Mi-am autodefinit un canon pentru o saptamana. Desigur canonul nu respecta nici o regula religioasa in afara de una si anume: postul este pentru suflet, nu pentru trup.

Imediat ce m-am hotarat sa renunt la statistici pret de o saptamana am inceput sa ma gandesc la moduri in care pot sa ocolesc regula. M-am gandit ca as putea sa scot doar contorul de trafic.ro si sa las invizibil pe cel de statcounter. Evident cu promisiunea ca nu ma voi uita pe ele ci doar sa pot sa vad saptamana viitoare evolutia din timpul asta.

Apoi m-am hotarat sa sterg si statcounter-ul si multumit de mine m-am dus glont pe blogoree sa vad cati mi-au votat articolul despre lepadarea mea de statistici. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trimit mailuri despre initiativa mea catorva bloggeri cunoscuti in speranta ca ei vor prelua ideea si vor scrie despre asta. In timp ce coboram scarile, am avut revelatia! Uite ce zace in mine!
Iau o hotarare care sa imi slabeasca ego-ul si ma gasesc cautand cai de a-i multiplica satisfactia ratand prin asta chiar scopul initial.

Si atunci a venit revelatia numarul 2 si anume: Postul imi spune ceva despre mine. Indiferent care ar fi obiectul postului:  mancarea, mancarea de origine animala, doar dulciurile, televizorul, calculatorul sau statisticile blogului intotdeauna vor fi doua tendinte la mine. Si astea se manifesta vizavi de oricare regula. Prima e sa ma razvratesc daca regula a fost impusa de altul, vezi biserica, stat, scoala, etc.
A doua e sa caut o cale de ocolire daca regula a fost impusa de mine sau de catre o autoritate pe care o recunosc ca atare. Uneori cedez tentatiei, alteori nu!
Nu stiu de unde vine ideea ca in Saptamana mare sa nu mananci produse de origine animala dar vad in asta o regula ca oricare alta. Cei care ma cunosc stiu ca mancarea nu e niciodata pe lista mea de prioritati asa ca de fiecare data cand am vrut sa tin post am ales sa ma abtin de la ceva care ma tenteaza cu adevarat: televizorul sau calculatorul. De fiecare data am agonizat si m-am gandit cu disperare la momentul in care voi putea apasa butonul de pornire. Alteori am cazut din post si l-am apasat prematur.

Postul, de orice natura ar fi el, are menirea sa scoata la iveala ceva din firea noastra, caderea in ispita (de orice natura) ne reduce imaginea despre capacitatea noastra de a fi buni si stapani pe noi insine la ceea ce suntem in realitate. Postul ne aduce aminte, ca si apostolului Pavel despre o lege care e in noi: “cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine”.

Poate, in cele din urma postul nu e facut ca sa il tinem ci mai degraba sa nu il tinem, sa esuam lamentabil si sa intelegem, daca vrem, motivul pentru care, de Pasti, sarbatorim Invierea. Iisus a murit nu pentru ca noi suntem pacatosi ci pentru ca suntem razvratiti. Impotriva lui Dumnezeu, impotriva parintilor, impotriva a orice se ridica ca autoritate. Chiar daca autoritatea suntem noi.

Indiferent care ar fi regula pe care ne-ar impune-o Dumnezeu am gasi un motiv sa nu o tinem sau sa o ocolim. Poate postul are menirea sa ne transforme in Adam si Eva care au voie sa manance din toate fructele, in afara de unul si acum Dumnezeu ne lasa pe noi sa il alegem pe ala din care nu trebuie sa mancam.

Va dau acum o provocare! Fie ca sunteti credinciosi, fie ca nu sunteti…alegeti un lucru de la care sa va abtineti o saptamana. Sa fie un lucru curent, care va face placere intr-o oarecare masura. Daca sunteti mai siguri pe voi, alegeti-l pe cel mai greu. Si abtineti-va de la el o saptamana!

Altfel mai jos gasiti cateva ganduri despre Post desprinse din Biblie si care vin sa confirme ceea ce am scris la inceput. Postul nu e pentru trup ci mai degraba pentru suflet. Postul ne ajuta sa ne dam seama de propria slabiciune si inclinatie iremediabila spre pacat.

Isaia capitolul 58
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

Coloseni 2:20 – 23

Voi ati murit impreuna cu Cristos si ati fost eliberati de sub invataturile fara valoare ale acestei lumi. De ce va comportati atunci ca si cum ati fi ai lumii si va supuneti unor reguli ca: “Nu lua!”,”Nu gusta!”, “Nu atinge!”. Toate aceste lucruri pier o data cu intrebuintarea lor. Acestea se bazeaza pe regulile si invataturile oamenilor. Aceste reguli au o aparenta intelepciune prin inchinarea voita, prin falsa lor smerenie si printr-o purtare aspra fata de trup. Dar ele nu sunt de nici un folos in incercarea de a nu satisface dorintele firii noastre pacatoase.

Pentru cursivitate ultimul pasaj l-am citat din traducere in limba romana moderna a Noului Testament care poate fi descarcat de aici.
Pentru comparatie vedeti si traducerea ortodoxa care in final pare chiar mai radicala.

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

cititi si:

1. Ce facem si noi de Pasti? Citim ceva?
2. Gâlceava ateistului cu ateii. Despre Dawkins si forumul lui