestini, ne umplem bibliotecile de carti crestine doar pentru a vedea cei ce ne vin in vizita cata ravna avem, atarnam icoane prin toata casa, facem adevarate altare doar pentru a arata lumii cine suntem noi, ne credem superiori necrestinilor si ii judecam si ii indepartam. Si asta de ce? pentru ca suntem prea goi pe interior pentru a face altceva. :)

ahh Corneliu, dar eu nu am zis ca ar trebui sa renuntam intrutotul la a ne arata credinta. Insa nu a o arata la modul ostentativ. eu la asta m-am referit. Mai ales ca foarte fina limita.

Cand zic de ostentatie ma refer de a ma baga practic cu bocancii in viata oamenilor doar pentru ca asa consider eu ca au nevoie de Dumnezeu, de Cuvant, de Mantuire! Si ii spun, pe toate caile posibile: ai sa mori daca nu te pocaiesti? dar de fapt la mantuirea cui ma gandesc mai mult? Imi pasa mie de acea persoana? sau o fac doar pentru a primi la sfarsit cununa? ;) Si in plus, e ostentativ atunci cand altceva nu stim decat sa citam din Biblie, insa nu tinem cont de psihologie umana, de nevoile fundamentale ale omului, nu le alimentam si pe acestea inainte de a ne indrepta catre umplerea golurilor spirituale.

nu zic ca e gresit sa arati fizic lumii ca esti crestin, sa porti cruciulita la gat sau o bratara cu insemne crestine, nu e gresit atunci cand esti in metrou si te indrepti spre servicii si iti scoti Biblia si citesti un pic pentru ca ala e singurul interval de timp in care o poti face sau ca vrei sa il fructific intr-un fel…. nu e gresit nici macar cand unii isi fac semnul crucii…
gresite sunt uneori motivatiile.

Modul in care ne afisam credinta nu ar trebui sa se rezume la atat. e bine sa ai ravna, e bine sa ai credinta mare, dar e gresit atunci cand nu le directionezi unde trebuie! E bine sa ne folosim de orice mijloace pentru a avea si altii acces la informatiile pe care le avem noi, pentru a vedea diferenta. Dar nu e bine atunci cand n-ai nimic de zis/facut/aratat sau ceea ce spui/faci/arati e lipsit de substanta, insa vrei ca lumea sa vada, sa te recunoasca drept crestin. De fapt, tu pe cine vrei sa prezinti lumii? Pe crestinul din tine? Sau pe Dumnezeu?

Nu cred ca e nevoie sa ii spui unui necrestin de ce nu e bine sa fii in lume, o stie mult prea bine. Un necrestin are nevoie de un exemplu, un exemplu de ce e mai bine sa crezi in Christos, sa fii crestin. Ori, asa zisii crestini numai asta nu dau. De multe ori nici argumente nu pot da in afara unor versete din biblie. Ok, versetele sunt bune, dar pe mine ca om normal, cu ce ma incalzeste? Oamenii au nevoie de exmple si nu pot fi pacaliti cu una cu doua. Un om din lume cu atata mai mult te simte atunci cand esti ipocrit, cand ceea ce afisezi este lipsit de continut. El trebuie intr-adevar sa vada lumina pentru a o recunoaste. Nu doar o imagine a ei.

sa aiba certificate,cruci, bratari, tablouri, icoane, carti, Biblii(in casa, in masina, in geanta, in buzunare, in garaj, la scoala, la munca, la sala, pe masa, sub masa) sa se imbrace intr-un fel sau altul, sa cante cantece crestine, sa mearga la o biserica sau alta, sa aiba blog, site, magazin crestin , sa tina predici, prelegeri, conferinte, sa conduca scoli, biserici, institutii- asta o poate face cu usurinta si un necredincios sau un asa-zis “crestin”. Si asta se vede…. chiar si din afara… de fapt, cred ca mai ales din afara. :)

atunci cand nici tu nu ai o vorba buna, atunci cand nici tu nu esti ingaduitor, atunci cand injuri si spui bancuri deocheate ca pe un lucru normal, atunci cand barfesti, bagi intrigi, judeci, atunci cand taci cand cineva este batjocorit pe nedrept, atunci cand te crezi prea bun si prea curat pentru a te apleca in mocirla unuia pe langa care treci semet in viata ta, atunci cand tu iubesti pe cineva doar pentru ca merita, atunci cand crezi ca ai facut si/sau patimit prea mult si meriti ceva in schimb, ai drepturi, atunci-unde mai este diferenta?

diferenta nu sta in imagine, ci in ceea ce este dincolo de ea! E simplu si totusi atat de complicat, dificil, controversat! :)

Si sa nu ma intelegi gresit. Nu le stiu pe toate, nu am argumente la toate, nu sunt perfecta. in capcane am cazut si cad mereu. Nu ma dau drept crestina , dar vorbesc din experienta. Vorbesc de lipsurile vazute si simtite de mine. E drept, nu fac mai nimic in aceastra privinta. doar comentez, mai nou, pe blog-uri – si asta pentru ca am gasit subiecte si persoane interesante. Si poate, din cand in cand, mai ajut pe cineva,mai ascult, mai zambesc, mai zic o vorba buna, mai incurajez si sutin, mai ridic sau directionez, mai iubesc,mai cred, mai sper, mai visez. Dar imi asum responsabilitatea pentru tot ceea ce fac/zic/arat.

Andra M.’s last blog post..Zodiile si bijuteriile

–Teo, daca ai raspuns tu, atunci consider discutia incheiata, pentru ca de la tine a pornit :)

–Dar Andra, totusi, imi place foarte mult cum gandesti!! Daca am comentat pana acum pe marginea acestui subiect a fost doar pentru ca am incercat sa sustin parerea lui Teo, care mi-a placut, dar el a exprimat-o/concluzionat-o mai succint si mai bine decat mine la al doilea argument al sau de mai sus.

Corneliu’s last blog post..Barbati ratati