chestiuni.info

Continuam seria Discutiilor de duminica cu guest postul lui Corneliu Chiriluta care a avut amabilitatea sa raspunda provocarii si sa scrie materialul de mai jos. Corneliu este pastorul unei Biserici Baptiste din Bucuresti in care sunt “enoriasi” cel putin 6 bloggeri.  : ) Pe unul dintre ei il cunoasteti. Indiciu: ii cititi cu siguranta blogul.

Nu stiu daca Corneliu ar spune ca este un pastor baptist cu blog sau un blogger care e pastor baptist, dar va invit cu caldura  sa cititi articolul lui Corneliu si sa ii vizitati blogul. Mai multe despre el, aici!

———————————————————————————————————————————-
Raspund afirmativ la invitatia lui Cristi de a scrie un guest-post, si inteleg de ce: lui ii convine de minune ca duminica sa se odihneasca si sa stea cu mainile in san, iar eu, care ar fi trebuit sa merg duminica la biserica, stau sa scriu in locul lui.

Pozitia mea de cleric a fost si intriga acestui articol: ce caut eu pe internet? Imi dau seama ca mai mult va trebui sa ma apar decat sa pledez cu mandrie pentru prezenta mea in blogosfera, datorita diferitelor conceptii ale oamenilor (si stiu ce vorbesc) despre biserica si religie, dar voi cauta sa ma justific.

Ca păstor sufletesc al unei biserici din Bucuresti, constat cu stupoare ca internetul mi-a furat oamenii. Si decat sa tin slujba singur, o zi pe saptamana, mai bine merg sa-mi caut oitele pierdute pe coclaurile internetului si sa petrec timp cu ei sase zile pe saptamana. Ei, ce ziceti de asta? Si uite-asa am dat de voi. Si voi de mine, si nu mai puteti scapa.

Stiti ce-mi place la comunicarea pe internet? Ca oamenii sunt cu mult mai deschisi decat la spovedanie si au mult tupeu “in a aborda problema”. Tema de gandire: daca Dumnezeu ar putea fi gasit on-line pe internet, ce credeti, ati mai accepta preotul ca filtru pentru mesajele voastre? Adica, sa scrii un mail la preot si doar dupa ce el e de-acord cu mailul tau, sa-ti dea “free acces to God”. Vorba vine “free” cand ne gandim la sacosele duse la biserica in speranta de a mai imblanzi canoanele primite “de sus”.

Cred ca deja v-ati pus mainile in cap daca ati ajuns cu cititul pana aici, iar daca inca nu ati facut-o, inca mai aveti ocazia. V-o spun sincer, sunt foarte interesat sa studiez modul in care oamenii se relationeaza la Dumnezeu. Si gasesc nimerit sa observ ca, daca Dumnezeu ar fi on-line, oamenii l-ar aborda mult mai direct, exact cu limbajul lor neprefacut (obraznic si spurcat de multe ori, fara slogane bisericesti). Fara preot, fara canoane, fara slujbe, fara posturi (de blog, nu de alimente); toate filtrele astea ar intra in categoria spam sau ignore fara nici cea mai mica ezitare.

Ma pregatesc sa scriu in curand un articol pe tema asta, a diferentei(-lor!!!) dintre religie si credinta intr-un Dumnezeu personal. Dar pana atunci, va las sa rumegati ideea asta: nu ai cadea de fraier sa afli, la un moment dat, ca in tot timpul asta Dumnezeu chiar a fost disponibil “on-line” si in viata reala, doar ca te-ai lasat dus de nas pe cai ocolitoare, si pana la urma tot nu ai ajuns la Dumnezeu, pentru ca pana la El, te-au mancat sfintii la rotisor?(!)

Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!

cititi si:

1. Logica, crestinii si ateii
2. Despre ispita, post si statistici
3. De ce îi enervează credincioșii pe atei?
4. Free Hugs Bucuresti – 20 Mai – Poze
5. O diferenta esentiala intre puterea lui Dumnezeu si puterea lui Satan