In evz, un articol despre aniversarea iubitului conducator din Coreea de Nord. Pentru cititorii mai tineri si 
pentru cei amnezici, acesta e echivalent cu o calatorie in trecut. Nu mai departe de 20 de ani marsaluiam si cantam si noi in cinstea iubitului conducator. Si am fi marsaluit si astazi cu steaguri rosii daca lucrurilor continuau asa.
“Tovarăşul Kim Jong Il este un mare
politician, un comandant divin şi un tată afectiv care păzeşte şi
luminează soarta naţiunii noastre”, a scris principalul cotidian
nord-coreean, Rodong Sinmun, într-un lung editorial, transmis de KCNA.
Desi Coreea de nord este o tara comunista, deci ateista, este paradoxala pretentia de divinitate a liderilor.
Paradoxala pana la un anumit punct.
Teologul Daniel Hawk, citat de Philip Yancey, spunea ca: “Problema umana fundamentala este ca fiecare individ crede ca exista un Dumnezeu si ca el e acela”.
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
“Problema umana fundamentala este ca fiecare individ crede ca exista un Dumnezeu si ca el e acela” – bine sintetizat articolul. :)
Ce vremuri…macar nu isi mai puneau probleme elevele cu ce sa se imbrace la scoala. :P
da, pe fetitze nu se gandeau cu ce sa se imbrace la scoala. mai degraba ce-o sa manance, creveti sau gogosari in otet? astea se gaseau din plin.
creveti? :)) castraveti, nu? ca la mine in oras nu se gaseau creveti :P
menialy’s last blog post..DESPRE DENTISTUL MEU
nu, erau niste creveti chipsuri care trebuia prajiti in ulei. cel putin in pitesti erau pline alimentarele
ioi…din aia care se umflau cand le dadeai drumul in ulei incins, asa-i?
menialy’s last blog post..DESPRE DENTISTUL MEU
da, exact, si ti se lipeau de limba si te piscau.
era si paine neagra pe cartela, daca tot ne aducem aminte de vremurile “bune”. :)
Vad ca ati inceput sa depanati amintiri. :-P
ce vremuri, mai florin! e o parte din copilaria noastra acolo cu rele si bune
florin, vrei sa spui ca nu iti aduci aminte de nimic cand vezi imagini ca cea de mai sus? :D
Cand era un pic interzis sa serbezi Craciunul si iti realizasera ei un Mos Gerila…Iar Dumnezeu pe pamant ar fi trebui sa fie conducatorul mult iubit? :)
Imi aduc aminte de o poezie:
“Afara-i frig, in casa-i frig
Deschid fereastra larg si strig:
Iti multumesc partid iubit
Ca m-ai calit!”
:-D
poezia asta e de adrian paunescu, nu?
@menialy, cam toata painea era pe cartela. pentru oua, lapte, picioare de porc trebuia sa ne inghesuim la cozi. dar ce ne pasa, parintii aveau un loc de munca, apartament…de mancat, mancam frig in fiecare seara de iarna. era suficient
Postul dar mai ales imaginea imi desteapta amintiri. Se apropia 23 august si eram scosi din productie sa mergem vreo 2-3 saptamani sa ne antrenam cu placutele. Ziua stam de la 9 la 14 cu ele in mana si le afisam pe rand, se faceau fotografii, se notau, iar noaptea se insirau toate una langa alta intr-o sala si se faceau rectificari la desene… Viata de caine pentru oamenii aia, desenatori, graficieni ce erau ei. Pentru noi mai simplu, mai greu cu statul nemiscat pe banci si caldura in exces… Ce vremuri!
cby’s last blog post..Modificări la blog
eu am apucat doar doi ani chestia cu stegulete. si un singur an de practica agricola: am mers la struguri, la gogosari, si la ceapa.