De dimineata m-a sunat o matusa sa imi spuna La multi ani!
Mi-am amintit si eu cu ocazia asta cum ma cheama. Al doilea prenume o sa rugineasca de nefolosire. Nu il recunosc daca cineva il foloseste in directia mea desi e un nume onorabil. Cred ca un singur om l-a folosit ca sa ma strige, profesorul de chimie din liceu, Nea Matei. Se uita prin catalog si a pomenit al doilea prenume iar eu l-am ignorat pana mi-a zis si numele de familie, nu pentru ca nu il auzisem ci pentru ca nu credeam ca se refera la mine.
Daca ma strigati, Ionut, si n-o sa va raspund sa nu presupuneti ca sunt surd. Sa stiti doar ca nu sunt obisnuit.
Din cate stiu prenumele Ionut a aparut la insistenta mamei care a vrut ca sa primul copil sa poarte numele tatalui ei: Ion. Eram foarte slab cand eram mic, si acum sunt, si probabil li s-a parut exagerat sa-mi zica Ion asa ca l-au indulcit cu diminutivul care se afla acum si pe certificatul meu de nastere.
Eu sunt multumit ca nu mi l-au indulcit pe primul. Cristinel suna foarte rau!
Si daca tot vorbim aici de Ionuti, sa spunem La multi ani si lui Ionut Pepenar. Apropo Ionut, tu nu mai ai un prenume?
PS: nu va disperati sa-mi spuneti La multi ani!
Daca ti-a placut ce ai citit aboneaza-te la feed-ul RSS sau primeste articole asemanatoare prin email Urmareste-ma pe twitter!
No related posts.
offf, cu intarziere iti multumesc mult!!! Nu stiu de ce dar abia acum realizez ca nu mai primeam notificari de la tine :(((
Ai mei mi-au pus numele de Ioan, asa ma cheama de fapt. Insa de cand ma stiu mi se zice Ionut. Si nu mai am alt prenume, am insa o porecla la care raspund imediat, e ca al doilea prenume, f. multi imi zic asa… :)
Ioan suna mai bine decat Ion. O sa fie interesant daca o sa ti se spuna Ionut si la 70 de ani.
Mosu’ Ionut…
:) sa stii ca mi-am pus problema, dar… cred ca tot asa o sa aleg sa mi se spuna…