Intr-un mod paradoxal am ajuns la concluzia ca e bine ca omul sa aiba o patima si sa o tina la vedere. Viciile sunt trecute undeva pe lista neagra alaturi de lucrurile pe care vrem sa le tinem ascunse. Fiecare avem unul sau mai multe, asta e aproape o axioma. Unele sunt degenerative altele sunt subtile dar fiecare avem ceva care ne face ochii sa luceasca si sa ne simtim vinovati pentru asta.
Am prieteni gameri inraiti si prieteni pescari. Am un mare respect pentru ei. Imi plac oamenii pasionati de un lucru din care nu fac un secret. Mi se par dubiosi cei fara de patimi si fara de defecte. Nu pentru ca nu e bine sa fii liber de dependente ci pentru ca nimeni nu e, in realitate, scutit de dependente. Doar ca unii le aratam iar altii nu.
Postulatul meu e ca daca nu iti tii patimile la vedere ai un motiv serios sa il ascunzi!
Acum sa revenim la blogging ca patima. Am inteles saptamana asta ca bloggingul in cazul meu are comportamentul clasic de viciu. Imi ocupa timpul si mintea intr-un mod nesanatos, ma face sa pierd bani pentru el si timp din timpul familiei sau al slujbei. Mi-as investi in el tot timpul liber daca as putea si ma face sa ma simt apropiat de altii cu aceleasi metehne.
E si un alt aspect care il dezvaluie ca patima in adevaratul sens al cuvantului. Patimile (viciile) noastre intra in actiune cand ceva esential lipseste din viata noastra si devin un surogat de implinire. Momentul revelatiei a fost declansat de un comentariu de-al lui Catalin in care ma intreba daca nu cumva tin post si de scris daca tot am intrat in postul de statistici. Atunci am inteles. Motivul pentru care nu am scris saptamana asta a fost doar in parte lipsa statisticilor (o sa scriu si despre asta pe larg alta data). Adevaratul motiv pentru care nu am scris a fost ca saptamana asta o alta pasiune m-a facut sa uit de blogging. Oricat de mult mi-ar fi placut sa zic ca e vorba despre o revigorarea a relatiei cu Dumnezeu sau de o resetare a pasiunii conjugale*, motivul este intr-un fel mult mai trivial.
Impreuna cu AndyMihail si Gabi_M punem la care Intalnirea Bloggerilor Evanghelici si asta mi-a acaparat energia si entuziasmul saptamana asta si mi-a dat o implinire pe care bloggingul o dadea intr-o oarecare masura. Faptul ca sunt implicat in organizarea unui eveniment de genul asta a facut ca bloggingul sa cada intr-un con de umbra chiar dac
a evenimentul este din acceasi categorie.
Pe scurt, ce am invatat din experienta asta este ca daca ai un viciu, singura modalitate sa scapi de el e sa gasesti ceva ce iti da o implinire mai mare sau care te implineste cu adevarat.
*pasiunea conjugala e bine mersi, deocamdata :)
Evenimentul e deschis, deci chiar daca nu faceti parte din comunitatea bloggerilor evanghelici sunteti bineveniti. Atata doar ca se vor discuta unele aspecte specifice acestei comunitati dar nu cred ca se moare din asta. :)
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.




Este blogul si scrisul pe el un viciu, o placere pacatoasa? Hmmm…
cby’s last blog post..Sărbători fericite tuturor!
Se pot purta discutii interminabile pe tema asta.. adica ce e bine sa scrii pe blog, daca e bine sa scrii pentru trafic, daca trebuie sa tii post abtinandu-te de la scris. Dar daca duci la extrem chestia asta, nu mai obtii nimic. E interesanta ideea cu WWJP. Eu nu vreau sa fiu un exemplu pentru altii, ci vreau un blog popular. Insa pentru comunitatea voastra, un brainstorming pe tema asta ar fi foarte interesant.
Catalin’s last blog post..Transformers
[...] il setasem aici este Intalnirea Bloggerilor Evanghelici despre care am scris mai pe larg in postul Blogul ca patima. No TweetBacks yet. (Be the first to Tweet this post)Bine ai venit! Daca iti place ce citesti [...]